Legea omeniei trebuie sa fie functionala si in azilele de batrani

Sunt batrani si, cu toate ca au in spate o experienta de viata, au devenit neajutorati ca niste copii. Te uiti la ei si sunt umbra oamenilor falnici de odinioara. Puterile le-au scazut, se simt marginalizati si  nu mai tin pasul cu lumea. Isi dau seama ca au ramas in urma si asta ii supara cel mai mult.

Ce pot face? Picioarele au devenit grele ca de plumb, inima a obosit intretinand viata zeci de ani, mainile le tremura. Au fost adusi la azile batrani, sa fie respectati si ingrijiti, sa primeasca si hrana, caldura si curatenie, dar si consideratie din partea celor care lucreaza pentru ei.

Din pacate insa, multe prevederi legale sunt incalcate si anumite azilele devin detestate de sarmanii batrani care nu mai pot sta singuri in casele lor.

Mai intai oamenii au fost napastuiti de pandemie. Erau acolo, dincolo de lume si totusi exista pericolul ca oamenii din afara sa le aduca virusul.

Apoi mortii au ramas in camin zile intregi, iar colegii erau impietriti de durere si de frica. „Daca au murit de covid” era gandul care trecea fulgerator prin minte, fiind continuat de acel:„Daca va fi randul meu?”

In caminele de batrani in care nu exista camere frigorifice, decedatii sunt pastrati in conditii improprii pana se indura cineva sa vina sa ii ia si sa ii pregateasca de inmormantare. Daca ar fi existat o camera frigorifica ei ar fi fost feriti de ochii curiosi si infricosati ai colegilor.

Cea mai buna solutie pentru cei care conduc azilul este sa faca neaparat un contract ferm firma de servicii funerare autorizata de DSP din vecinatate, fiindca un astfel de furnizor de servicii este capabil sa:

-preia urgent trupul neinsufletit

-sa acorde ingrijirile necesare in vederea pregatirii pentru inmormantare

-sa asigure transportul sicriului unde va fi nevoie

-sa se ocupe de actele necesare inhumarii

-sa organizeze parastasul

-sa pregateasca toate obiectele necesare unei inmormantari traditionale.

Sunt preferate firmele de servicii funerare cu program non-stop, fiindca in acest mod, decedatii sunt preluati la cateva zeci de minute sau la 2-3 ore de la ora decesului.

Totul va decurge discret si decent, in conditii de maxima igiena si nimeni nu va mai fi afectat de decesul unui batran din azil, fiindca ii vede trupul neinsufletit asteptand stingher sa se ocupe cineva de el.

Lucrurile sunt mult simplificate si toata lumea va fi multumita, iar legea omeniei va triumfa in azilul acela.

DSP-ul va intensifica in perioada imediat urmatoare controalele tematice la caminele de batrani si va aplica amenzi usturatoare managerilor care nu au camere frigorifice pentru decedati si nici contracte cu firmele de pompe funebre autorizate DSP ca decedatii sa primeasca imediat ingrijirile ce li se cuvin.

In rimul rand, exista o responsabilitate fata de cei care mor si in al doilea rand, toti batranii din azil trebuie protejati de traumele emotionale si de eventualele infectari.

E greu sa fii batran si sa constati cum, dupa o experienta de-o viata ai redevenit neputincios ca un copil! E greu sa iti vezi colegul de camera mort si sa vezi ca nimeni nu vine sa il preia si sa il pregateasca pentru cele vesnice, iar pe chip i s-au intiparit chinurile mortii!