tinerii să aibă mare grijă! | IasiAZI.ro

“Vrem să vorbim deschis despre acest risc pentru că puţini îşi imaginează că o simplă săritură în apă poate avea consecinţe atât de grave. Până la urmă este “doar apă”, nu? La contactul cu apa, în cazul plonjoanelor de la mare înălţime, sau la contactul cu solul, în cazul săriturilor în apă de adâncimi mici, pacienţii suferă fracturi de coloană vertebrală cervicală, urmate de instalarea deficitelor neurologice, care se soldează cu paralizie (completă sau incompletă) sau cu decesul pacienţilor. Sfătuim tinerii să evite săriturile în apă puţin adâncă  sau cel puţin să verifice adâncimea acesteia atunci când vor să facă astfel de salturi. De asemenea, primul ajutor în cazul unui traumatism vertebro-medular cervical este esenţial şi presupune intervenţia rapidă a personalului specializat”, spune dr. Niki Adrian Calina de la Spitalul de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”, citat de stiripesurse.ro.

În fiecare vară, în jur de 50 de persoane sunt internate doar în secţia de traumatologie vertebro-medulară a Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni” cu deficite neurologice importante, care apar în urma plonjonului în ape de mică adâncime. Fracturile coloanei vertebrale cauzate de aceste sărituri pot duce la deplasarea de vertebre, dar şi la leziunea măduvei. În situaţia în care măduva cervicală înaltă este „strivită”, pacientul nu are şanse de supravieţuire.

Viaţa mea s-a schimbat în urmă cu 20 de ani, într-o zi călduroasă de vară. Eram cu fratele meu şi câţiva prieteni. Am sărit în apă în joacă, să mă răcoresc. Aveam 13 ani. A doua oară când am sărit, am nimerit fundul apei şi m-am lovit direct cu capul de nisip. Impactul m-a amorţit pe loc. De la gât în jos nu mai mişcam nimic şi nici nu mai puteam să scot vreun sunet. Felul în care am fost scos din apă şi transportat până la spital nu m-au ajutat deloc. Ar fi fost util ca atât eu, cât şi cei din jurul meu să avem mai multe informaţii despre ce presupune o leziune medulară cervicală şi cum se acordă primul ajutor în cazul unui astfel de accident, spune Costin Dumitru, instructor de viaţă independentă la Fundaţia Motivation România.

Experienţele celor care au trecut prin astfel de momente demonstrează că viaţa ţi se poate schimba în câteva clipe, iar măsurile de siguranţă pe care le poţi lua înainte de un astfel de salt pot face diferenţa între viaţă şi moarte.

Din punct de vedere psihologic, pacientul diagnosticat cu traumatism vertebro-medular are un risc crescut de modificare a personalităţii, depresie, motivaţia poate fi scăzută până chiar la lipsa ei, labilitate emoţională, anxietate cu sau fără atacuri de panică, uneori deteriorare cognitivă. Prin intervenţie psihologică, este provocat să rămână motivat şi să-şi menţină simţul de autoeficacitate, chiar dacă se confruntă cu probleme de acceptare, adaptare şi readaptare în ce priveşte funcţionalitatea. Problemele psihologice şi nerezolvarea acestora duc la scăderea complianţei la tratamentul medical şi a recuperării, spune dr. Ioana Tănase, psiholog.