Connect with us

Eveniment

Depresie, anxietate si atacuri de panica dupa arestarea primarului comunei Ciorani inculpat în dosarul de fraudă electorală/Protagonistii din dosarele similare documentate la nivelul judetului Prahova – au intrat in „vrie” – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

acum 5 ani

pe

S-au implinit 73 de ani de la nationalizare. Am scris in urma cu 4 ani un articol, mertia sa il recititi. Mai ales ca ramane valabila si se intareste concluzia: on the left side – there is nothing right / on the right side, there is nothing left. (Pe stanga, nimic nu e in regula. Pe dreapta – nu a mai ramas nimic – nimic pentru populatie). ,,Dă stânga” și ,,dă dreapta”:

,,Înterprinderile smulse din mâinile lacome ale exploatatorilor…”…devin bun comun al întregului popor.  Consiliul de Miniștri a adoptat și Marea Adunare Națională a votat în unanimitate legea pentru naționalizarea întreprinderilor industriei miniere, bancare, de asigurări și de transport”, titra în 13 iunie 1948 ziarul ,,Scânteia” relatând Legea 119 din 11 iunie 1948.

Prin legea 119/11 iunie 1948, comuniștii au naționalizat tot (asta înseamnă confiscarea și transformarea în proprietate publică. În fapt erau 77 de categorii de înterprinderi, miniere, petroliere, industria zahărului, industria textilelor, industria chimică, companii de credit și asigurări, trecute în managementul statului comunist. Asta știm toți și imediat voi descrie ceea ce nu știm toți.

Dar că înainte, nu doar momentul naționalizării vreau să îl subliniez prin acest articol. Ci alte 5 aspecte:

  1. În ticăloșia nerespectării dreptului fundamental la proprietate, comuniștii au păstrat măcar aparențele de reparare a acestei ticăloșii;
  2. Peste ani, după 1989, descendenții pe linie de ticăloșii ale comuniștilor au fost chemați ,,să repare” efectele naționalizării. Îmi păstrez opinia bazată pe tradiția populară: ce se naște din lup, oaie mănâncă.
  3. Cei născuți din lup au fost puși să ,,supravegheze” industriile procesul de privatizare, respectiv redarea în mâini private a : întreprinderilor industriale, extractive și miniere, bancare, de asigurări și de transport. Argumentele în privința supravegherii de către lup a activității bancare le găsiți aici, cele din asigurări aici, iar în privința întrepriderilor industriale aici și aici, iar despre transporturi, spre exemplu aici și mai ales AICI. Cazurile demonstrate și citate anterior demonstrează doar că o haită constituită înainte de 1989 s-a transformat în mafie imediat după nu pentru a privatiza corect și  gestiona corect economia României ci pentru a își pune în propriile ,,gheare” activele naționale.
  4. Ca mjiloc pentru acest lucru, cei născuți din lup au fost puși să gestioneze restituirea înterprinderilor și proprietăților naționalizate de lup. Ca rezultat, doar 5% (10.000) dintre cei abuzați de regimul comunist (200.000) prin confiscări și naționalizări au făcut obiectul ,,restituirilor” prin Fondul Proprietatea, creat expres în acest scop, pe baza activelor economiei naționale construite de comuniști pe baza resurselor naturale ale României și transferate Fondului Proprietatea. Marea majoritate a minorității de 5% a reprezentat restituirea către samsari de drepturi litigioase, care și-au folosit pârghiile securistice din perioada comunistă, supraviețuitoare peste ani (judecători, avocați, administrație), astfel încât procentul real al celor care ar fi trebuit despăgubiți este probabil în jur de 1%.
  5. Până când România va interzice celor născuți din lup, printr-o lege a lustrației, să administreze autorități ale statului român și statul însăuși, economia României va fi simulată în continuare simulată. Pentru că, așa cum am învățat din Cartea Junglei, puterea lupului este haita.

Vestea bună din ultimul an este că haita începe să dispară. Da, furtul de active și sume de la națiuni nu mai sunt tolerate LA NIVEL GLOBAL întrucât reprezintă principala sursă de finanțare a terorismului și de sărăcire a populației globale, și numai o chestiune de timp până când reflectorul global va fi aprins integral asupra celor care au furat economia națională a României, în scopul ,,reparării” ticolășiilor regimului comunist, comițând ticăloșii chiar și mai mari decât ale predecesorilor. Am anumit acest lucru parte a operațiunii la nivel global, GAME OVER.

Am citit pentru prima oară Legea de naționalizare 119/11 iunie 1948, în urmă cu 5 ani. Și am constat atunci că, în ticăloșia lor, foștii comuniști mimau măcar respectarea drepturilor omului (pe care în mod categoric nu au respectat-o).

Și aici scriu ceea ce nu știm toți:

Puțini știu Capitolul 4 al legii confiscatorii (119/1948). Iată ce spune, în 1948, acest capitol: ,,statul îi va compensa pe proprietarii și acționarii companiilor naționalizate. Pentru aceasta, va crea Fondul Industriei Naționalizate. Fondul va emite obligațiuni (în favoarea foștilor proprietari) care vor fi răscumpărate din profiturile viitoare ale companiilor naționalizate”. În sine o ticăloșie așa cum comentam la un moment dat: e ca și când ai fi deținut un taximetru care a fost confiscat de guvern iar din activitatea viitoare de taximetrie gestionată de stat cu taximetrul confiscat vor fi generate profituri ce vor destinate reparării prejudiciului confiscării taximetrului. O ticăloșie, dar totuși o formă de mimare a  consecințeler  confiscării abuzive.

Mi-am adus aminte de acest aspect azi, știind că în urmă cu 5 ani am scris un articol care este valabil sută la sută și astăzi:

Confirm imediat că astăzi încă este valabil acest lucru. Și încă unul:

In Romania, on the left side there is nothing right

Doar 3 argumente pentru prima afirmație și anume că ,,în partea dreaptă, nu a mai rămas nimic”.

  1. Sunt două partide parlamentare relevante ,,dă dreapta”. PNL și USR. PNL este partidul care l-a propulsat în poziția de Președinte (întâi al PNL și apoi al României) pe Klaus Iohannis. PNL-ul care l-a propulsat pe Klaus Iohannis Preșdinte a fost cel i-a inclus pe membrii marcanți ai PDL, responsabili de privtizarea pe nimic a eocnomiei Românești (1997-2000) și inclusiv pentru finalizarea privatizărilor pe nimic Rompetrol și Petrom (ambele Legi de privatizare au fost promulgate în 2005 de candidatul alianței DA (PNL-PD), ajuns Președinte. În cazul Rompetrol privatizarea a început în mandatul de prim-ministru al lui Mugur Isărescu – menționat cu rol activ de premier în comunicatul DIICOT privind privatizarea Rompetrol către grupul de interese al lui Dinu Patriciu, cu bani furați de la statul român. În cazul Petrom, legea care îngheța redevențele petroliere la un nivel mizerabil a fost trecută de Parlament în mandatul de premier al lui Adrian Năstase – din partea stângii, cu voturile PNL și PD și promulgată ulterior de Traian Băsescu.
  2. USR, partid de dreapta, a făcut recent obiectul demisiei lui Nicușor Dan din funcția de Președinte – cel care a fondat USR.
  3. PNL-PD a inventat în 2005 Fondul Proprietatea, din care s-a înfruptat, prin restituiri samsarilor de drepturi litigioase. La PNL candidează cu șanse Cristian Bușoi, cel care a făcut avere din retrocedări prin fondul Proprietatea (suspectez că din drepturi litigioase).

Doar 3 argumente pentru cea de-a doua afirmație: ,,în partea stângă, nimic nu este corect”.

  1. Stânga a venit la putere în decembrie 2016 și și-a format guvernul, cu un premier ,,dă stânga”, în ianuarie 2017. Primul act major al ,,stângii” a fost Ordonanța 13 prin care propunea redefinea abuzul în serviciu cu efect al exonerării de răspundere penală inclusiv a celor care au privatizat pe nimic și fraudulos economia României. Prin aceiași Ordonanță 13, guvernul ,,dă stânga” propunea amnistierea faptelor de corupție inclusiv a acelora care nu au început să fie instrumentate (și nedescoperite) până la 1 ianuarie 2017. Beneficiari reali ar fi fost inclusiv cei care au furat economia națională în numele trecerii la economia de piață.
  2. După ce, fiind desconspirată și pusă internațional la zid, guvernarea ,,dă stânga” și-a anulat ordonanța frauduloasă, ,,stânga” din România a încercat, prin cod fiscal, să albească sumele nejustificate prin impozitarea cu 0-16%, inclusiv a sumelor provenite din infracțiuni (furarea activelor naționale, privatizări frauduloase, etc.). O dorință mai veche și a ,,dreptei”.
  3. ,,Stânga” tocmai ce și-a anulat efortul pe care l-a susținut intens după povestea albirii sumelor, și anume de a majora până la dublare cu efect de la 1 iulie 2017, a salariilor tuturor bugetarilor, deși cunoaștea că economia gestionată de ea, nu deține resursele necesare. Această a treia chestiune ar fi creat premizele ca pentru prima oară în 100 de ani, generația care urmează după cea prezentă, să o ducă mai prost decât cea următoare. Pentru prima dată în 100 de ani!

În mod evident, cele 3 lucruri ale stângii arată că, în chestiuni esențiale ,,în partea stângă, nimic nu este corect”.

Apreciez totuși că, fiind desconspirată șubrezimea și devoalate public argumentele reale față de cele publice ale celor 3 intenții, actuala stângă de guvernare, și-a anulat intențiile frauduloase.

Responsabilitatea unei guvernări constă nu numai în ceea ce majoritatea parlamentară câștigătoare decide să facă prin impunerea guvernării în urma programului de guvernare ci mai ales, în opinia mea, prin ceea ce se abțină să facă din ceea ce a promis în campania electorală. Primele două puncte nici măcar nu au fost promise prin programul electoral (de unde și concluzia mea că guvernarea ,,dă stânga” a fost doar mâna prin care un nucleu mafiot și transpartinic a încercat să își protejeze activele furate într-o lume în care aceastea nu mai pot fi protejate), dar al treilea se afla în programul de guvernare.

În cazul în care ,,stânga” va face însă vreo remaniere în curând, în opinia mea, primul care ar trebui remaniat este cel al cărui nume a fost avansat public ca ,,strateg” și ca șef al comitetului de evaluare a programului de guvernare, respectiv Darius Vâlcov, cercetat pentru spălare de bani și luare de mită. În opinia mea o astfel de ,,remaniere” ar fi de natură să arate că ,,mâna” care a promovat albirea sumelor nejustificate inclusiv în actuale guvernare, dar mai ales cei care au dat comanda mâinii, sunt lustrați din poziția de a mai încerca să vulnerabilizeze economia României. După Vâlcov ar urma în mod clar Grindeanu, Viorel Ștefan, Olguta Vasilescu care, în opinia mea, pur și simplu nu au avut capacitatea să înțeleagă ce intenționează în mod real guvernul pus pe numele prim-ministrului Grindeanu.

Concluziv, la 69 de ani de la naționalizare și la aproape 28 de ani de la ,,revoluție”, în România, în partea dreaptă, nu a mai rămas mai nimic, iar în partea stângă, nu este mai nimic drept.

Paradoxal, în această situație fără precedent în ,,noua democrație” de după 1989, ,,mediatorul” este Președintele Iohannis, provenit din partea ,,dreaptă”. El însuși un beneficiar nelegal, prin fraudă, a unei ,,restituiri” a unei proprietăți intrate înainte de 1989 în patrimoniul public, și nu confiscată și intrată în urma lipsei de moștenitori a fostului proprietar. Printr-un testament, reținut ca fals de către instanța de la Brașov, familia Iohannis s-a pretins în fals moștenitare a proprietății.

Instanțele de la Brașov au reținut că: ,,În ceea ce priveşte fondul cauzei, analiza acestuia trebuie să pornească de la cele constatate cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr 33/2005 a Tribunalului Brașov şi anume la împrejurarea că certificatul de moştenitor nr 90/1999 a fost declarat NUL ABSOLUT pe motiv că este fondat pe o cauză ILICITĂ şi s-a emis PRIN FRAUDAREA LEGII. (…) CAUZA ILICITĂ izvorâtă din FRAUDAREA LEGII ce a invalidat certificatul de moștenitor se extinde şi asupra contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, terţii, în speţă doar pârâtul KLAUS WERNER JOHANNIS NEFIIND APĂRAT DE PREZUMŢIA DE BUNĂ CREDINŢĂ, faţă de AMPLOAREA OPERAŢIUNII ILICITE rezultată din hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate (…) Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic INCHEIAT PRIN FRAUDAREA LEGII SI FONDAT PE O CAUZA ILICITA, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credinţe a terţului, mai ales că ACESTA ESTE SOŢUL celeilalte părţi contractante care la rândul său a participat la întocmirea actului nul iniţial”.

Iohannis, devenit Președinte ,,dă dreapta”, a încercat până în ultima clipă să-și păstreze în proprietate  activele obținute prin fals, cu putere de lucru judecat, fiind susținut și apărat în aceste demersuri de un fost lucrător al Securității comuniste ,,dă stânga” dinainte de 1989, așa cum am arătat aici.

Ca și concluzie generală, opinez că o astfel ,,dă dreapta” și o astfel ,,dă stânga”, moderate de un astfel de ,,proprietar” de imobile scăpătat, nu sunt compatibile cu România ca stat membru NATO și al Uniunii Europene și că este doar o chestiune de timp (și nu foarte mult timp) până când România va deveni compatibilă, prin purificare în administrație (cazurile Isărescu și Mișu Negrițoiu) și justiție (desecretizarea arhivei SIPA, decizie publicată în Monitorul Oficial), cu statutul de țară membră NATO, a Uniunii Europene, a spațiul Schengen și compatibilă în justiție cu o purificare ce nu va mai necesita mecanismul MCV. ,,Știm tot ce se întâmplă”, a spus Donald Trump. Chiar îl cred, așa cum cred că România se află în câmpul tactic al operațiunilor de stopare a furtului de active și bani de la propria națiune de persoane ,,dă dreapta” sau ,,dă stânga”, operațiune la nivel global. În câmpul tactic al operațiunii: GAME OVER, dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani. (Cerasela N.).

 

Articole pe aceiasi tema:
Citeste in continuare
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Eveniment

Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor din județul Iași

Publicat

acum 3 luni

pe

februarie 13, 2026

De

În anul 2026, tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, sunt invitați să contribuie activ la conturarea unei viziuni despre cum va arăta piața muncii în anul 2035.

Evenimentul principal va avea loc în perioada 27–28 martie 2026 și va reuni zeci de tineri din județul Iași interesați de viitorul lor profesional, de competențele care vor conta în următorii 10 ani și de schimbările necesare în educație pentru a răspunde realităților economice și tehnologice.

Un proiect construit de tineri, pentru viitorul lor

Manifestul 2035 nu este doar un eveniment, ci un proces de co-creare. Participanții vor lucra în echipe, vor analiza tendințe și vor formula o declarație a tinerilor din județul Iași despre viitorul muncii.

Documentul final va reflecta perspectiva lor asupra competențelor esențiale în 2035, asupra relației dintre școală și piața muncii și asupra rolului pe care instituțiile și companiile ar trebui să îl joace în sprijinirea noii generații.

20 de tineri vor ajunge la Bruxelles

Un element important al proiectului este oportunitatea oferită unui grup de 20 de participanți care, în perioada 26–30 iulie 2026, vor merge la Bruxelles pentru a prezenta concluziile și mesajele rezultate în cadrul Manifestului 2035.

Aceștia vor reprezenta vocea tinerilor din județul Iași într-un context european și vor contribui la dialogul despre transformările pieței muncii la nivelul Uniunii Europene.

De ce este relevant Manifestul 2035

Tinerii care astăzi au între 15 și 19 ani vor fi profesioniștii și antreprenorii anului 2035. Implicarea lor în discuțiile despre viitorul muncii este esențială pentru a construi un sistem educațional și profesional adaptat provocărilor următorului deceniu.

Manifestul 2035 oferă:
– un cadru structurat de dezbatere despre viitorul muncii
– oportunitatea de a contribui la o declarație oficială a tinerilor
– șansa de a reprezenta județul Iași la Bruxelles
– experiență practică de lucru în echipă și argumentare

Înscrieri deschise

Tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, se pot înscrie pe site-ul oficial al proiectului:
https://manifest.hessa-ngo.eu

Manifestul 2035 este o invitație directă către noua generație de a nu aștepta ca viitorul să fie decis pentru ea, ci de a participa activ la construirea lui.

Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor este un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană, Cod proiect: 2025-3-RO01-KA154-YOU-000373433, acesta creează un cadru de dialog și implicare pentru liceenii care doresc să își facă vocea auzită.

Citeste in continuare

Eveniment

Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă

Publicat

acum 3 luni

pe

februarie 11, 2026

De

Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.

„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.

Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei. 


Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.

Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială  „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.


Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.

După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.

Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.

Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.

Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.

De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall  Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.

Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.

În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.

Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.

Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.

O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.

Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.

 „În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES. 

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS 

Producător: Claudiu Boboc

Producător  executiv: Adela Mara

Manager producție: Iulia Cezara Roșu

Casting: ELEPHANT MEDIA  

Realizat cu sprijinul: 

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.

Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.

Citeste in continuare

Eveniment

Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?

Publicat

acum 3 luni

pe

februarie 10, 2026

De

Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?

Un pavilion bine ales nu se simte ca un cort pus peste o masă, ci ca o cameră temporară în aer liber. Diferența dintre cele două se vede imediat în gesturi: cât de natural te ridici de pe scaun, dacă poți trece pe lângă cineva fără să îl obligi să se tragă, dacă farfuria se așază fără să atingi cotul vecinului și, poate cel mai important, dacă oamenii stau relaxați sau cu umerii strânși, ca într-un compartiment de tren.

Când pui o masă pentru opt persoane sub pavilion, nu cumperi doar un acoperiș, ci un anumit grad de confort, de circulație și de libertate.

Întrebarea despre spațiul minim pare simplă, dar răspunsul are două fețe. Una este strict geometrică: câți metri pătrați încape să „închidă” o masă cu opt scaune. Cealaltă ține de felul în care oamenii folosesc spațiul: cât loc au să se ridice, unde se pune o tavă, dacă intrarea rămâne liberă, dacă mai rămâne un colț pentru un cooler, o veioză sau pentru cineva care se retrage un minut de la masă.

Un spațiu minim adevărat nu este cel în care încape, la limită, mobilierul, ci cel în care se poate trăi o masă întreagă fără ca spațiul să te certe la fiecare mișcare.

De ce spațiul „minim” nu e o cifră fixă

Când vorbim despre opt persoane, există cel puțin trei variabile care mută serios ecuația. Prima este forma mesei: dreptunghiul consumă altfel spațiul decât o masă rotundă. A doua este tipul de scaune: un scaun lat, cu brațe, cere altă respirație decât un scaun subțire, de terasă. A treia variabilă este intenția.

O masă pentru o cină liniștită are nevoie de altă margine de siguranță decât o masă pentru o petrecere în care oamenii se ridică des, se salută, aduc farfurii, se apleacă după tacâmuri, trec cu tăvi.

În practică, „minimul” se calculează pornind de la două zone diferite. Prima zonă este zona de ședere, adică masa plus spațiul necesar scaunelor. A doua zonă este zona de circulație, adică spațiul în care te poți strecura în spatele cuiva care stă jos sau în care poți deschide o intrare fără să lovești marginea mesei.

Un reper simplu pentru confort

Pentru o ședere normală, un adult are nevoie de aproximativ 55–60 cm de lățime la masă. Asta înseamnă că o masă pentru opt persoane, dacă este dreptunghiulară, va ajunge frecvent în zona de 180–220 cm lungime, cu 85–100 cm lățime. Dacă este rotundă, diametrul tipic pentru opt persoane se duce în zona de 150–180 cm, în funcție de cât de lejer vrei să fie.

Scaunul, la rândul lui, are o adâncime de aproximativ 45–50 cm. Când cineva stă, scaunul nu rămâne lipit de masă, iar când se ridică, scaunul se trage înapoi. Aici se pierde, de obicei, spațiul care îi prinde pe oameni în pavilion: scaunele au nevoie de loc să se miște, iar pavilionul are nevoie de margine ca să nu te trezești cu pânza la spate sau cu un picior de structură exact în zona în care ar trebui să treacă un om.

Pentru un minim realist, merită să gândești așa: la dimensiunea mesei adaugi, pe fiecare latură pe care stau oameni, un spațiu de aproximativ 75–90 cm. În zona aceasta intră scaunul, mișcarea de a te așeza și un culoar îngust care permite trecerea atunci când e nevoie. Dacă vrei un confort bun, adaugi mai degrabă 100–110 cm pe laturi.

Calculul minim pentru o masă dreptunghiulară de 8 persoane

O configurație clasică pentru opt persoane este cu trei persoane pe fiecare latură lungă și câte una la capete. În această variantă, masa are adesea 200 cm lungime și 90 cm lățime, valori foarte comune în mobilierul de grădină. Dacă luăm această dimensiune ca reper, spațiul de ședere se calculează adăugând marginile de utilizare.

Pe laturile lungi, unde stau câte trei persoane, scaunele trebuie să aibă loc să fie trase și să rămână o minimă „fâșie” de trecere. Dacă adaugi aproximativ 85 cm pe fiecare parte, lățimea totală ocupată de masă cu zona de utilizare ajunge la 90 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică aproximativ 260 cm.

Pe lungime, unde ai capete și laturi, tot trebuie să lași loc pentru scaun și un minim de acces. Dacă adaugi câte 85 cm la capete, lungimea totală devine aproximativ 200 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică 370 cm.

Asta înseamnă că o amprentă de aproximativ 2,6 m pe 3,7 m poate fi considerată un minim funcțional pentru o masă de 8 persoane, în sensul că oamenii se pot așeza și se pot ridica fără să fie mereu la limită. În metri pătrați, vorbim de circa 9,6 m².

În realitate, pavilionul nu este o „cutie” perfectă, iar picioarele structurii, în special la modelele cu cadru, intră în colțuri și pot reduce unghiurile utile. De aceea, o amprentă calculată la milimetru devine frustrantă. Un pavilion cu dimensiuni standard apropiate de această amprentă este, de obicei, unul de 3 x 4,5 m. În el, masa dreptunghiulară de 200 x 90 încape cu un culoar acceptabil și cu posibilitatea de a orienta masa astfel încât intrarea să rămână logică.

De ce 3 x 3 m este, de regulă, prea strâmt pentru opt

Un pavilion de 3 x 3 m are o suprafață de 9 m². Pe hârtie pare aproape de cei 9,6 m² calculați mai sus. În practică, diferența dintre 3,0 m și 3,7 m pe direcția lungă este exact diferența dintre o masă care se folosește firesc și o masă în care oamenii se lovesc de margini.

Dacă pui o masă de 200 cm într-un spațiu de 300 cm, îți rămân 100 cm pentru ambele capete, adică 50 cm pe fiecare parte. În 50 cm nu intră un scaun normal tras înapoi. Intră, cel mult, un scaun împins aproape complet sub masă, iar persoana de la capăt va trebui să iasă „în diagonală”, cu scaunul ridicat sau cu masa împinsă.

Pe lățime, o masă de 90 cm într-un spațiu de 300 cm îți lasă 210 cm, adică 105 cm pe fiecare parte. Pare acceptabil, dar aici apare problema picioarelor pavilionului și a faptului că 3 x 3 m este adesea folosit cu intrări pe două laturi. Când deschizi un perete lateral sau ridici o ușă, fix în acel spațiu ar trebui să circule oamenii.

Se poate folosi 3 x 3 m pentru opt persoane, dar numai cu compromisuri clare. Masa trebuie să fie mai scurtă, în jur de 160–180 cm, scaunele trebuie să fie înguste, iar capetele mesei fie se evită, fie se rezolvă cu bănci, care împing zona de mișcare mai mult spre interior. Funcționează, dar nu este varianta pe care o alegi dacă vrei o masă care să dureze ore fără să simți că spațiul te împinge înapoi.

Calculul minim pentru o masă rotundă de 8 persoane

Masa rotundă are un avantaj social: oamenii se văd mai bine, conversația curge altfel, iar nimeni nu stă la „capăt” ca într-o masă de protocol. Din punct de vedere al spațiului, însă, un disc are nevoie de o „coroană” egală de jur împrejur. Dacă masa are 160 cm diametru, iar tu adaugi o margine de utilizare de 85–90 cm, ajungi la un diametru total de aproximativ 160 cm plus 180 cm, adică 340 cm.

Asta înseamnă că un pavilion pătrat de 3 x 3 m este, matematic, sub necesar, iar unul de 3,5 x 3,5 m ar fi mai aproape de un minim funcțional. În dimensiunile standard, un pavilion de 3 x 4,5 m permite o masă rotundă de 150–160 cm plasată astfel încât să rămână un culoar mai generos pe o parte, lucru foarte util pentru servire.

Aici mai apare o subtilitate: masa rotundă îți cere scaune distribuite uniform. Dacă pavilionul are picioare în colțuri, scaunele din diagonale ajung mai aproape de structură, iar oamenii simt, în spate, acea senzație că stau „lipiți” de marginea pavilionului. De aceea, pentru o masă rotundă de opt persoane, o amprentă de 3 x 4,5 m este, din nou, o alegere mai sigură decât 3 x 3 m.

Spațiul minim recomandat în funcție de scenariu

Dincolo de calcule, merită să alegi un răspuns care poate fi aplicat rapid în viața reală. Dacă obiectivul este să ai o masă de opt persoane cu scaune normale, care să permită intrare, ieșire și un minim de trecere, dimensiunea minimă utilă se învârte în jurul unei amprente de aproximativ 3 x 4,5 m. Aceasta nu este o cifră arbitrară, ci un fel de prag sub care apar fricțiuni repetate, iar peste care lucrurile devin firești.

Dacă vrei să păstrezi în pavilion și un spațiu pentru servire, un colț de depozitare temporară sau o mică zonă de relaxare, atunci dimensiunea se duce natural spre 3 x 6 m. Nu pentru că masa ar crește, ci pentru că evenimentul crește. O masă pentru opt oameni rareori înseamnă doar opt scaune și o masă. Înseamnă sticle, platouri, o persoană care se ridică des, un copil care se strecoară, o tavă care vine din bucătărie, o umbrelă de lumină seara. Spațiul suplimentar nu e lux, e fluiditate.

Când devine relevant un pavilion pliabil

Când spațiul este limitat sau când vrei flexibilitate, apare tentația de a alege un pavilion pliabil. Avantajul este clar: montaj rapid, transport ușor, posibilitatea de a-l muta în curte după soare și vânt.

Din perspectiva spațiului minim, însă, trebuie privit cu atenție un detaliu: pereții și cadrul unui pavilion pliabil au adesea puncte de întărire, îmbinări și picioare care intră în zona utilă. Asta nu înseamnă că este mai prost, ci că, la dimensiuni mici, fiecare centimetru contează.

Pentru o masă de opt persoane, un pavilion pliabil de 3 x 3 m rămâne, în majoritatea cazurilor, o soluție de compromis, bună pentru mese scurte, pentru o pauză de prânz sau pentru situații în care circulația în jurul mesei nu este esențială. Dacă vrei să stea opt persoane două, trei ore fără stres, un pliabil de 3 x 4,5 m sau de 3 x 6 m se potrivește mult mai bine cu realitatea corpului uman și a mișcărilor de la masă.

Detaliile care schimbă, pe tăcute, spațiul necesar

Nu doar dimensiunile de pe etichetă contează. Sunt câteva situații în care un pavilion aparent suficient devine insuficient.

Intrarea și axa de circulație

Oamenii intră, ies, trec cu farfurii. Dacă intrarea este pe latura scurtă a pavilionului și masa este așezată pe lungime, capătul mesei poate bloca intrarea sau o poate face incomodă. În mod practic, merită să ai o „axă” de circulație, o zonă care rămâne liberă. Într-un pavilion de 3 x 4,5 m, această axă se poate obține ușor prin plasarea mesei ușor decalat, astfel încât să ai pe o parte un culoar mai lat.

Într-un pavilion de 3 x 3 m, orice decalăre înseamnă că pe cealaltă parte nu mai rămâne loc nici pentru scaune, nici pentru mișcare. De aceea, 3 x 3 m forțează simetria, iar simetria, de multe ori, strică circulația.

Tipul de scaune

Scaunele cu brațe sunt comode, dar cer lățime. Un scaun de 60–65 cm lățime „mănâncă” spațiu la masă și la mișcare. Dacă pui opt astfel de scaune, masa trebuie să fie mai lungă sau oamenii se vor înghesui. În plus, când scaunul se trage înapoi, brațele se lovesc mai ușor de picioarele pavilionului sau de pereții laterali.

Scaunele înguste, de 45–50 cm, îți permit să reduci lățimea efectivă a zonei de ședere. Dacă urmărești un minim strict, scaunul este, uneori, mai important decât masa.

Băncile și soluțiile mixte

Băncile reduc un tip de spațiu și cresc altul. Reduc spațiul pentru tragerea individuală a scaunului, fiindcă banca se mișcă mai rar și, în general, se împinge sub masă. În schimb, banca cere loc pe lungime, iar oamenii se ridică mai greu din mijloc, dacă banca este plină. Pentru opt persoane, băncile pe laturile lungi și scaune la capete pot face posibil un pavilion mai mic, dar schimbă dinamica mesei. Este o alegere bună pentru familii, mai puțin bună pentru o masă formală.

Un exemplu concret de dimensionare, fără teorie inutilă

Să presupunem că ai o masă dreptunghiulară de 200 x 90 cm și scaune standard de terasă. Vrei ca oamenii să poată sta, iar cineva să poată trece măcar pe o parte cu o tavă. Alegi să lași, în jurul mesei, o margine de utilizare de aproximativ 90 cm pe laturi și 85 cm la capete. Spațiul ocupat devine, aproximativ, 370 x 270 cm.

Dacă pavilionul este de 3 x 4,5 m, ai 450 cm pe lungime. După ce pui cei 370 cm, îți rămân 80 cm. Poți distribui această diferență ca să creezi intrarea și un mic spațiu liber la celălalt capăt. Pe lățime, ai 300 cm.

După ce pui cei 270 cm, îți rămân 30 cm. Asta pare puțin, dar aici se vede de ce calculele trebuie citite cu realism. Cele 270 cm sunt o medie. Într-o seară obișnuită, scaunele nu sunt toate trase la maximum simultan. În plus, poți crea un culoar mai lat pe o parte și mai strâns pe cealaltă, iar oamenii vor folosi instinctiv partea mai lată.

Într-un pavilion de 3 x 3 m, aceeași masă îți lasă pe lungime doar 30 cm diferență, ceea ce înseamnă că, practic, capetele vor fi în tensiune permanentă. O masă se poate pune, dar evenimentul nu se așază.

Spațiul minim pe care îl simți ca minim, nu ca pedeapsă

Dacă ar fi să răspund cu o singură propoziție, fără să te oblig la calcule, aș spune așa: pentru o masă de 8 persoane, cu scaune normale și cu un minim de circulație, ai nevoie de un pavilion de cel puțin 3 x 4,5 m, adică de aproximativ 13,5 m², ca să poți folosi masa firesc. Sub acest prag, intri în zona în care fiecare detaliu trebuie micșorat, iar confortul devine un joc de compromisuri.

Apoi, dincolo de minim, apar situațiile în care spațiul suplimentar schimbă atmosfera. La 3 x 6 m, masa de opt devine doar o parte a scenei. Rămâne loc pentru servire, pentru o persoană care se plimbă, pentru o mică zonă de depozitare, pentru un colț de lumină. Oameni care, altfel, s-ar ridica și ar pleca după o oră, rămân, pentru că spațiul nu îi obosește.

Observații practice despre amplasare, care influențează spațiul util

Un pavilion montat pe iarbă moale se simte mai mic decât același pavilion montat pe o terasă dreaptă, fiindcă scaunele „intră” în sol, se mișcă greu și oamenii își adaptează poziția. În plus, dacă pavilionul este prins cu corzi sau greutăți, aceste ancoraje pot ocupa exact zonele pe unde vrei să treci. La dimensiuni minime, ancorarea devine, paradoxal, o problemă de spațiu, nu doar de siguranță.

De asemenea, trebuie luată în calcul și înălțimea laterală. Unele pavilioane au pereți care coboară în pantă sau au elemente textile care reduc, aproape psihologic, spațiul. O masă poate să încapă, dar dacă pânza atinge spatele cuiva, senzația de înghesuială apare imediat. Un pavilion cu pereți verticali sau cu margini ridicate păstrează zona de ședere mai liberă.

Un răspuns clar, adaptat realității

Când pui în balanță toate aceste elemente, spațiul minim util pentru un pavilion cu masă de 8 persoane se așază în jurul dimensiunii 3 x 4,5 m, cu mici variații în funcție de forma mesei și de tipul scaunelor. Dacă masa este rotundă și are diametru mare, ai nevoie de mai mult pe lățime. Dacă masa este dreptunghiulară și scaunele sunt înguste, poți coborî ușor, dar vei simți imediat limita.

Masa de opt oameni este o mică comunitate, chiar și pentru o seară. Spațiul în care o așezi decide dacă se simte ca o întâlnire caldă sau ca o negociere de coate. Un pavilion ales cu un minim realist nu îți promite perfecțiune, dar îți dă un lucru foarte prețios: gesturi care curg fără să fie corectate de fiecare dată de lipsa de loc.

Citeste in continuare

Un ziar dedicat orașului tau

memorial Pet Constanta

Știrile Săptămânii