Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţională (IV)
Pentru continuitatea temei abordate până acum, simt nevoia ca, aici, să-i reproduc lui Radu Tudor (pe care nu-l simpatizez deoarece, în opinia mea strict personală, este un dalmaţian cameleonic) un articol mai vechi, „Demilitarizarea serviciilor secrete românești”, care vine, cumva, să contureze mai bine ce s-a scris până în prezent.
Sase structuri, o singura „exceptie”.
<< Subiectul demilitarizarii serviciilor secrete romanesti a aparut in anul 2003, in urma unei dezbateri in cadrul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Prima sedinta pe 2004 a CSAT a reluat aceasta discutie, existand premise clare ca procesul demilitarizarii sa inceapa anul acela, nu intamplator, fiind cel in care Romania intra in NATO.
Toate serviciile de informatii din Romania si structurile departamentale, cu o singura exceptie, aveau forma de organizare militara când Tudor a scris articolul. Centrala serviciului si directiile subordonate sunt unitati militare, cu indicativ, comandant, loctiitori, sef de stat major, regulamente militare etc. In aceasta situatie sunt Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Directia Generala de Informatii a Apararii din MApN (cu cele doua ramuri, Directia Siguranta Militara – intern si Directia de Informatii si Reprezentare Militara – extern), Serviciul Independent de Protectie si Anticoruptie din Ministerul Justitiei. Exceptia o constituie Directia Generala de Informatii si Protectie Interna din Ministerul Administratiei si Internelor (MAI), care dupa ce a avut organizare militara si doua indicative binecunoscute, UM 0215 si UM 0962, a fost demilitarizat in cadrul procesului ce a cuprins intreg MAI.
Controlul civil
Singura exceptie in privinta organizarii militare a serviciilor secrete pana in prezent a fost acceptarea unei conduceri civile la nivelul directorului serviciului (cu rang de ministru) si a adjunctilor acestuia (cu rang de secretar de stat). De asemenea, acestia isi pot angaja pe functii de consilieri persoane civile. Acest prim pas a fost considerat drept unul premergator controlului civil, democratic asupra serviciilor de informatii.
Controlul civil implica si existenta unor comisii comune parlamentare de control, cum este cazul SRI si SIE. In cazul celorlalte structuri, Comisiile de aparare, ordine publica si siguranta nationala din Camera Deputatilor si Senatului au creat subcomisii de control pentru domenii specifice sau cheama la audieri pe sefii respectivelor structuri.
Tot o forma de control civil este si faptul ca sefii serviciilor secrete din Romania sunt toti numiti de cei mai inalti factori politici, care au acces la putere prin alegeri democratice. Presedintele Romaniei numeste in functie seful SRI, SIE si SPP, iar prim-ministrul pe sefii structurilor departamentale: DGIA, DGIPI si SIPA (siluită şi omorâtă între timp). In schimb toti sunt instalati in functie prin acceptul CSAT, ceea ce implica un acord intre Presedinte si prim-ministru.
DGIA, singurul serviciu militar de informatii
Singura structura informativa ce urma a ramane pur militara era DGIA, dat fiind faptul ca face parte din MApN. Aceasta structura culege in proportie de 90 la suta informatii ce privesc amenintari cu caracter militar. Este firesc ca ea sa fie condusa de un general cu experienta. Exista voci care spun ca pe viitor si DGIA, care este in subordinea directa a ministrului Apararii (civil si el), ar putea avea un sef civil. Dar acesta ar avea nevoie de o prea lunga perioada de adaptare cu specificul muncii de informatii militare pentru a fi efficient (adevăr valabil şi la celelalte Servicii, dar nu se pune!!). In plus, ramura de informatii externe (DIRM) este subordonata si sefului Statului Major General si apare in structura SMG ca J2 si are o traditie de peste 100 de ani in domeniul atasaturii militare.
Discutiile pe tema demilitarizarii serviciilor secrete erau incurajate de reprezentanti ai NATO si de partenerii occidentali ai Romaniei.
Nu ştim ce au păţit între timp, pentru că au renunţat să ne mai demilitarizeze. Probabil au înţeles ce haos s-ar fi produs cu civilian susţinută de ei!
Largirea bazei de recrutare
In marea lor majoritate, serviciile secrete din comunitatea informativa a NATO au structuri civile. Exista insa si exceptii, cum ar fi Italia.
Acest proces era considerat ca extrem de important pentru evolutia serviciilor de informatii romanesti inspre democratie deplina. Cel mai important beneficiu este acela al largirii bazei de recrutare. Specialisti civili in economie, sociologie, psihologie si alte domenii vor putea fi atrasi mult mai usor in randurile serviciilor. Procedura angajarii lor se va simplifica prin eliminarea rigorilor specifice unui viitor cadru militar, iar acestia vor aduce un suflu proaspat in institutie. Implicit, procentul schimbarii de personal, care este inca o problema serioasa de ani buni in serviciile secrete romanesti, va creste semnificativ. In plus, in cazul unor persoane incompatibile care au grade de colonel sau general, nu va mai fi nevoie sa se astepte varsta pensionarii pentru ca acesta sa fie scos din activitate. Trecerea in rezerva presupune acum o procedura destul de greoaie, pentru gradul de general fiind nevoie de semnatura presedintelui.
Costuri mari
Problema demilitarizarii nu era una foarte simpla. De la acceptarea ideii pana la punerea in practica erau pasi importanti. Din punct de vedere financiar, militarii din structurile informative pierdeau avantaje importante. Platile compensatoriii pentru hrana si echipament inseamna sume bune in solda unui ofiter. In acest caz trebuie gasite compensatii ce pot fi acordate celor care devin din militari, civili. Schimbarea intregii conceptii privind managementul resurselor umane, a formularisticii, a modului de organizare, pensiile militare ce trebuie acordate celor care trec in rezerva sunt doar cateva aspecte din problematica demilitarizarii, ce implica mari costuri. Dar beneficiile sunt indiscutabile si procesul trebuie finalizat cat mai urgent. >>
Cu ce nu suntem de acord? Fix cu concluzia, potrivit căreia beneficiile ar fi discutabile!
Aşadar, până aici, Radu Tudor a surprins suficient de riguros efectele la vedere ale demilitarizării, dar a ajuns la o concluzie greşită, aceea potrivit căreia „Dar beneficiile sunt indiscutabile si procesul trebuie finalizat cat mai urgent.”
Demilitarizarea serviciilor secrete ar avea mai multe consecințe sarcopenice asupra organizaţiei militare în ansamblul ei. Ierarhia, responsabilitatea, onoarea, disciplina etc. nu vor mai fi sub autoritatea legii militare.
Patriotismul într-un serviciu militar are altă forţă forţă, profunzime şi este conştientizat şi trăit, parcă, mai cu toată fiinţa militarului aflat sub jurămând şi slujind sub drapel. Nu ştiu cum este la alte naţii, dar în românism aşa este! S-ar produce un sindrom caracterizat prin pierderea progresivă şi generalizată a contentului activităţilor informative-operative care îşi vor pierde forţa (performanţa), se vor “dilua”, cu riscul de apariţie al unor efecte adverse, cum ar fi dizabilitatea organizatorică şi funcţională a respectivului Serviciu secret, calitate de muncă scăzută şi, finalmente, sucombarea în propria neputinţă, marasm.
Apolitismul (care nici astăzi nu este prea respectat de capii serviciilor) va ieși și el de sub incidența regulii de fier a interdicției militare. Intrarea în civilie, comerţul (trocul) politic sau alte păcate lumești nu sunt lucruri pe care, ca cetățeni, ni le dorim la un serviciu special secret. Nimic nu se compară cu sentimentul că siguranța cetățeanului și a comunității se află în mâinile unor fii ai patriei.
DIRECŢIA GENERALĂ DE INFORMAŢII ŞI PROTECŢIE INTERNĂ A MAI
”Doi şi un sfert” transformat într-un cal orb şi şchiop
Serviciul secret al MAI a purtat de-a lungul timpului diverse denumiri: U.M 0215, U.M 0962, iar după demilitarizarea din anul 2002 Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă.Dar denumirea care a prins în spaţiul public şi care va rămâne probabil în istorie, va fi acest joc de cuvinte: ”doi şi un sfert”în loc de ”215”. Acestă denumire conţine şi o anumită doză de simpatie din partea opiniei publice, creându-i o anume celebritateîn ciuda unui scenariu aplicat permanentîn scopul discreditării şi prezentarea structurii de informaţii a internelor ca un adevărat ”bau-bau” naţional.
Se pare că tocmai această celebritate, datorată în primul rând activităţii desfăşurate, i-au adus şi „sucombarea” în două rânduri, în nişte momente extrem de controversate. Nici până în prezent nu sunt clarificate motivele reale ale desfiinţărilor repetate ale serviciului secret al MAI, cele făcute publice stârnind mai mult nedumerire decât certitudini. De fiecare dată serviciul a renăscut din propria-i cenuşă, ajungând în topul structurilor de intelligence din România. De această dată se pare că lucrurile stau altfel, fiindcă cei care au pus la cale anihilarea lui ”doi şi un sfert” au dorit să nu mai rămână piatră de piatră, să fie practic ştearsă amintirea lui.
La o analiză mai atentă, gestul luiDragoş Tudorache, ministrul de interne din Guvernul Cioloş, nu are nici o raţiune, dar ridicarea tuturor documentelor de la serviciile judeţene şi centrale pentru a face să dispară orice urmă a activităţii acestui serviciu,spune mai mult decât vor autorii să fie făcut public. Desfiinţarea lui ”doi şi un sfert” de Guvernul Cioloş este o copie la xerox a desfiinţării SIPA, serviciul secret al Ministerului Justiţiei în anul 2006. În ambele cazuri, documentele operative ale ofiţerilor, care constituiau în primul rând cazurile aflate în lucru, dar şi arhiva, au fost ridicate cu o grabă mai mult decât suspectă şi depozitate în nişte locaţii secrete. Din acel moment situaţia arhivelor a devenit incertă, nimeni nu ştie condiţiile în care sunt păstrate documentele şi mai ales cine are acces la ele, dacă au fost accesate fraudulos şi mai ales dacă conţinutul lor a fost sau este folosit în jocuri obscure.
Urmatorul ministru de Interne, Carmen Dan, a făcut publică informaţia că serviciul secrete al Internelor va deveni operaţional100% din data de 1 iulie 2017. Erau geu de crezut cele spuse de oficialul MAI, mai ales pentru cei avizaţi cu subiectul, după ce au fost ridicate din mapele ofiţerilor operativi şi hârtiile care nu prezentau nici o valoare, iar majoritatea cadrelor, circa 85%, au fost forţate să iasă la pensie sau au migrat spre alte structuri ale MAI.
La momentul desfiinţării, serviciul avea circa 1.800 de angajaţi. Au rămas doar cei foarte tineri, oameni fără experienţă în munca informativ-operativă, fără arhivă. Nici măcar regimul comunist imediat după război nu a procedat în acest mod, la constituirea noilor structuri informative ale statului, au păstrat profesioniştii din sistem, arhivele vechilor structuri au constituit baza de plecare a celor noi.O structură de informaţii ca să devină funcţională, luând-o de la zero, fără profesioniştii care să-i îndrume pe noii veniţi, are nevoie de un timp apreciabil pentru a începe să miroasă cu ce se mănâncă munca într-un domeniu atât de sensibil.
Softul implementat pe bani europeni, înlocuit cu unul al SRI
Carmen Dan a mai spus că situaţia de la DIPI nu se poate compara cu aceea de la SIPA, că arhiva nu a plecat din instituţie şi nu a fost distrusă, având un back-up într-un sistem electronic. Oare? Chiar să nu ştie că întreaga activitate operativă a celor de la ”doi şi un sfert” se afla pe un soft creat în baza unei proiect european cu bani europeni, circa 5 milioane de euro şi că softul respectiv a fost înlocuit cu un soft al SRI-ului de către ”cârtiţele” infiltrate de acelaşi SRI şi tot conţinutul activităţii secrete este cunoscut până la punct şi virgulă de serviciul concurent?
În realitate softul DIPI a fost înlocuit în mod nelegal de către ultimul şef al structurii, Rareş Văduva, cel care a rămas ca interimar până la desfiinţarea serviciului, cu un soft al SRI-ului.
Mai nou pe tema DIPI a izbucnit un nou scandal, cu mize adânci privind controlul acestui serviciu secret: cine va numi şeful acestei structuri – guvernul prin ministrul de interne sau preşedintele cu avizul CSAT?
Citeşte şi https://www.cotidianul.ro/soft-de-20-de-milioane-de-euro-si-1-000-de-dosare-distruse/
Alba-neagra
Indiferent de numele pe care l-a purtat structura informativă a MAI, obiectivele principale le-au constituit cunoaşterea riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor pe zona de competenţă a Internelor, pentru asigurarea unei abordări eficiente şi integrate a situaţiei operative, în vederea aplicării legii şi susţineri statului de drept şi a democraţiei.
”Doi şi un sfert” a fost înfiinţat la 1 februarie 1990 la iniţiativa lui Gelu Voican Voiculescu, iniţial sub denumirea de Direcţia Specială de Informaţii, subordonată direct ministrului de interne.
În luna mai 1998, pentru a acoperi scandalul ”Ţigareta”, CSAT a decis desfiinţarea U.M.0215, pe motivul pueril că unitatea a preluat în rândurile ei foste cadre din poliţia politică de dinainte de 1989 şi că serviciul şi-a depăşit atribuţiile legale. Activitatea a fost catalogată de membrii CSAT de la timpul respectiv drept o formă mascată de poliţie politică.Din ”doi şi un sfert” au rezultat două servicii, Serviciul de Protecţie al MI, condus de Virgil Ardelean, şi Direcţia Generală de Investigare a Criminalităţii din Poliţia Română, condusă de Constantin Dârnă.
În aprilie 1999, Constantin Dudu Ionescu, ministru de interne, a semnat ordinul de înfiinţare al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie a MI, U.M 0962, la conducere pe filieră politică ajungând Virgil Ardelean. În 5 octombrie 1999, Direcţia de Investigare a Criminalităţii din Poliţia Română a fost integrată ca Diviziune de Informaţii din U.M 0962, reuşind în scurt timp să spargă monopolul SRI în domeniul informaţiilor interne.
În 2001, Adrian Năstase, printr-o OUG, a autorizat U.M 0962 să utilizeze ”mijloace tehnice specifice”, adică să intercepteze telefoanele în regie proprie în procesul de obţinere a informaţiilor, cu mandat de la judecător, fără a mai trece pe la SRI. În anul 2012, de asemenea printr-o OUG, şeful DGIPI, cu rang de secretar de stat şi cei doi adjuncţii, subsecretari de stat au fost numiţi prin decizie a premierului, nu prin ordin al ministrului de interne.
În anul 2013, DGIPI, s-a reorganizat prin înfiinţarea DIPI.
În noiembrie 2016, printr-o altă OUG, structura a fost desfiinţată şi s-a decis înfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă şi militarizarea acesteia şi punerea sub control parlamentar. De fapt, până la această ora, noua structură informativă a MAI nu are un nume. Inclusiv pe site-ul MAI, la capitolul organigramă apare structura ca direcţie în cadrul ministerului, cu un secretar de stat şi doi subsecretari de stat, ca ordonator terţiar de credite în finanţarea directă a ordonatorului principal de credit.
Campanie de recrutări
Faţă de fostul, actualul ”doi şi un sfert” este doar mârţoagă chioară şi şchioapă.Principala misiune, culegerea de informaţii de interes pentru poliţie, mai ales cele legate de combaterea fenomenului de ”crimă organizată”, au fost eliminate, domeniul trecând exclusiv în aria de competenţă a SRI. Să fi fost acesta miza desfiinţării serviciului?
Militarizarea serviciului este o chestiune pe care nimeni nu a înţeles-o, deşi în procesul de aderare la UE, la capitolul ”justiţie şi afaceri interne”, demilitarizarea structurii de informaţii a MAI a fost o condiţie obligatorie de îndeplinit în vederea aderării.
A început o campanie masivă de recrutări, unitatea funcţionând ”la nivel de microorganism”, atât la centru, cât şi la structurile judeţene.
Într-o adevărată campanie hei-rupistă se întocmesc de zor fişele pentru posturile care vor fi încadrate, urmând ca începând cu data de 1 iunie 2017 să înceapă masiv recrutările pentru personalul de execuţie. Posturile de conducere se pare că au fost deja adjudecate, prin organizarea de concursuri, după principiul ”câştigă cine este stabilit”.Recent, în parlament au fost operate mai multe modificări legislative în legătura cu nou înfiinţata structură de informaţii. Deocamdată nu se cunoaşte numele viitorului comandant al serviciului, actualul şef Mihai Cristian Mărculescu nu este în graţiile puterii, pentru legături cu Teodor Atanasiu, el urmând să fie schimbat.
De ce să facem din DGIPI un fel de moașă comunală, care să facă de toate, când și așa are destule pe cap? Cunoaşteţi bine ce s-a întâmplat cu demilitarizarea acestei unităţi!
Printr-o ambuscadă de tip „Marțea Neagră”, PSD a deturnat legea de organizare a celei mai controversate structuri de informații din România: Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI), adică departamentul de informații al Ministerului de Interne, poreclit “Doi și-un sfert”. DGPI a rămas exclusiv sub autoritatea ministrului de Interne, după ce un punct esențial în lege a fost schimbat pe ascuns. Miza acestei „preluări ostile de lege, bazate pe un fals” era controlul asupra arhivei DGPI unde s-ar afla documente incriminatorii la adresa șefului de atunci al PSD, Liviu Dragnea. Au dispărut, astfel, avizul CSAT și ierarhizarea militară. Același serviciu a monitorizat organizația “Dragnea – Tel Drum” în 2011.
Operațiunea a vizat afacerile cu bani publici ale grupării, zeci de licitații, controlul real al firmei Tel Drum, lucrări fictive, donații suspecte la partid, cercuri relaționale și de influență.
Ministrul Carmen Dan, șefa absolută a DGPI după promulgarea legii, a fost consiliera lui Liviu Dragnea la CJ Teleorman. De atunci, pe cei doi îi leagă servicii mai vechi.
Apoi, Velea a facut-o de oaie! Chiar de ţap, am zice.
Ministrul Afacerilor Interne, Marcel Vela, l-a numit pe controversatul colonel Tiberiu Silviu Dumitrache la conducerea serviciului de informații al ministerului. Circul dracului!
Colonelul Dumitrache este un apropiat al fostului deputat PSD Sebastian Ghiță și ginerele sindicalistului Liviu Luca.
Procurorii anticorupție l-au acuzat pe Dumitrache de mai multe infracțiuni de corupție în dosarul legat de deturnarea fondurilor operative ale serviciului secret de la Interne. În primă fază, procurorii DNA l-au făcut „scăpat” pe Dumitrache.
Numirea lui Dumitrache vine în contextul în care urmează alegerile locale și parlamentare. În ultimii 30 de ani, cadrele temutului serviciu secret „Doi și-un sfert” au fost suspectate că se ocupau de filarea liderilor politici încă de la înființare, ba chiar au filmat vizita Regelui Mihai, în 1994.
Fostul președinte al României, Traian Băsescu, declara în urmă cu câțiva ani că „serviciul DGPI a fost pus total de domnul Nica la dispoziția domnului Vanghelie, a lui Mitică Iliescu și a lui Voicu, parlamentarul”. Cine l-a preluat acum?
Dumitrache, numit de Vela
Ministerul Afacerilor Interne a transmis printr-un comunicat de presă că, începând cu data de 20 ianuarie 2020, prin ordin al ministrului afacerilor interne, Ion Marcel Vela, a încetat împuternicirea colonelului Petru – Răzvan Măgură în funcția de director general al Direcției Generale de Protecție Internă și cea a lt.- colonelului Lucian – Mihai Popa în funcția de prim-adjunct al directorului general al DGPI.
„Cu aceeași dată, prin ordin al ministrului afacerilor interne, domnul colonel Tiberiu – Silviu Dumitrache, directorul Direcției Contrainformații, a fost împuternicit să exercite funcția de director general al Direcției Generale de Protecție Internă a MAI”, se menționează în comunicatul ministerului.
Anchetat de DNA
Serviciul secret al ministerului de interne, cunoscut sub numele de „Doi și-un sfert” (dar care are numele oficial de Direcția Generală de Protecție Internă – DGPI), a fost implicat într-un uriaș scandal de corupție în toamna anului 2016. Atunci au fost puși sub acuzare de către Direcția Națională Anticorupție nu mai puțin de 24 de ofițeri.
Printre ei se aflau foști șefi ai serviciului secret: comisarul șef Rareș Văduva, chestorul principal de poliție Gheorghe Nicolae, chestorul principal de poliție Gelu Marin Oltean, chestorul Nelu Zărnică, comisarul șef Gheorghe Popa și comisarul șef Ioan Dorin Popa.
Toți, susține DNA, se lăfăiau pe banii alocați informatorilor DGPI.
Comisarul șef Silviu Dumitrache, director general al Direcției Protecție Internă din DGPI, adică șeful contrainformațiilor, apare în rechizitoriul cauzei ca fiind complice la cheltuirea fictivă a unor fonduri. Cu toate acestea, deși ar fi trebuit să fie primul care să descopere ilegalitățile, DNA nu l-a pus sub acuzare. Bergenbier, prietenii ştiu de ce!
Dumitrache și-a acoperit colegii în dosarul DNA?
Procurorii DNA au descris cu lux de amănunte faptele colonelului Silviu Dumitrache, pe atunci șeful contrainformațiilor din serviciul secret al Internelor. Adică, numărul 3 din serviciul secret. Culmea, Dumitrache avea toate motivele să ancheteze ilegalitățile de la „Doi și-un sfert”, datele fiind deja descoperite de către o comisie de control a fondurilor operative de la Direcției.
* *
Oricum, a fost o luptă teribilă, vorbea lui Nenea Iancu. Şi, cică ar continua!
De morbul reformării serviciilor secrete şi al modernizării / actualizării legislaţiei nu a scăpat nici Preşedintele Iohannis. După instalarea în funcţie, în primul mandat, spunea: ”Noul Parlament are multă treabă în domeniul securității naționale. Împreună cu consilierii mei am numărat încă o dată și am constatat că este nevoie de modernizarea sau îmbunătățirea a cel puțin 12 legi din domeniul securității naționale, din care jumătate se referă la munca Serviciilor.
Pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale scrie:
„…Buna funcţionare a instituţiilor din domeniul securităţii naţionale şi de apărare este direct determinată de asigurarea unui cadru legislativ care să corespundă provocărilor actuale. Din această perspectivă, legile aflate acum în vigoare necesită o adaptare la noile concepte de securitate, la contextul internaţional şi la statutul României de stat membru NATO şi UE.
Astfel, a fost demarată revizuirea și armonizarea prevederilor actualelor acte normative în sensul clarificării terminologiilor confuze, eliminării acelor prevederi care sunt depăşite şi aducerii la zi a conceptelor şi instrumentelor necesare asigurării securităţii naţionale.
Pe bune?! A fost demarată? Când, în 2004-2005, adică acum 15 ani?!!
Astăzi, în schimb, raporturile politice sînt mai puţin clare. Şi poate de aceea nimeni nu se mai grăbeşte să propună o nouă reformă.
EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L (III)
EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L ( II )
EDITORIAL/Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţională