Eveniment
EXCLUSIV/Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sau cum stânga ii da un pumn dreptei
O adresa emisă sub semnătură Procuror General Ionuț Bodnaru frizează nu numai logica dar si bunul simt. Acesta reușește performanta greu de egalat ca intr-o adresa de câteva rânduri sa se contrazică flagrant. Astfel după ce raspunde întrebărilor Tribunalului Prahova admitand aplicarea protocolului cu SRI si ICCJ si faptul ca mandatele de interceptare au fost puse în executare cu sprijinul SRI, ofițerii SRI redand convorbirile telefonice, același procuror neagă existența unor probe administrate cu sprijinul SRI.
Bai nea Procurorule General interceptarile de care mata ai facut vorbire în primul paragraf sunt probe si ai recunoscut că le-ai obtinut urmare a activității ofițerilor SRI. Cum poti spune un rând mai jos ca nu sunt probe obținute cu sprijinul SRI? Ne crezi prosti rau, nu?
In esenta, Procurorul General Ionuț Bodnaru Nescocoteste Codul de procedura penala:
Problema este ca, asa cum s-a evocat in numeroase alte spete, Codul de procedura penala nu prevede posibilitatea ca interceptarile sa fie redate de altcineva in afara de procuror sau organul de cercetare penala.
Iata textul art. 143, alin. 4 Cpp: „Convorbirile, comunicarile sau conversatiile interceptate si inregistrate, care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de catre procuror sau organul de cercetare penala intr-un proces-verbal in care se mentioneaza mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicarile, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri sau comunicari. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procuror”.
Asdar, SRI nu avea nicio competenta in a efectua redarea interceptarilor si inregistrarilor, acesta fiind atributul procurorului sau organului de cercetare penala (politistilor de la judiciar).
Cine era sef la SRI Prahova (DJI) in anul 2013 cand SRI era ilegal organ de cercetare penala?
Simplu, la comanda era col Constantin Marin!
Reamintim cititorilor faptul ca, la data de 23 iulie 2014, fostul sef al SRI Prahova col Constantin Marin (in prezent pensionar) a fost audiat de procurorii militari din cadrul DNA in dosarul 83/P/2014.
Declaratia ofiterului este stupefianta si vine sa confirme ca ofiterii SRI din structura SRI Prahova pe care o conducea nu doar ca lucrau dosare penale cot la cot cu anumiti procurori locali, in baza protocolului secret de colaborare dintre SRI si PICCJ, dar si depaseau limitele mandatului conferit de protocolul secret, pentru a genera anumite deschideri si instrumentari de dosare penale impotriva unor capi ai judetului Prahova. In aceste operatiuni, varf de lance era vestitul procuror Mircea Negulescu, care pana in vara lui 2015 a lucrat la Parchetul Curtii de Apel Ploiesti, dupa care a fost promovat la DNA Ploiesti, devenind unul dintre preferatii sefei DNA Laura Kovesi (instrumentand dosarele lui Victor Ponta, Sebastrian ghita, Mircea Cozma, Vasile Blaga etc).
Ofiterii SRI luati in vizor de sefi sunt recuperati ca procurori cu ajutorul CSM
Mai mult, declaratia fostului sef al SRI Prahova releva faptul ca maiorul SRI Valentin Teodorescu, dupa ce a fost vizat de o cercetare disciplinara pentru relatia sa neprincipiala cu procurorul Mircea Negulescu si-a dat demisia din SRI devenind procuror dupa o intrare pe scurtatura in magistratura, via CSM, fara absolvirea Institutului National al Magistraturii.
Mai precis, Valentin Teodorescu a devenit procuror, ultimul pe lista, prin admitere directa in noiembrie 2012, in cadrul unui lot de persoane acceptate la examen de intrare pe baza de recomandari, si care aveau conditia de 5 ani vechime intr-o profesie juridica.
Cine din SRI i-a dat recomandare favorabila lui Valentin Teodorescu, cand el era prins asupra faptului de seful SRI Prahova si si-a dat repede demisia in 2012, asa cum rezulta din marturia sefului sau de atunci?
Azi, Valentin Teodorescu este procuror la Parchetul Campina, atentie, acolo unde procurorul Mircea Negulescu s-a refugiat dupa alungarea din DNA, dupa ce presa i-au dat in vileag nenorocirile comise. Cum se mai gasesc intre ei tovarasii de arme… Si oare ce a ajuns magistratura? Un culcus pentru fostii ofiteri din servicii cu probleme interne?
Asa se lucra la nivel national: recunoastere oficiala a cooperarii fara baza legala a SRI cu procurorii, pe dosarele penale
Iata fragmentele relevante din declaratia col. Constantin Marin: “…Valentin Teodorescu a fost jurist la Inspectoratul de Politie Prahova, iar aproximativ in anul 2008 a fost transferat la SRI Prahova in cadrul biroului juridic. In anul 2009 a fost promovat sef birou.
In cadrul unor masuri de verificare pe linie administrativa publica l-am nominalizat pe ofiter, cu aprobarea conducerii, ca persoana de contact cu Parchetul Curtii de Apel si procurorul de caz.
Aveam informatii certe ca mr. Teodorescu Valentin, aflandu-se in sediul Parchetului Curtii de Apel Ploiesti, dactilografia documente in biroul si pe calculatorul procurorului Negulescu. La momentul respectiv, eu l-am trimis la unitatea de parchet, sa-l ajute pe procuror cu o solicitare de date catre SRI Ploiesti. Solicitare in acord cu protocolul incheiat intre institutii (parchet si SRI). Am constatat ca si-a depasit mandatul, eu luand hotararea ca ofiterul sa nu mai frecventeze parchetul.
Ofiterul a trecut in rezerva in conditiile in care in cadrul unitatii, conducerea serviciului a ordonat o verificare speciala, el si alti colegi: lt. Tomescu Georgiana, lt.col Pruna Eugen, mr. Florea Daniel, urmand sa fie testati la aparatul poligraf.
Intre timp, mr. Teodorescu Valentin, pentru a evita testul poligraf, si-a dat demisia, in conditiile in care demarase examene pentru intrarea in magistratura. In prezent este procuror la Targu Secuiesc (…)
Eu am colaborat foarte bine cu procurorii Tudose Liviu (n.red. – fostul procuror general al PCA Ploiesti) si Negulescu Mircea, in virtutea atributiilor mele de serviciu si impreuna s-a dezvoltat dosarul penal de evaziune fiscala si spalare de bani pentru un prejudiciu de peste 40.000 euro.
Fostul ofiter de securitate, acum col. (r) SRI, fost comandant al SRI Dambovita (fost la Prahova), MARIN CONSTANTIN si-a publicat singur, incepand cu primele luni ale anului 2013, cand era sef la SRI Prahova, anunturi de vanzare a tuturor proprietatilor sale imobiliare (peste un milion de euro cu tot cu mobilier si dotari / utilaje), dand ca nr. telefonic de contact pe cel de … serviciu!!! Le-a distribuit, pe toate, pe diferite site-uri de imobiliare, insinuand, apoi, cu mare nesimtire ca cei trei ofiteri s-au imixtionat nelegal in viata sa privata si au cules informatii despre familia sa, pentru a incerca sa dovedeasca ca familia MARIN si-a dobandit partial ilicit / fraudulos averea, fiind nejustificata / disproportionata fata de nivelul veniturilor sale banesti de bugetar.
Col. MARIN a dat vina pe trei ofiteri din subordine, care, chipurile, i le-ar fi publicat ca sa-l compromita. A mintit. In realitate, acesta si-a publicat singur imobilele, distribuindu-le pe diferite site-uri de publicitate imobiliara, indicandu-si pentru contact nr. telefonului de serviciu al SRI (nu cel privat/personal). Col. (r) Gulianu Florin nu a facut decat sa-i transmita, in 15.10.2013, ofiterului SRI cu securitatea interna din biroul care raspundea de Prahova, mr. (r) Florea Daniel, o situatie sistematizata cu ajutorul soft-ului Imobmanager a imobilelor exhibate in spatiul public de col. MARIN (situatie pe care acesta o cunostea, oricum, dar pe segmente, inca de la inceputul anului 2013). Deci, i-a dat-o ofiterului competent/cu atributii pe aceasta linie, in interiorul SRI. Aspectele se confirma prin capturile din internet depuse la dosarul nr. 109/P/2014 si prin declaratiile martorilor: Florea Daniel din 27.10.2014 (filele 2 si 4 ale acesteia), Marin Constantin din 23.07.2014 (filele 3 si 5), Marin Eugenia Simona din 24.07.2014 (fila 5).
Mai mult, ofiterii SRI dati afara abuziv din sistem nu inteleg nici acum in ce constau acele date despre „viata privata” a lui MARIN. Pana la trecerea in rezerva nu au manifestat vreun interes fata de familia sa, viata sa privata etc. Acestea erau in competenta superiorilor dansului („cunoasterea subordonatilor sub toate aspectele”) si a ofiterului cu securitatea interna.
Pe de alta parte, nu se intelege la ce „informatii care constituie secrete de stat” se refera procurorul militar de caz in Ordonanta de clasare a ds. Nr. 109/P/2014 al DNA – Central si care este scopul in care invoca „importanta majora pentru intreaga societate a pastrarii informatiilor ce constituie secrete de stat” (fila 9), atata timp cat cei trei ofiteri nu au savarsit nicio abatere disciplinara ori infractiune la regimul informatiilor clasificate (a se vedea procesele verbale de perchezitie domiciliara din 27.01.2016, din ds. Nr.150/P/2014 al DNA – S. T. Ploiesti.)
Nu in ultimul rand, va redam cateva aspecte extrem de controversate selectate din lucrarile cauzei, pentru a observa si dumneavoastra cate inadvertente ori aspecte suspecte (neclarificate de urmarirea penala) sau, dupa caz, redundante, rezulta la o analiza efectuata nu de un procuror, ci de un profan din afara institutiei, precum si nesinceritatea in declaratii a sotilor MARIN:
a. Familia MARIN are contractate urmatoarele credite[1]: 123.975 CHF (2007-Volksbank); 100.000 EURO (2007-ING); 82.373,22 RON (2008-BRD –Finance IFN). Nu si-a pus nimeni intrebarile legitime:
– care este cuantumul ratelor lunare ale acestor credite bancare ?
– daca veniturile lunare ale familiei (121.886 RON : 12 luni = 10157 RON / luna) permit nu numai achitarea acestor rate (a creditelor, a dobanzilor si a comisioanelor lunare, numai in contractul cu BRD Finance IFN cel de gestiune fiind de 164,70 RON/luna), dar si suportarea de catre o familie cu patru membri (fila 232 din dosar, declaratia MARIN EUGENIA SIMONA) a cheltuielilor cu „cosul zilnic” (cheltuielile cotidiene ale familiei, intretinerea a doi copii, plata taxelor, impozitelor, mobilarea imobilelor, utilarea lor, modernizari, reabilitari, amenajari, dotari cu alte accesorii, intretinerea acestor terenuri si constructii, reparatii; intretinerea a trei autoturisme KIA etc. etc.) ?;
Nota: Reamintim ca in perioada de referinta acestea au fost: apartament 3 camere ultracentral Ploiesti, complet si modern mobilat si utilat, pe str. Cuza-Voda; vila de lux la Nistoreşti-Breaza (175 mp construiti, parter si mansarda, 3 dormitoare, 3 grupuri sanitare, living cu dining, bucatarie, 3 terase, 3 garaje, complet mobilata si utilata), casuta de gradina, cu terenul aferent de 2000 mp cu livada si pomi-arbusti ornamentali, avand in spate padure); un imobil rezidential duplex, „la gri”, in Cartierul de lux „Albert”, cu terenul aferent in discutie (intre timp instrainat lui Popescu Ion de la fosta SC “NABO Grup”; alt teren ultracentral pentru constructii rezidentiale in orasul climateric Breaza, in suprafata de 700 mp, cu toate utilitatile; modernizarea si reabilitarea imobilele parintilor si socrilor din sat Pantazi, com. Valea Calugareasca, respectiv com. Aricestii Rahtivani, sat Targsoru Nou.
– de unde a avut ofiterul 4.500 euro cash (in conditiile in care el insusi se plangea ca este impovarat de datorii la banci) pentru a-l imprumuta pe subordonatul preferat col. CROITORU DANIEL pentru ca acesta sa-si poata restitui imprumuturile imense proprii (a se vedea detaliile din sesizare);
– de unde a avut ofiterul suma de 22.380 RON pentru a achita „din mana”, in mai 2008, cu titlu de avans, pretul de 104.753,22 RON al celor trei autoturisme „KIA”
b. Din declaratiile sotilor MARIN rezulta o grava contradictie cu privire la bunurile pe care le-au instrainat:
– la fila 216, MARIN CONSTANTIN sustine ca MIHAI DENIS si MIHAI LUIZA au vandut partea lor indiviza din imobilul din Cartierul Albert; la fila 231, MARIN EUGENIA SIMONA sustine contrariul, respectiv ca s-a vandut medicului oftalmolog doar partea familiei MARIN din imobil; aceste doua declaratii trebuiau coroborate cu declaratia martorului P.S.T (fila 248);
– auto KIA PH-24-MES vandut lui MIHAI DENIS, cu chitanta de mana in 04.09.2011 nu este nici in prezent instrainat cu acte legale, nefigurand in proprietatea asa-zisului cumparator, deoarece acesta are sechestru asigurator pe TOATE bunurile
c. La fila 235, MARIN EUGENIA SIMONA sustine ca nu facea acasa schimb de informatii de serviciu cu sotul sau, de niciun fel, dar din declaratia martorei TOMESCU GEORGIANA (din 21.07.2014) rezulta in mod plauzibil contrariul, aspectul nefiind elucidat de procuror;
d. Ce rezulta din declaratiile de avere ale celor doi soti MARIN? Acestea sunt complete, reflectand fidel realitatea?
e. In declaratia din 23.07.2014 (fila 215), MARIN CONSTANTIN declara ca nu il cunoaste pe STROESCU CLAUDIU. In aceeasi zi, in cadrul aceleiasi declaratii, MARIN CONSTANTIN nu numai ca se contrazice, dar face o afirmatie extrem de interesanta, care ridica alte mari semne de intrebare (fila 218): „De fapt sechestrul care urma sa se puna, se referea la Stroiescu Claudiu si nu la Mihai Denis”.
Pentru a adanci, parca, si mai mult, confuzia, MARIN CONSTANTIN mai declara: „ Eu despre sechestru am aflat de la organele judiciare abia in luna mai 2014”.
Se impun intrebarile: ce cauta tocmai STROIESCU CLAUDIU (nepot prin alianta cu PALTANEA CORNELIU, ginerele fratelui acestuia, PALTANEA MIRCEA) in aceasta „ecuatie” ? despre ce organ judiciar declara martorul si de ce plaseaza momentul in luna mai ?
Cu certitudine aceste aspecte trebuiau integral clarificate.
O chestiune derizorie, hilara, dar care are relevanta din perspectiva demonstrarii prioritatilor procurorilor de caz, g-ral. Mr. LUPULESCU NICOLAE: In toate declaratiile sotilor MARIN, a tinut sa consemneze ca MIHAI DENIS, alias „Pictorul” picteaza in stil „cubist”, de parca asta era important in urmarirea penala!
In concluzie, nu s-a efectuat o urmarire penala completa, impartiala, iar minimul de probe administrate a fost interpretat evident, fatis, in mod subiectiv, in favoarea presupusului faptuitor, in toate dosarele in care ofiterii nedreptatiti au facut plangeri/denunturi la DNA: 83/P/2014, 84/P/2014, 109/P/2014 si 125/P/2014, acestea fiind „inmormantate la ordinul lui Coldea si la decizia lui Kovesi. Va lasam pe dv. sa trageti concluziile!
MARIN CONSTANTIN, ofiter al SRI cu gradul de colonel si functie de general maior, fost sef al Directiei Judetene de Informatii Prahova (pana la 01.07.2014), fost sef al Directiei Judetene de Informatii Dambovita (ambele „structuri judeţene ale Serviciului Român de Informaţii” asa cum prevede actul normativ), in prezent pensionar a fost lucrator al Securitatii, avand calitatea de ofiter (cu gradul de locotenent) in perioada august 1987 – decembrie 1989, in cadrul Departamentului Securitatii Statului, Inspectoratul Judetean Prahova al Ministerului de Interne, Securitatea Judetului Prahova, ca absolvent al Scolii Militare de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne Bucuresti, arma „Securitate”.
Iata ca, dupa trei (3) ani de zile de la sesizarile col Gulianu Florin si MR Florea Daniel, CNSAS a decis sa il declare pe Marin Constantin lucrator/colaborator al securitatii. Ne intrebam cine va raspunde penal din partea S.R.I. care l-a pus la comanda unitatilor in calitate de comandant? Marin Constantin a fost seful S.R.I. de la Prahova care, in mod ilegal, in colaborare cu procurorul “PORTOCALA” a efectuat mai multe dosare penale unor oameni politici: Badescu, fost primar, Volosevici, fost primar, Cosma Mircea, fost Presedinte Consiliul Judetean Prahova, etc. Saracu’ Marin Constantin, stampila de securist a venit pentru el cand este pensioner de lux, pe banii nostril (basca cu averea sus mentionata).
Traim in Romania si am fost si suntem condusi de securisti! (Ec Adrian Radu).
Portal > Curtea de Apel BUCUREŞTI > Informaţii dosar
Informaţii dosar
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
Căi atac
(Ec Adrian Radu).
În anul 2026, tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, sunt invitați să contribuie activ la conturarea unei viziuni despre cum va arăta piața muncii în anul 2035.
Evenimentul principal va avea loc în perioada 27–28 martie 2026 și va reuni zeci de tineri din județul Iași interesați de viitorul lor profesional, de competențele care vor conta în următorii 10 ani și de schimbările necesare în educație pentru a răspunde realităților economice și tehnologice.
Un proiect construit de tineri, pentru viitorul lor
Manifestul 2035 nu este doar un eveniment, ci un proces de co-creare. Participanții vor lucra în echipe, vor analiza tendințe și vor formula o declarație a tinerilor din județul Iași despre viitorul muncii.
Documentul final va reflecta perspectiva lor asupra competențelor esențiale în 2035, asupra relației dintre școală și piața muncii și asupra rolului pe care instituțiile și companiile ar trebui să îl joace în sprijinirea noii generații.
20 de tineri vor ajunge la Bruxelles
Un element important al proiectului este oportunitatea oferită unui grup de 20 de participanți care, în perioada 26–30 iulie 2026, vor merge la Bruxelles pentru a prezenta concluziile și mesajele rezultate în cadrul Manifestului 2035.
Aceștia vor reprezenta vocea tinerilor din județul Iași într-un context european și vor contribui la dialogul despre transformările pieței muncii la nivelul Uniunii Europene.
De ce este relevant Manifestul 2035
Tinerii care astăzi au între 15 și 19 ani vor fi profesioniștii și antreprenorii anului 2035. Implicarea lor în discuțiile despre viitorul muncii este esențială pentru a construi un sistem educațional și profesional adaptat provocărilor următorului deceniu.
Manifestul 2035 oferă:
– un cadru structurat de dezbatere despre viitorul muncii
– oportunitatea de a contribui la o declarație oficială a tinerilor
– șansa de a reprezenta județul Iași la Bruxelles
– experiență practică de lucru în echipă și argumentare
Înscrieri deschise
Tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, se pot înscrie pe site-ul oficial al proiectului:
https://manifest.hessa-ngo.eu
Manifestul 2035 este o invitație directă către noua generație de a nu aștepta ca viitorul să fie decis pentru ea, ci de a participa activ la construirea lui.
Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor este un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană, Cod proiect: 2025-3-RO01-KA154-YOU-000373433, acesta creează un cadru de dialog și implicare pentru liceenii care doresc să își facă vocea auzită.
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.
Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Un pavilion bine ales nu se simte ca un cort pus peste o masă, ci ca o cameră temporară în aer liber. Diferența dintre cele două se vede imediat în gesturi: cât de natural te ridici de pe scaun, dacă poți trece pe lângă cineva fără să îl obligi să se tragă, dacă farfuria se așază fără să atingi cotul vecinului și, poate cel mai important, dacă oamenii stau relaxați sau cu umerii strânși, ca într-un compartiment de tren.
Când pui o masă pentru opt persoane sub pavilion, nu cumperi doar un acoperiș, ci un anumit grad de confort, de circulație și de libertate.
Întrebarea despre spațiul minim pare simplă, dar răspunsul are două fețe. Una este strict geometrică: câți metri pătrați încape să „închidă” o masă cu opt scaune. Cealaltă ține de felul în care oamenii folosesc spațiul: cât loc au să se ridice, unde se pune o tavă, dacă intrarea rămâne liberă, dacă mai rămâne un colț pentru un cooler, o veioză sau pentru cineva care se retrage un minut de la masă.
Un spațiu minim adevărat nu este cel în care încape, la limită, mobilierul, ci cel în care se poate trăi o masă întreagă fără ca spațiul să te certe la fiecare mișcare.
De ce spațiul „minim” nu e o cifră fixă
Când vorbim despre opt persoane, există cel puțin trei variabile care mută serios ecuația. Prima este forma mesei: dreptunghiul consumă altfel spațiul decât o masă rotundă. A doua este tipul de scaune: un scaun lat, cu brațe, cere altă respirație decât un scaun subțire, de terasă. A treia variabilă este intenția.
O masă pentru o cină liniștită are nevoie de altă margine de siguranță decât o masă pentru o petrecere în care oamenii se ridică des, se salută, aduc farfurii, se apleacă după tacâmuri, trec cu tăvi.
În practică, „minimul” se calculează pornind de la două zone diferite. Prima zonă este zona de ședere, adică masa plus spațiul necesar scaunelor. A doua zonă este zona de circulație, adică spațiul în care te poți strecura în spatele cuiva care stă jos sau în care poți deschide o intrare fără să lovești marginea mesei.
Un reper simplu pentru confort
Pentru o ședere normală, un adult are nevoie de aproximativ 55–60 cm de lățime la masă. Asta înseamnă că o masă pentru opt persoane, dacă este dreptunghiulară, va ajunge frecvent în zona de 180–220 cm lungime, cu 85–100 cm lățime. Dacă este rotundă, diametrul tipic pentru opt persoane se duce în zona de 150–180 cm, în funcție de cât de lejer vrei să fie.
Scaunul, la rândul lui, are o adâncime de aproximativ 45–50 cm. Când cineva stă, scaunul nu rămâne lipit de masă, iar când se ridică, scaunul se trage înapoi. Aici se pierde, de obicei, spațiul care îi prinde pe oameni în pavilion: scaunele au nevoie de loc să se miște, iar pavilionul are nevoie de margine ca să nu te trezești cu pânza la spate sau cu un picior de structură exact în zona în care ar trebui să treacă un om.
Pentru un minim realist, merită să gândești așa: la dimensiunea mesei adaugi, pe fiecare latură pe care stau oameni, un spațiu de aproximativ 75–90 cm. În zona aceasta intră scaunul, mișcarea de a te așeza și un culoar îngust care permite trecerea atunci când e nevoie. Dacă vrei un confort bun, adaugi mai degrabă 100–110 cm pe laturi.
Calculul minim pentru o masă dreptunghiulară de 8 persoane
O configurație clasică pentru opt persoane este cu trei persoane pe fiecare latură lungă și câte una la capete. În această variantă, masa are adesea 200 cm lungime și 90 cm lățime, valori foarte comune în mobilierul de grădină. Dacă luăm această dimensiune ca reper, spațiul de ședere se calculează adăugând marginile de utilizare.
Pe laturile lungi, unde stau câte trei persoane, scaunele trebuie să aibă loc să fie trase și să rămână o minimă „fâșie” de trecere. Dacă adaugi aproximativ 85 cm pe fiecare parte, lățimea totală ocupată de masă cu zona de utilizare ajunge la 90 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică aproximativ 260 cm.
Pe lungime, unde ai capete și laturi, tot trebuie să lași loc pentru scaun și un minim de acces. Dacă adaugi câte 85 cm la capete, lungimea totală devine aproximativ 200 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică 370 cm.
Asta înseamnă că o amprentă de aproximativ 2,6 m pe 3,7 m poate fi considerată un minim funcțional pentru o masă de 8 persoane, în sensul că oamenii se pot așeza și se pot ridica fără să fie mereu la limită. În metri pătrați, vorbim de circa 9,6 m².
În realitate, pavilionul nu este o „cutie” perfectă, iar picioarele structurii, în special la modelele cu cadru, intră în colțuri și pot reduce unghiurile utile. De aceea, o amprentă calculată la milimetru devine frustrantă. Un pavilion cu dimensiuni standard apropiate de această amprentă este, de obicei, unul de 3 x 4,5 m. În el, masa dreptunghiulară de 200 x 90 încape cu un culoar acceptabil și cu posibilitatea de a orienta masa astfel încât intrarea să rămână logică.
De ce 3 x 3 m este, de regulă, prea strâmt pentru opt
Un pavilion de 3 x 3 m are o suprafață de 9 m². Pe hârtie pare aproape de cei 9,6 m² calculați mai sus. În practică, diferența dintre 3,0 m și 3,7 m pe direcția lungă este exact diferența dintre o masă care se folosește firesc și o masă în care oamenii se lovesc de margini.
Dacă pui o masă de 200 cm într-un spațiu de 300 cm, îți rămân 100 cm pentru ambele capete, adică 50 cm pe fiecare parte. În 50 cm nu intră un scaun normal tras înapoi. Intră, cel mult, un scaun împins aproape complet sub masă, iar persoana de la capăt va trebui să iasă „în diagonală”, cu scaunul ridicat sau cu masa împinsă.
Pe lățime, o masă de 90 cm într-un spațiu de 300 cm îți lasă 210 cm, adică 105 cm pe fiecare parte. Pare acceptabil, dar aici apare problema picioarelor pavilionului și a faptului că 3 x 3 m este adesea folosit cu intrări pe două laturi. Când deschizi un perete lateral sau ridici o ușă, fix în acel spațiu ar trebui să circule oamenii.
Se poate folosi 3 x 3 m pentru opt persoane, dar numai cu compromisuri clare. Masa trebuie să fie mai scurtă, în jur de 160–180 cm, scaunele trebuie să fie înguste, iar capetele mesei fie se evită, fie se rezolvă cu bănci, care împing zona de mișcare mai mult spre interior. Funcționează, dar nu este varianta pe care o alegi dacă vrei o masă care să dureze ore fără să simți că spațiul te împinge înapoi.
Calculul minim pentru o masă rotundă de 8 persoane
Masa rotundă are un avantaj social: oamenii se văd mai bine, conversația curge altfel, iar nimeni nu stă la „capăt” ca într-o masă de protocol. Din punct de vedere al spațiului, însă, un disc are nevoie de o „coroană” egală de jur împrejur. Dacă masa are 160 cm diametru, iar tu adaugi o margine de utilizare de 85–90 cm, ajungi la un diametru total de aproximativ 160 cm plus 180 cm, adică 340 cm.
Asta înseamnă că un pavilion pătrat de 3 x 3 m este, matematic, sub necesar, iar unul de 3,5 x 3,5 m ar fi mai aproape de un minim funcțional. În dimensiunile standard, un pavilion de 3 x 4,5 m permite o masă rotundă de 150–160 cm plasată astfel încât să rămână un culoar mai generos pe o parte, lucru foarte util pentru servire.
Aici mai apare o subtilitate: masa rotundă îți cere scaune distribuite uniform. Dacă pavilionul are picioare în colțuri, scaunele din diagonale ajung mai aproape de structură, iar oamenii simt, în spate, acea senzație că stau „lipiți” de marginea pavilionului. De aceea, pentru o masă rotundă de opt persoane, o amprentă de 3 x 4,5 m este, din nou, o alegere mai sigură decât 3 x 3 m.
Spațiul minim recomandat în funcție de scenariu
Dincolo de calcule, merită să alegi un răspuns care poate fi aplicat rapid în viața reală. Dacă obiectivul este să ai o masă de opt persoane cu scaune normale, care să permită intrare, ieșire și un minim de trecere, dimensiunea minimă utilă se învârte în jurul unei amprente de aproximativ 3 x 4,5 m. Aceasta nu este o cifră arbitrară, ci un fel de prag sub care apar fricțiuni repetate, iar peste care lucrurile devin firești.
Dacă vrei să păstrezi în pavilion și un spațiu pentru servire, un colț de depozitare temporară sau o mică zonă de relaxare, atunci dimensiunea se duce natural spre 3 x 6 m. Nu pentru că masa ar crește, ci pentru că evenimentul crește. O masă pentru opt oameni rareori înseamnă doar opt scaune și o masă. Înseamnă sticle, platouri, o persoană care se ridică des, un copil care se strecoară, o tavă care vine din bucătărie, o umbrelă de lumină seara. Spațiul suplimentar nu e lux, e fluiditate.
Când devine relevant un pavilion pliabil
Când spațiul este limitat sau când vrei flexibilitate, apare tentația de a alege un pavilion pliabil. Avantajul este clar: montaj rapid, transport ușor, posibilitatea de a-l muta în curte după soare și vânt.
Din perspectiva spațiului minim, însă, trebuie privit cu atenție un detaliu: pereții și cadrul unui pavilion pliabil au adesea puncte de întărire, îmbinări și picioare care intră în zona utilă. Asta nu înseamnă că este mai prost, ci că, la dimensiuni mici, fiecare centimetru contează.
Pentru o masă de opt persoane, un pavilion pliabil de 3 x 3 m rămâne, în majoritatea cazurilor, o soluție de compromis, bună pentru mese scurte, pentru o pauză de prânz sau pentru situații în care circulația în jurul mesei nu este esențială. Dacă vrei să stea opt persoane două, trei ore fără stres, un pliabil de 3 x 4,5 m sau de 3 x 6 m se potrivește mult mai bine cu realitatea corpului uman și a mișcărilor de la masă.
Detaliile care schimbă, pe tăcute, spațiul necesar
Nu doar dimensiunile de pe etichetă contează. Sunt câteva situații în care un pavilion aparent suficient devine insuficient.
Intrarea și axa de circulație
Oamenii intră, ies, trec cu farfurii. Dacă intrarea este pe latura scurtă a pavilionului și masa este așezată pe lungime, capătul mesei poate bloca intrarea sau o poate face incomodă. În mod practic, merită să ai o „axă” de circulație, o zonă care rămâne liberă. Într-un pavilion de 3 x 4,5 m, această axă se poate obține ușor prin plasarea mesei ușor decalat, astfel încât să ai pe o parte un culoar mai lat.
Într-un pavilion de 3 x 3 m, orice decalăre înseamnă că pe cealaltă parte nu mai rămâne loc nici pentru scaune, nici pentru mișcare. De aceea, 3 x 3 m forțează simetria, iar simetria, de multe ori, strică circulația.
Tipul de scaune
Scaunele cu brațe sunt comode, dar cer lățime. Un scaun de 60–65 cm lățime „mănâncă” spațiu la masă și la mișcare. Dacă pui opt astfel de scaune, masa trebuie să fie mai lungă sau oamenii se vor înghesui. În plus, când scaunul se trage înapoi, brațele se lovesc mai ușor de picioarele pavilionului sau de pereții laterali.
Scaunele înguste, de 45–50 cm, îți permit să reduci lățimea efectivă a zonei de ședere. Dacă urmărești un minim strict, scaunul este, uneori, mai important decât masa.
Băncile și soluțiile mixte
Băncile reduc un tip de spațiu și cresc altul. Reduc spațiul pentru tragerea individuală a scaunului, fiindcă banca se mișcă mai rar și, în general, se împinge sub masă. În schimb, banca cere loc pe lungime, iar oamenii se ridică mai greu din mijloc, dacă banca este plină. Pentru opt persoane, băncile pe laturile lungi și scaune la capete pot face posibil un pavilion mai mic, dar schimbă dinamica mesei. Este o alegere bună pentru familii, mai puțin bună pentru o masă formală.
Un exemplu concret de dimensionare, fără teorie inutilă
Să presupunem că ai o masă dreptunghiulară de 200 x 90 cm și scaune standard de terasă. Vrei ca oamenii să poată sta, iar cineva să poată trece măcar pe o parte cu o tavă. Alegi să lași, în jurul mesei, o margine de utilizare de aproximativ 90 cm pe laturi și 85 cm la capete. Spațiul ocupat devine, aproximativ, 370 x 270 cm.
Dacă pavilionul este de 3 x 4,5 m, ai 450 cm pe lungime. După ce pui cei 370 cm, îți rămân 80 cm. Poți distribui această diferență ca să creezi intrarea și un mic spațiu liber la celălalt capăt. Pe lățime, ai 300 cm.
După ce pui cei 270 cm, îți rămân 30 cm. Asta pare puțin, dar aici se vede de ce calculele trebuie citite cu realism. Cele 270 cm sunt o medie. Într-o seară obișnuită, scaunele nu sunt toate trase la maximum simultan. În plus, poți crea un culoar mai lat pe o parte și mai strâns pe cealaltă, iar oamenii vor folosi instinctiv partea mai lată.
Într-un pavilion de 3 x 3 m, aceeași masă îți lasă pe lungime doar 30 cm diferență, ceea ce înseamnă că, practic, capetele vor fi în tensiune permanentă. O masă se poate pune, dar evenimentul nu se așază.
Spațiul minim pe care îl simți ca minim, nu ca pedeapsă
Dacă ar fi să răspund cu o singură propoziție, fără să te oblig la calcule, aș spune așa: pentru o masă de 8 persoane, cu scaune normale și cu un minim de circulație, ai nevoie de un pavilion de cel puțin 3 x 4,5 m, adică de aproximativ 13,5 m², ca să poți folosi masa firesc. Sub acest prag, intri în zona în care fiecare detaliu trebuie micșorat, iar confortul devine un joc de compromisuri.
Apoi, dincolo de minim, apar situațiile în care spațiul suplimentar schimbă atmosfera. La 3 x 6 m, masa de opt devine doar o parte a scenei. Rămâne loc pentru servire, pentru o persoană care se plimbă, pentru o mică zonă de depozitare, pentru un colț de lumină. Oameni care, altfel, s-ar ridica și ar pleca după o oră, rămân, pentru că spațiul nu îi obosește.
Observații practice despre amplasare, care influențează spațiul util
Un pavilion montat pe iarbă moale se simte mai mic decât același pavilion montat pe o terasă dreaptă, fiindcă scaunele „intră” în sol, se mișcă greu și oamenii își adaptează poziția. În plus, dacă pavilionul este prins cu corzi sau greutăți, aceste ancoraje pot ocupa exact zonele pe unde vrei să treci. La dimensiuni minime, ancorarea devine, paradoxal, o problemă de spațiu, nu doar de siguranță.
De asemenea, trebuie luată în calcul și înălțimea laterală. Unele pavilioane au pereți care coboară în pantă sau au elemente textile care reduc, aproape psihologic, spațiul. O masă poate să încapă, dar dacă pânza atinge spatele cuiva, senzația de înghesuială apare imediat. Un pavilion cu pereți verticali sau cu margini ridicate păstrează zona de ședere mai liberă.
Un răspuns clar, adaptat realității
Când pui în balanță toate aceste elemente, spațiul minim util pentru un pavilion cu masă de 8 persoane se așază în jurul dimensiunii 3 x 4,5 m, cu mici variații în funcție de forma mesei și de tipul scaunelor. Dacă masa este rotundă și are diametru mare, ai nevoie de mai mult pe lățime. Dacă masa este dreptunghiulară și scaunele sunt înguste, poți coborî ușor, dar vei simți imediat limita.
Masa de opt oameni este o mică comunitate, chiar și pentru o seară. Spațiul în care o așezi decide dacă se simte ca o întâlnire caldă sau ca o negociere de coate. Un pavilion ales cu un minim realist nu îți promite perfecțiune, dar îți dă un lucru foarte prețios: gesturi care curg fără să fie corectate de fiecare dată de lipsa de loc.
-
acum 5 zileOriflame revine la Cannes cu Glam Studio, celebrând expresia de sine, storytelling-ul și antreprenoriatul
-
Uncategorizedacum 6 zileSamsung adoptă noul Cod de conduită al UE privind aparatele electrocasnice inteligente și eficiente energetic
-
acum 5 zilePresaImobiliara.ro, platforma media online despre piața imobiliară din Romania
-
Afaceriacum 5 zileBogdan Dumitrache, fondatorul CITY PROTECT, invitat special la gala 40 under 40 din New York
-
Uncategorizedacum 6 zileZyxel Networks lansează soluția GenAI Protection pentru a combate riscurile asociate cu „shadow AI”
-
Turismacum 3 zileRestaurantele devin noile muzee ale Europei: cum poate transforma titlul de Regiune Gastronomică Europeană 2028 viitorul Banatului si ce efect a avut titlul pentru alte regiuni
-
acum 3 zileTimișoara va reprezenta România la competiția internațională Saint-Gobain de la Belgrad
-
Uncategorizedacum 2 zileSamsung aduce experiența de vizionare la un nou nivel în România, alături de Antena 1