Marti, 16.04.2019, Comisia permanenta comuna a Senatului si Camerei Deputatilor pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI condusă de Claudiu Manda s-a trezit din somnul de veci si, cu girul SUA, a adoptat un raport privind colaborarea SRI-ANI, intitulat ”Raport privind folosirea Serviciului Român de Informaţii şi Agenţiei Naţionale de Integritate de către domnul George Maior în scopuri politice”.
In documentul oficial se retine, in esenta, ca ”Domnul George Maior a deținut funcția de director al Serviciului Român de Informații în perioada octombrie 2006-ianuarie 2015. Acesta a încălcat legislația care reglementează activitatea instituției pe care a condus-o și a angajat instituția în acțiuni reprobabile, care au lezat interesele partidelor politice, sau ale persoanelor fizice sau juridice. Aceste elemente se circumscriu unor acțiuni de poliție politică, menite să afecteze grav procese democratice, în beneficiul propriu și personal, pentru a obține influență politică nelegitimă, în vederea obținerii funcției de prim-ministru al României, în eventualitatea câștigării alegerilor prezidențiale de către Victor Ponta”.
Daca intr-un stat civilizat, democratic si de drept, o comisie parlamentara ar fi intocmit un astfel de raport, era cutremur in plan politic, institutional si al ONG-urilor care ”lupta impotriva coruptiei, a incalcarii drepturilor si libertatilor cetateanului, militeaza pentru neimixtiunea institutiilor de forta (in special servicii secrete) in viata politica a unui partid, care poate compromite pluralismul politic.
La noi, Maior este bine merci ambassador la Washington, ciracii lui s-au pensionat cu pensii babane, sau altii au ramas active si-i continua ”opera”. Deci:
– Nicio interpelare in Parlament;
– Nicio plangere penala pentru sesizarea parchetului;
– Nicio demisie;
– Nicio alta masura punitive legala, institutionala.
Cainii latra, ursul merge!
In SUA, cumva in alt registru, cel mai recent caz este cel cercetat de Comisia Robert Mueller. Trei puternice comisii ale Camerei reprezentanților au cerut Casei Albe să comunice detaliile întâlnirilor și discuțiilor dintre Donald Trump și Vladimir Putin.
Dar celebra Afacere Watergate? Comisia senatorială, condusa initial de de senatorul Sam Ervin, ulterior de Archibald Cox. Noul Procuror General este numit de Nixon în persoana lui Elliot Richardson, delegându-i acestuia autoritatea de a desemna un consilier independent din Departamentul de Justiție, a cărui activitate să se concentreze pe anchetarea afacerii Watergate. Richardson îl numește pe Cox în această poziție.
Urmarile:
28 ianuarie 1974 – Herbert Porter, asistent al lui Nixon, a recunoscut că a mințit FBI-ul în timpul anchetelor preliminare în cazul Afacerii Watergate.
25 februarie 1974 – Herbert Kalmbach, avocatul personal al lui Nixon, a pledat vinovat pentru acuzațiile de activități ilegale în timpul campaniei electorale. Alte acuzații au fost retrase în schimbul cooperării sale cu justiția.
1 martie 1974 – „Cei 7 de la Watergate”, foști consilieri ai președintelui (Haldeman, Ehrlichman, Mitchell, Colson, Gordon C. Strachan, Robert Mardian și Kenneth Parkinson), au fost acuzați de conspirație pentru obstrucționarea anchetei FBI. Numele lui Nixon a fost adăugat în secret pe această listă, reținându-se în cazul său complicitatea la conspirație. Dean, Magruder și alții își acceptaseră deja vinovăția. Colson, în cartea sa “Renașterea” a amintit un raport primit de la un membru al Casei Albe care implica clar și direct CIA în întregul scandal și arăta încercarea de scoatere a lui ca țap ispășitor.
3 aprilie 1974 – Ed Reinecke, viceguvernatorul republican al statului California, a fost condamnat pentru trei infracțiuni de sperjur în fața Comisiei Senatoriale.
5 aprilie 1974 – Dwight Chapin, fostul ofițer de protocol al lui Nixon a fost condamnat pentru sperjur.
Din grupul „Celor 7 de la Watergate”, Colson a acceptat vinovăția în cazul Ellsberg în schimbul renunțării la capetele de acuzare în privința CREEP, la fel ca și în cazul Strachan. Ceilalți cinci au ajuns la tribunal în octombrie 1974. La 1 ianuarie 1975 au fost condamnați, cu excepția lui Parkinson.
În 1976, Curtea de Apel a SUA a ordonat un nou proces pentru Mardian în urma căruia toate acuzațiile au fost retrase.
Handeman, Ehlichman și Mitchell au epuizat recursurile în 1977, după care toți au acceptat încarcerarea.
Poziția lui Nixon s-a deteriorat cu fiecare zi, iar Camera Reprezentanților a început investigațiile asupra posibilei acuzări oficiale a președintelui.
Pe 27 iulie 1974, Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților l-a acuzat pe Nixon de obstrucționare a justiției.
Pe 29 iulie, a doua acuzație a fost formulată ca abuz de putere, iar pe 30 iulie, a treia acuzație a fost adusă sub forma de sfidare a Congresului.
În august a fost audiată o casetă a cărei existență fusese ținută secretă, înregistrată pe 23 iunie 1972, la câteva zile după spargerea de la Watergate. Înregistrarea consta într-o discuție a lui Nixon cu Haldeman, în care puneau la cale un plan pentru a împiedica ancheta oficială prin invocarea unor false motive de securitate națională. Această casetă i-a făcut și pe ultimii suporteri al lui Nixon să-l părăsească, iar cei zece membri ai Congresului care au votat împotriva acuzării președintelui și-au revizuit poziția. În Senat, susținerea lui Nixon era la fel de precară.
După ce senatorii republicani l-au informat pe Nixon că există suficiente voturi pentru acuzarea lui, Nixon s-a decis să demisioneze. La data de 8 august 1974 și-a anunțat demisia, efectivă de la 9 august 1974, ora 12. Demisia sa a dus la căderea, prin mecanisme juridice, a capetelor de acuzare. Prin urmare, Nixon nu a fost judecat sau condamnat.
Urmat în Biroul Oval de către vicepreședintele Gerald Ford, Nixon a fost grațiat de către acesta la data de 8 septembrie. Grațierea i-a conferit lui Nixon imunitate pentru orice posibile infracțiuni comise în mandatele sale. Nixon a continuat să își susțină nevinovăția până la moarte, dar mulți l-au considerat vinovat, văzând în acceptarea grațierii o recunoaștere a vinovăției.

Florin Diaconu a fost pentru cei de la Incisiv de Prahova o figura „pitoreasca”, la nivelul redactiei noastre sosind zeci de sesizari. Nu dorim sa intram in can-canuri si nu ne vom lega in acest articol de vila pe care o construieste pe la Constanta (intelegem ca este la nivelul de mobilare, inclusiv cu tablouri-speram sa nu ajunga la performanta lui Darius Valcov cu o galerie de 180 de tablouri din bani negri) si/sau cum ii barfeste pe toti din Ministrul Mediului, de la secretari de stat in sus. Este problema lor daca il tin, inca, in “brate”.

„Utilizarea atribuţiilor funcţiei dar si resurselor unei instituţii publice (APM Prahova) de către dl. Florin Diaconu – director executiv, in interes personal, cu favorizarea in mod explicit a unor operatori economici

Cu privire la promovarea intereselor personale ale dlui Florin Diaconu înţelegem sa probam starea de fapt astfel :

Prin adresa 15465/23.10.2018 a APM PRAHOVA, semnata doar de dl. Florin Diaconu, comunicata Ministerului dar si ANPM prin corespondenta anterioara, eram somaţi sa indicam date de colaborare cu dr.ing Viorica Avram care intocmeste documentarii de obţinere si /sau revizuire a autorizaţiilor de mediu, conform acestei adrese.

“ Îngrijorarea” dlui. Florin Diaconu cu privire la potenţialul conflict de interese coroborata cu cererile mai mult sau mai puţin voalate de revizuire a autorizaţiilor de mediu in cazul ALLIED GREEN CO SRL si KLT CO INDUSTRIES SRL, ne fac sa credem ca o eventuala documentaţie de revizuire va fi acceptata de dl. Florin Diaconu – director al APM PRAHOVA doar daca este intocmita de o persoana si / sau companie, care NU este intr-un “ eventual conflict de interese “ cu interésele personale ale dlui Diaconu Florin.

La data prezentei APM PRAHOVA NU poate furniza nici o autorizaţie de mediu emisa strict pentru un sistem mobil tip pompa cu furtun si / sau furtun echipamente utilizate la descărcarea unor fluide inclusiv uleiuri uzate , produse petroliere, din autovehiculele utilizate la transport ( inclusiv.

La data prezentei APM PRAHOVA, in mandatul dlui Florin Diaconu au fost emise cel puţin 5 autorizaţii de mediu posesorilor de centrale pe ulei uzat – ELCANI SRL, NAIROM SERV COM SRL, IATSA CAMPIÑA SA, INDECO GRUP SRL, PEX SRL.

Nici o autorizaţie nu are inclusa analiza parametrilor prevăzuţi de legea nr.278/2013 Anexa 6 partea a 3 a punctul 1, inclusiv metale grele. De remarcat faptul ca INDECO GRUP SRL pentru punctul de lucru din localitatea Bucov, sat Pleasa, jud. Prahova deţine autorizaţia de mediu nr. PH 61/20.04.2015 revizuita in mandatul dlui. Diaconu Florin – 29.08.2017 – autorizaţie care la fila 17 include o centrala pe ulei uzat. Evident ca nu sunt incluse analizele prevăzute de ANEXA 6 partea a 3 apunctul 1 din legea 278/2013.

Agenţia Naţionala de Protecţia Mediului, dar si persoanelor implicate, indicate in mod explicit in prezenta, care, folosindu-se de atribuţiile funcţiei, fara a indica insa vreo prevedere legala/ text de lege refuza aprobarea ANEXA 1 formular de transport, generator SOCEP SA, RATB , ECOMOCAR SRL,colector ALLIED GREEN CO SRL si valorificator societatea noastra”.

Intelegem din aceasta plangere ca sunt  destule elemente constitutive pentru savarsirea a mai multor infractiuni prevazute in legea penala. Poate se va sesiza si adormitele noastre organe de cercetare penala….

Chiar daca a fost un „control” al Directiei Corp Control Integritate si Antrifrauda din cadrul Ministerului Mediului- rezultatul acestuia a ramas „secret” chiar si pentru petitionari (probabil si pentru conducerea Ministerului Mediului).

Interesele economice ale  „vatafului” Florin Diaconu se pare ca NU se opresc aici.Nu ne vom referi in acest numar nici la NAC INDUSTRY, ca ar fi prea mult din primul articol, vom reveni cu acest subiect si promitem ceva cutremure!

Recent, un alt operator economic a intrat in linia sa de „ochire” (nu facem o referire la o probabila apartenta a sa la un serviciu secret, nu de altceva, specificam sa nu avem probleme in instanta).

Astfel, chiar daca  in Comisia de Analiza Tehnica s-a ajuns la o alta concluzie, „vataful” nostru a publicat pe site-ul institutiei o alta hotarare a sa, aceea de inchidere a operatorului in cauza.

In numarul viitor vom publica inregistrarea audio a sedintei Comisiei de Analiza Tehnica si decizia sa personala contrara celor stabilite in aceasta comisie, ca doar e „vataf” si institutia pe care o conduce este personala. Nu? (Cristina T.).

Preluare FLUX 24

Fostul director SRI George Maior a angajat instituţia, în perioada 2012 – 2015, în acţiuni “reprobabile”, care au lezat interesele partidelor politice sau ale persoanelor fizice sau juridice, iar acesta a minţit Comisia de control, denaturând adevărul cu privire la relaţia instituţională şi personală avută cu fostul şef al Agenţiei Naţionale de Integritate, Horia Georgescu, se arată în raportul Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţii SRI.

Marţi, Comisia parlamentară pentru controlul activităţii Serviciului Român de Informaţii a adoptat un raport privind colaborarea SRI-ANI, intitulat ‘Raport privind folosirea Serviciului Român de Informaţii şi Agenţiei Naţionale de Integritate de către domnul George Maior în scopuri politice’.

“Coroborând declaraţiile şi probele deţinute de Comisie putem concluziona, în mod cert şi fără echivoc, că domnul George Maior a minţit Comisia de control, denaturând adevărul cu privire la relaţia instituţională şi personală avută cu fostul şef al Agenţiei Naţionale de Integritate. (…) În 2011, 2012-2015 – a existat o colaborare foarte intensă între cele două instituţii (din 2012, odată cu numirea în funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Integritate a domnului Horia Georgescu). Pentru stabilirea intensităţii cu care s-a colaborat între ANI şi SRI, Comisia a solicitat celor două instituţii (…) o situaţie privind numărul total al persoanelor şi numele acestora care au făcut obiectul sesizărilor transmise/primite în perioada 2006 – 2015. S-a stabilit astfel că în perioada menţionată SRI a trimis către ANI 71 de note de informare (note, note-sinteză şi note speciale), privind aproape 600 de persoane, majoritatea cu funcţii importante în administraţia centrală şi locală (miniştri, europarlamentari, deputaţi, senatori, preşedinţi de consilii judeţene, secretari de stat, primari, viceprimari, secretari de consilii judeţene, consilieri de miniştri, directori de instituţii etc)”, se arată în raportul Comisiei speciale.

Potrivit raportului, George Maior, director SRI în perioada octombrie 2006 – ianuarie 2015, a încălcat legislaţia care reglementează activitatea instituţiei pe care a condus-o şi a angajat instituţia în acţiuni “reprobabile, care au lezat interesele partidelor politice sau ale persoanelor fizice sau juridice”.

“Aceste elemente se circumscriu unor acţiuni de poliţie politică, menite să afecteze grav procese democratice, în beneficiul propriu şi personal, pentru a obţine influenţă politică nelegitimă, în vederea obţinerii funcţiei de prim-ministru al României, în eventualitatea câştigării alegerilor prezidenţiale de către Victor Ponta. De asemenea, domnul George Maior a încălcat şi prevederile art. 15 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, încălcând principiul independenţei operaţionale al Agenţiei Naţionale de Integritate”, menţionează sursa citată.

Potrivit raportului făcut joi public, George Maior şi Horia Georgescu au dezvoltat o relaţie personală, prin întâlniri săptămânale, la care se abordau direcţii de colaborare între instituţiile conduse de cei doi, precum şi alte subiecte cu caracter politic, formal sau informal.

“Conform celor relatate în cadrul audierilor a rezultat o serie de suspiciuni legate de faptul că fostul director al SRI se interesa de stadiul anumitor dosare atât din cadrul ANI, cât şi despre evoluţia unor dosare aflate pe rol în instanţă, interferând cu activitatea instituţiei, precum şi prin influenţarea unor alţi factori de decizie referitoare la investigaţii în curs de derulare. Discuţiile private dintre George Cristian Maior şi Horia Georgescu erau legate de parlamentari, miniştri, persoane cu funcţii de conducere şi putere de decizie în stat cu privire la sesizările înaintate de Serviciul Român de Informaţii, care să aibă drept consecinţă influenţarea parcursului politic şi/sau a vieţii publice”, conform raportului.

În document se arată că la audierile de la Comisie George Maior şi-a menţinut declaraţiile cu privire la relaţia cu Horia Georgescu, reafirmând că îl cunoştea chiar foarte vag, iar la întâlniri “comentau rubrica necrologică, această afirmaţie având un vădit caracter peiorativ, mincinos şi ironic”.

“Din audierile de la Comisie şi din informaţiile primite din partea SRI, a rezultat că, în cazul fostului primar al municipiului Sibiu, Klaus Iohannis, procedura a fost declanşată de către SRI. În legătură cu acest caz facem menţiunea că, din datele transmise de către SRI în urma unor verificări interne, Serviciul avea informaţia referitoare la o posibilă stare de incompatibilitate a lui Klaus Iohannis încă din luna ianuarie 2013. Potrivit depoziţiilor, rezultă faptul că au existat mai multe discuţii directe sau telefonice despre acest dosar între Horia Georgescu şi George Maior. În particular, s-a făcut referire la convorbirea telefonică dintre cei doi, din data de 19 septembrie 2014, purtată în reţeaua STS cu referire la acest dosar. Momentul coincide cu solicitarea adresată de ANI, raportată la devansarea termenului de judecată în 33 de dosare aflate pe rolul ÎCCJ, inclusiv cel al preşedintelui României, Klaus Iohannis. Comisia a solicitat STS date şi informaţii cu privire la această convorbire. În accepţiunea Comisiei există indicii că George Maior, în calitate de director al SRI, a exercitat presiuni asupra lui Horia Georgescu ca acesta să ceară devansarea termenului de judecată pentru acele dosare, să disemineze în presă această informaţie, în special având ca ţintă cauza lui Klaus Iohannis, candidat la funcţia de preşedinte al României”, se mai arată în documentul citat.

Comisia propune întocmirea unei proceduri unitare şi transparente prevăzute prin lege care să reglementeze colaborarea SRI cu alte instituţii, întărirea atribuţiilor Comisiei de control parlamentar prin transpunerea în lege a obligativităţii unei persoane de a se prezenta în faţa acestui for atunci când este invitată la audieri, necesitatea depunerii unui jurământ în ceea ce priveşte prezentarea adevărului complet, precum şi stipularea unor sancţiuni în cazul nerespectării acestora.

Membrii Comisiei mai propun definirea prin lege a beneficiarilor legali ai SRI şi a ameninţărilor la securitatea naţională, fără decizii CSAT şi protocoale care să adauge la lege; întoarcerea SRI la atribuţiile din lege, interzicând desfăşurarea activităţilor informative şi a sesizărilor ce intră în competenţa ANI; continuarea corespondenţei cu SRI astfel încât Comisia să intre în posesia unui răspuns neclasificat ce va cuprinde toate numele celor ce au făcut obiectul notelor informative şi care au intrat sub incidenţa cercetărilor ANI, în perioada în care George Maior a deţinut funcţia de director al SRI.

Comisia mai susţine că ANI a fost transformată exclusiv în perioada 2011 – 2015 în beneficiar legal al SRI.

Conform documentului, notele SRI nu erau menţionate în procedurile interne ale ANI şi nici în vreun material din evoluţia dosarelor, acestea materializându-se exclusiv în autosesizări ale Agenţiei, asumate de personalul acestei instituţii.

”Persoana în cauză se afla astfel în imposibilitatea de a afla cine a iniţiat demersul împotriva sa, cadrul legal al ANI lăsând posibilitatea inspectorilor şi conducerii instituţiei ‘să se sesizeze din oficiu’. Conducerea SRI trimitea către ANI inclusiv referinţe privind încadrarea juridică conform căreia persoana care ocupa o funcţie publică se afla în stare de incompatibilitate. În cadrul controalelor la structurile SRI, s-a constatat că toate notele informative către beneficiari treceau pe la Direcţia Juridică, dar, surprinzător, cele transmise către ANI nu aveau acelaşi traseu, Direcţia Juridică fiind ocolită, deşi, în conţinutul notelor informative se făcea trimitere inclusiv la încadrarea juridică de care s-ar face vinovata persoana vizată de informările SRI”, se precizează în raport.

Raportul mai relevă că procedura de colaborare dintre SRI şi ANI presupunea transmiterea unei note informative, în exemplar unic, asumate de către conducerea SRI, către ANI, urmând ca aceasta, după finalizarea investigaţiei, să returneze SRI, odată cu respectiva notă, menţiuni cu privire la utilitatea/valorificarea informaţiei transmise.

“Deşi sesizările către ANI nu erau asumate oficial, fostul director al SRI George Maior era în deplină cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte conţinutul notelor. Odată cu informarea persoanei referitoare la începerea procedurilor specifice ANI conform procedurilor prevăzute în Legea 176/2010, persoana în cauză avea dreptul de a consulta dosarul, de a vedea cine a făcut sesizarea şi de a aduce, dacă este cazul, lămuriri sau orice alte documente care ar ajuta la soluţionarea cu celeritate a speţei. Comisia a constatat că, în cazul notelor primite de la SRI, persoana în cauză era în imposibilitatea de a afla cine a iniţiat demersul împotriva sa, acesta fiind un mod netransparent de abordare”, menţionează raportul.

Comisia susţine că au fost analizate stenogramele audierilor şi a acţiunilor de control parlamentar, efectuate la unităţile centrale ale SRI, precum şi alte documente şi probe.

“În susţinerea prezentului raport au fost studiate stenogramele şi documentele depuse la Comisie de către Horia Georgescu, George Maior, Sorin Blejnar, Dumitru Dumbravă, Florian Coldea, dar şi acţiunile de control parlamentar efectuate la unităţile centrale ale SRI şi sesizări şi documente depuse la Comisie”, se arată în documentul Comisiei SRI.