Eugen Mihăescu aminteşte în editoriarul scris pentru Cotidianul, că acelaşi prestigios ziar a purtat un război, devenit celebru, în anii 70, cu administraţia Nixon, scandalul „Watergate” ducând la demisia liderului de la Casa Albă. Un război similar, spune scriitorul şi graficianul român, poartă acum NYT cu preşedintele Trump.
„Numai că metoda prin care încearcă să-l dărâme pe ocupantul Casei Albe astăzi nu are nimic în comun cu bătăliile deceniului 8. E meschină şi laşă, mirosind de la o poştă a făcătură. Seamănă cu zaverele noastre dâmboviţene. Le lipsesc numai ţaţele…”.
Eugen Mihăescu face o comparaţie între ceea ce se întâmplă astăzi în România şi în SUA, apreciind că, la fel ca peste Ocean, „unde opoziţia democrată şi-a unit forţele cu ONG-urile societăţii civile pentru a-l izgoni pe Trump, a-l desfiinţa — unii se tem chiar că îşi doresc exterminarea lui fizică — şi în România toate aşa numitele forţe democratice, de dreapta, anticorupţie etc, etc, se chinuie de aproape doi ani să-l desfiinţeze pe Liviu Dragnea, să-l arunce în cel mai adânc beci, conştiente că, în acel moment, se duce dracului şi partidul lui.”
Și, aşa cum subliniază academcicianul Eugen Mihăescu, „în ambele bătălii sunt implicate nişte trupe, „soldaţi”, care în România servesc „statul paralel”, iar în America „The Deep State”, statul subteran, o denumire mai corectă, după părerea mea”.
Trupe care, spune Mihăescu, în România au un punct comun: marea majoritate a celor care luptă împotriva „ciumei roşii” reprezentată de PSD au legături cu reţeaua de ONG-uri finanţate de milionarul George Soros.
„Să fie oare o simplă coincidenţă că întâlnim bursierii Soros peste tot? Nu a fost Răzvan Mihai Ungureanu, coordonator la Iaşi al aceleaşi fundaţii, şef al Serviciului de Informaţii Externe şi prim-ministru? Nu este doamna Sandra Pralong, directoare ani de zile la Soros, consilier la Adminiatraţia Prezidenţială? Nu este madama Monica Macovei, cadru de nădejde al reţelei Soros, europarlamentarul care ne-a adus pe cap Mecanismul de Control şi Verificare de care nu mai scăpăm în veci, România fiind condamnată să rămână o ţară de mâna a doua? Nu este Macovei cea care a pus bazele Republicii Procurorilor România pe vremea când era ministrul justiţiei? Nu este obscurul Remus Pricopie, bursier Soros şi Fullbright, rectorul Școlii Naţionale de Știinţe Politice şi Administrative, adică este cel care recrutează „capete” pentru trupele care îngroaşă statul subteran? Domnul acesta, care a tocit băncile şcolilor din America — şi nu ştie că „limba maternă” se traduce în engleză cu „native language” şi nu cu MOTHER TONGUE (care se referă la muşchiul din gura mamei) după cum şi-a scris el în CV — a cerut, nici mai mult nici mai puţin, decât ca un compatriot, un român, fie el şi Liviu Dragnea, să fie înscris pe lista neagră a celor cu statut de „persona non grata”, să nu mai fie primit în USA sau în Europa. Și câţi alţi studenţi „fără susţinere financiară”, care au obţinut burse de la organizaţiile lui Soros, se ascund prin ministere şi fac pierdute hârtii sau îngreunează proceduri, paralizând activitatea guvernului? Câţi agenţi de influenţă se află direct pe statul de plată al milionarului Soros?”, se întreabă scriitorul Eugen Mihăescu, adăugând că aceşti soldaţi „ se ascund în Parlament, în Consiliul Superior al Magistraturii, în Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în justiţie, în educaţie… Nu putem afla, pentru că nici până astăzi nu s-a votat legea care să oblige ONG-urile să-şi declare sursele de finanţare”.
Și pentru că în presa occidentală sunt unii care se străduiesc să arate cât de bune sunt ONG-urile finanţate de Soros „care nu fac altceva decât să militeze pentru „deschiderea societăţii către circulaţia liberă a ideilor” şi care, astfel, comit doar o ingerinţă pacifică”, Eugen Mihăescu conchide:
