Eveniment
Mașinile de MAI sunt folosite în campania electorală a PSD Mehedinți!/DOCUMENTE/INREGISTRARI VIDEO
Alina Teiș merge prin prefectură Duminica că prin biserica soțului ei, iar enoriași i se închină că la icoană că de nu îi desființează ,, prietenul- prefectul!
Dar dacă nu sunteți convinși după ce urmăriți video, aflați cine decide poimâine pe 26 pentru România!
Vin alegerile, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva există vreo problemă ( legală, dar și morală) în cazul în care un organizator al alegerilor (prefectul) are legături de rudenie cu o persoană din instituţia care se ocupă cu reglementarea scrutinului (AEP)…Soția fiind chiar șeful instituției!
Mai putem vorbi despre imparţialitate într-un asemenea context?
Soţul organizează alegerile, soţia le controlează, fiul este fostul inspector șef al IPJ Mehedinți, actualmente șeful poliției Gorj, iar ,,prietena,, Alina Teiș, deputat PSD beneficiază de birou personal în prefectura Mehedinți, și face campanie electorală PSD-ului cu touaregul de MAI!
,,Cu alte cuvinte, soţul organizează alegerile, iar soţia le controlează.
Situaţia ar părea o simplă tehnicalitate, care ar putea fi inclusă la rubrica „fapt divers”. Dar haideţi să mai citim o dată: Instituţia Prefectului organizează alegerile din partea Guvernului, iar AEP supraveghează alegerile (privind corectitudinea, transparenţa etc.). Cu alte cuvinte, este ca şi cum un arbitru s-ar vedea pus într-o situaţie delicată, aflându-se în situația de a fi proprietar de echipă de fotbal și tot el o arbitrează!, precizeaza jurnalistul Alin Ghiciulescu.
Ca să spunem lucrurilor pe nume, o astfel de situaţie se găseşte în Mehedinţi, unde o mai tânără soţie, a prefectului Nicolae Drăghiea (susţinut de PSD) nu numai că lucrează la filiala judeţeană a AEP, dar o și conduce.
,,Surse politice au declarat, pentru ziariști că prefectul însuşi şi-ar fi angajat soţia acolo, iar ziariști l-au contactat pe oficialul judeţean, pentru lămuriri. Prefectul a confirmat că soţia sa, Ani Drăghiea (născută Roşca), este funcţionar în AEP Mehedinţi (mai precis, expert parlamentar), l-am întrebat pe reprezentantul Guvernului în teritoriu dacă ştie ce atribuţii are consoarta în instituţie…Iar Drăghiea a răspuns:
„Dar credeţi că eu mă ocup de aşa ceva? Întrebaţi Autoritatea!” a fost răspunsul lui.
La insistenţele ziariștilor, privind un eventual sprijin acordat consoartei la angajarea în AEP, temperatura discuţiei a crescut: „Domn’e, am impresia că ori mă jigniți, ori e ceva tendenţios. Păi, dumneavoastră credeți că se pot face angajări în Drobeta Turnu Severin sau în judeţul Mehedinţi? Tot ceea ce se organizează se organizează la nivelul Bucureştiului. E concurs – uitaţi-vă pe site-ul AEP-ului, uitaţi-vă când a dat (nici nu era cu mine atunci)… E o altă poveste! Domn’e, totul e legal. Lăsaţi… Ăstea-s chestiuni de vrăjeli, de nu ştiu cine… politice. Eu nu fac politică”…
Și cum nici usturoi nu a mâncat și nici gura nu-i ,,pute,,…
Prefectul a rămas ferm pe poziţii şi când l-am confruntat cu informaţia obţinută de la sursele noastre, potrivit căreia oficialul ar urmări să o angajeze pe soţia şoferului său, tot la AEP…Ori că ia dat birou personal în prefectura Mehedinți,,prietenei,, Teiș, ori că Alina Teiș folosește mașinile de MAI ori face ședințe PSD și audiențe în prefectura Mehedinți păzită de jandarmi!
„Domn’e, eu nu pot să sprijin pe cineva! Dumneavoastră n-auzi-ți că se organizează de către Autoritatea Electorală Permanentă totul? Pe cine dracu’ să sprijin eu?” s-a enervat reprezentantul Guvernului României în teritoriu.
Nu în ultimul rând, l-am întrebat pe Nicolae Drăghiea dacă, în opinia lui, există vreo contradicţie (legală sau morală) în situaţia în care organizatorul alegerilor (prefectul) are legături de rudenie cu un funcţionar din supraveghetorul alegerilor (AEP).
„Domn’e, staţi puţin. Deci absolut nu există nicio contradicţie şi nicio ilegalitate. Unu: concursul este deschis oricui. Doi: a luat acest concurs înainte de a se căsători cu mine, deci sunt probleme care n-au nicio legătură una cu alta. E un concurs în desfăşurare. Puneţi, fraţilor, să pună examenul, să dea examenul! Ce să le facem? Ştiinţa de carte e foarte importantă astăzi. Puteţi să spuneţi acest lucru: ştiinţa de carte e foarte importantă. Totul e pe bază de examen. Nu există incompatibilitate, nu există absolut nimic. Nu facem noi etapele vieţii că le vrea nu ştiu cine”, a încheiat prefectul susţinut de PSD…Care încă nu a răspuns la întrebarea:
-Domnule prefect Nicolae Drăghiea, reprezentant al Guvernului României în teritoriu, puteți răspunde la o întrebare?
Un politician, un parlamentar, indiferent de culoarea politică, poate folosi mașina prefecturii unui județ?
- a) în interes propriu!
- b) în campania electorală pentru un partid!
- c) niciodată, fiind o încălcare a legii!
Așteptăm un răspuns oficial din partea celui mai longeviv angajat al Guvernului României, (știind că ați fost, treaptă cu treaptă, membru activ al PCR, (până în 1989), membru PSD, secretar al prefecturii județului Mehedinți, subprefect, inspector Guvernamental și prefect al județului Mehedinți!
Vă mulțumesc anticipat!, Alin Ghiciulescu ziarist independent în România.
- Și tăcerea poate fi un răspuns, (dar am filmat episodul și parcă mi-ar fi greu să public fără a vă cere un punct de vedere).

Minciuna însă are picioare scurte…O să vedeți imediat!
După cum am scris mai sus, am aflat, „pe surse”, că prefectul a umărit s-o angajeze în AEP pe soţia şoferului său. Astfel, ziariști au contactat-o Gabriela Căpitănescu (persoana în cauză), pentru precizări.
După ce a confirmat că şi-a depus dosarul pentru concursul, Gabriela Căpitănescu, (soția bărbatului care în filmare îi deschide Alinei Teiș ușa touaregului de MAI și cel ce conduce mașina), a subliniat că, în opinia ei, nu există vreun conflict de interese sau orice altă neregulă în această situaţie.
„Autoritatea Electorală Permanentă nu are nici în clin, nici în mânecă cu Instituţia Prefectului. Eu sunt un om liber, apolitic, care pot să-mi desfăşor activitatea oriunde. Dacă dumneavoastră aveţi vreo problemă legată cu domnul prefect Nicolae Drăghia sau cu alte probleme, este problema strict a dumneavoastră. Da? Eu sunt o persoană publică şi am dreptul să-mi depun dosarul de candidatură şi să mă înscriu la un concurs şi la Ministerul de Interne, la Ministerul Justiţiei, să particip ca simplu cetăţean care vreau să fiu, de exemplu, preşedintele României. Este vreo problemă că soţul meu lucrează undeva? Vă rog frumos să încetaţi cu chestia asta, iar dacă o astfel de ştire va apare în vreunul dintre ziare, pe Internet, indiferent unde, vă dau cuvântul meu de onoare că o să vă acţionez în judecată şi o să mergem până în pânzele albe. Punct. La revedere!” a conchis Căpitănescu…
(Doamna Căpitănescu, să priviți imaginile…Duminica, soțul cu MAI-ul prefecturii…)
În urma solicitării noastre telefonice pentru precizări într-o astfel de situaţie (în care organizatorul alegerilor are legături de rudenie cu un funcţionar al supraveghetorului alegerilor – respectiv AEP), Autoritatea Electorală Permanentă ne-a indicat să ne îndreptăm cu astfel de cereri către Agenţia Naţională de Integritate.
Să vezi și să nu crezi…
ANI confirmă: pe prefectul de Mehedinţi îl poate paşte puşcăria / Dar cine să-l fi anchetat? Fiul lui inspector șef, ori subalternii acestuia?
Agenția naţională de Integritate (ANI) confirmă: prefectul de Mehedinţi, Nicolae Drăghia (susţinut de PSD), ar putea fi pasibil de o condamnare la închisoare.
Cu alte cuvinte, Instituţia Prefectului organizează alegerile din partea Guvernului, iar AEP supraveghează alegerile (privind corectitudinea, transparenţa etc.).
,,Pe 14 ianuarie, ziariști au adresat către ANI o solicitare în baza Legii 544/2001, în care întrebam ce se întâmplă dacă un prefect este rudă cu un funcţionar din AEP. Redăm mai jos textul solicitării:
„Prin prezenta, în baza Legii 544/2001, vă solicităm să ne precizaţi dacă există vreo problemă legală în situaţia în care o rudă a unui prefect lucrează la Autoritatea Electorală Permanentă, filiala din judeţul condus de către prefectul respectiv. Mai precis, dorim să ştim dacă apare vreo problemă în cazul în care organizatorul alegerilor (prefectul) are legături de rudenie cu cineva din supraveghetorul/reglementatorul alegerilor (AEP)”.
Pe 15 februarie, a sosit răspunsul ANI, în care instituţia dă de înţeles că prefectul ar putea fi acuzat de conflict de interese administrativ sau chiar penal. Vă prezentăm mai jos punctul de vedere al Agenţiei:
„1. Situația de fapt analizată: dacă există o problemă legală în cazul în care o rudă a unui prefect lucrează la Autoritatea Electorală Permanentă.
Dispoziții legale aplicabile:
Conform dispozițiilor art. 70 și următoarele din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările și completările ulterioare:
,,Art. 70:
Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
Art. 71:
Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.″
În conformitate cu dispozițiile art. 72 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările și completările ulterioare:
“Art. 72:
(1) Persoana care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.
(2) Obligaţiile prevăzute în alin. (1) nu privesc emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative.”
Articolul 301 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penalreglementează conflictul de interese în materie penală ca fiind:
„Art.301*:
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.”
*) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 603/2015 a constatat că
– sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională;
– sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” din cuprinsul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituţională.,, Alin Ghiciulescu ziarist, reproducând solicitarea celor de la PSnews.ro.
Și răspunsul ANI:
,,Din cele expuse de dumneavoastră și din interpretarea sistematică a prevederilor legale incidente opinăm că, exercitarea funcției de prefect simultan cu exercitarea de către o rudă a acestuia a unei funcții în cadrul Autorității Electorale Permanente poate să genereze o situație de conflict de interese în cazul în care sunt întrunite condițiile menționate de dispozițiile art. 72 din Legea 161/2003 (conflict de interese de natură administrativă), respectiv de dispozițiile art. 301 Cod Penal (în cazul infracțiunii de conflict de interese).
Precizăm că acesta reprezintă punctul de vedere al Agenției Naționale de Integritate și nu o interpretare generală și obligatorie a textelor de lege amintite”…
Scandal în aparatul de stat de abia acum începe!
Funcţionarul public, soția prefectului, a ajuns în AEP fără concurs, deci prefectul a mințit, când a venit vorba de actuala şefă a Autorităţii Electorale Permanente (AEP) Mehedinţi, soția lui.
Este o situaţie problematică, despre care însăşi Agenţia Naţională de Integritate (ANI) ne-a transmis, în scris, că ar putea intra în conflict cu legea: soţia unui prefect este preşedintele Autorităţii Electorale Permanente (AEP) din judeţ. Este vorba despre Ana Drăghiea (născută Roşca), soţia prefectului de Mehedinţi, Nicolae Drăghiea. Cu alte cuvinte, prefectul (ca reprezentant al Guvernului) organizează alegerile, iar AEP verifică respectarea corectitudinii, a transparenţei lor etc.
Parcursul profesional al celei care avea să devină consoarta prefectului…Este cusut cu ață albă și pentru favorul obținut PSD câștigă, “numărătoarea” alegerilor la pas!
,,Practic atunci când vreau să scriu ceva de Drăghia și clanul său, orice lider politic mi-ar oferi orice numai să nu o fac, și să afle prefectului cine a intervenit să nu continuui anchetele…Să primească,, îngăduință,, la rezultatul final al votului!”, precizeaza jurnalistul Alin Ghiciulescu.
Dar să vedeți de când conduc ăstia…
,,În 2005, prefect de Mehedinţi era Lazar Madaras (susţinut de UDMR), iar secretar general al prefecturii era Nicolae Drăghiea (încă din luna mai a anului 2001). În acelaşi an 2005, Ana Roşca a absolvit facultatea la universitatea privată „Gheorghe Anghel” din Drobeta Turnu Severin, apoi a fost încadrată ca funcţionar public debutant, după ce, până atunci, lucrase ca dactilograf la cabinetul secretarului general (iniţial, Nicolae Bădoiu, apoi Nicolae Drăghiea…Deci povestea de dragoste, s-a infiripat între Draghia și sunalternă, logic, în birou, când Draghiea era însurat).
Până aici, nimic curios. Partea ciudată este că, potrivit surselor încadrarea ar fi fost făcută fără concurs, ci în baza unui ordin al prefectului, ordin pe care ar apărea inclusiv semnătura secretarului general din acel moment, Nicolae Drăghiea…Al iubitului!
Conform surselor noastre, situaţia ar fi fost sesizată de către cineva din Ministerul de Interne, care ar fi continuat să ceară explicaţii Prefecturii Mehedinţi până în anul 2010, însă fără niciun rezultat…
,,Redacţia PSnews.ro l-a contactat întâi pe prefectul Nicolae Drăghiea, cu întrebarea dacă este adevărată lipsa concursului la angajarea doamnei Roşca.
„Nu. Nu ştiu şi nu a putut fi angajată de prefectul Lazar Madaras, pentru că doamna Ana Roşca era angajată din decembrie 2000”, a răspuns reprezentantul Guvernului României în teritoriu. La insistenţele ziariștilor (privind existenţa unui concurs la încadrarea pe postul de funcţionar public), domnul prefect a răspuns: „Este angajată din decembrie 2000. Numele meu nu are nicio legătură cu angajarea ei în această instituţie. Încă o dată vă spun că sunteţi dezinformaţi total şi, ca atare, îmi asum şi îmi rezerv dreptul ca, dacă se întâmplă ceva, să găsim soluţiile pentru a dezminţi cele spuse de dumneavoastră. Mi-aţi mai spus o dată, şi data trecută, aţi băgat lucruri neadevărate. În primul rând, eu sunt din 2001 în această instituţie, în calitate de secretar general, prin concurs, sunt înalt funcţionar public din iunie 2003 şi până în acest moment. Deci toate activităţile mele le puteţi controla. Dar nu vreau să fiu băgat într-o oală de nişte oameni care nu au nimic de a face cu administraţia publică”.
Ziariști au insistat: a existat vreun concurs în urma căruia Ana Roşca a ajuns, din dactilograf, funcţionar public debutant? Prefectul a replicat: „Nu pot eu să confirm acest lucru. Nu este problema mea. Numele meu îl poartă din 17 aprilie 2015. Din acest moment, nu pot să spun ce a făcut omul înainte sau după. Chiar nu mă interesează povestea asta”.
Confruntat cu informaţia potrivit căreia propria semnătură (de secretar general) ar apărea pe acel ordin de prefect, Nicolae Drăghiea a declarat: „Dumneavoastră, dacă credeţi că există vreo incompatibilitate sau a existat sau – eu ştiu? – poate că înainte vreo ilegalitate, vă rog frumos: adresaţi-vă organelor, parchetului. Să ştiţi că au mai fost asemenea chestiuni. Ceea ce spuneţi dumneavoastră sunt mizerii ordinare. Mizerii ordinare făcute de nişte oameni politici care, probabil, vor să nu existe o siguranţă în desfăşurarea alegerilor. Eu am făcut şi m-am ocupat de alegeri încă din 2001 şi nu a fost niciodată vreun semn al întrebării asupra lor…,, spune jurnalistul Alin Ghiciulescu…Ba a existat domn Draghiea, a câștigat numai cine ați vrut, iar județul Mehedinți este lovit de o sărăcie lucie din cauza politicienilor!…Dar prefectul susține … Eu consider că este o ameninţare la inclusiv integritatea mea şi, ca atare, voi încerca să mă apăr pe toate canalele disponibile. Deci eu nu merg acum ca să fac răspunzător pe cineva sau pe altcineva, dar, de fiecare dată, se vine cu aceeaşi mizerie. E o mizerie ordinară. E o mizerie ordinară ce se întâmplă”…
Dacă mizeria de a conduce o singură familie un județ, iar județul este la pământ nu este o MIZERIE…Atunci să vedeți adevărul!
,,Am contactat-o Ana Drăghiea (fostă Roşca). Fosta iubită a prefectului, actuală soţie a prefectului a reacţionat prompt: „Mă scuzaţi – sunt ocupată”.
La insistenţele ziariștilor Ana Drăghiea a răspuns: „Am fost salariată a Instituţiei Prefectului din anul 2000. Acum, lucrez într-o altă instituţie”.
„Întrebarea este una foarte simplă: a existat un concurs pentru încadrarea dumneavoastră ca funcţionar public?”
Doamna Roşca a replicat: „Am fost salariată a Instituţiei Prefectului din anul 2000. Puteţi să verificaţi, puteţi să cereţi date suplimentare la Instituţia Prefectului – eu acum lucrez într-o altă instituţie şi să vă spun: nu am încălcat niciodată legea. Mă scuzaţi – trebuie să intru într-o şedinţă”, apoi a închis, declara jurnalistul Alin Ghiciulescu.
Dar de ce se fereau ei???
,Avem confirmarea oficială: soţia fostului prefect de Mehedinţi a devenit funcţionar public FĂRĂ concurs EXCLUSIV DOCUMENT
Ana Drăghiea (născută Roşca), soţia fostului prefect de Mehedinţi Nicolae Drăghiea, a devenit funcţionar public FĂRĂ concurs

Amintim că, la începutul anchetei l-am întrebat pe Draghiea și a spus că este CONCURS
În 2005, cea care – zece ani mai târziu – avea să devină soţia lui Nicolae Drăghiea ajunsese, din dactilograf, funcţionar public debutant, însă fără a fi susţinut un concurs în acest sens. În 2005, Nicolae Drăghiea activa ca secretar general al Prefecturii Mehedinţi.
Interesul public pe care îl prezintă acest subiect derivă din faptul că Ana Roşca-Drăghiea este, în prezent, şefa Biroului Judeţean Mehedinţi din Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), ocupând această funcţie şi în perioada în care soţul activa ca prefect mehedinţean.
,,Pe 23 martie, ziariști au adresat prin e-mail Instituţiei Prefectului Judeţului Mehedinţi o solicitare în baza Legii nr. 544/2001, întrebând când a avut loc concursul prin care Anei Roşca i-a fost schimbată încadrarea din personal contractual în funcţionar public al Prefecturii.

Pe 25 martie, a fost emis un răspuns al Prefecturii Mehedinţi, care a ajuns la redacției pe 7 aprilie, dintr-o eroare tehnică a Ministerului Afacerilor Interne (instituţie prin care Prefectura ne-a trimis răspunsul). Prefectului înştiinţa nici mai mult, nici mai puţin decât că nu se respectă protocolul şi nu se folosește formularul on-line disponibil pe site-ul instituţiei. Ba mai mult: autorităţile dădeau de înţeles că subiectul solicitării ziariștilor intra în categoria datelor personale, care „se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor”. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, aceeaşi instituţie menţiona că „persoanele care au acces la datele cuprinse în dosarul profesional au obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter personal, în condiţiile legii”.
În aceeaşi zi (pe 7 aprilie), s-a revenit cu solicitarea iniţială, prin formularul on-line menţionat. Marţi, pe 24 mai, ne-a sosit răspunsul mult-aşteptat, dar care nu preciza exact dacă a existat sau nu un concurs prin care Ana Roşca a devenit funcţionar public.
Concret, autorii celui de-al doilea răspuns menţionează că:
„Doamna Roşca Ana a fost numită, (A FOST NUMITĂ), în funcţie publică la nivelul instituţiei noastre prin ordin al prefectului, actul administrativ având drept temei legal prevederile art. XVI şi XVII din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici”.
După cum puteţi vedea, răspunsul sugerează că nu a fost vorba de niciun concurs. Pentru clarificări, l-am contactat pe subprefectul Andrei Stănişoară (unul dintre funcţionarii care semnează răspunsul).
Oficialul a declarat, pentru PSnews.ro, că nu a existat niciun concurs.
„Conform legii de la acea dată care era în vigoare, a fost încadrată direct, fără concurs. Conform legii, e legal şi nu vreau să mă bănuiţi de vreun parti-pris, pentru că domnul Drăghiea pe mine m-a dat afară din Consiliul Local (e foarte interesant), a emis un ordin de încetare când eu eram consilier local, pe care eu l-am câştigat în instanţă: am câştigat suspendarea actului şi, dup-aia, anularea actului. Şi am şi cerut daune şi cheltuieli de judecată, pentru că m-a dat afară abuziv – instanţa mi-a dat câştig de cauză”, a afirmat, miercuri, pentru PSnews.ro, suprefectul Andrei Stănişoară.
Confruntat cu faptul că Legea nr.161/2003 nu prevede nimic despre încadrarea fără concurs în categoria funcţionarilor publici, subprefectul a răspuns: „Aşa a fost: au încadrat-o în baza unui ordin al ANFP-ului (Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici – n.r.). Dar eu zic că ar trebui să cereţi la ANFP, pentru că ANFP-ul trebuie să aibă ordinul de încadrare – noi nu-l avem acolo. Dar, dacă cereţi la ANFP, o să vedeţi exact. Ei trebuie să-l aibă în copie – fără ANFP, nu se face. ANFP dă avizul de numire în funcţie”, precizeaza Alin Ghiciulescu.
Deci există vreo rază de speranță ca în Mehedinți alegerile să fie câștigate de altcineva decât de PSD?
Încă mai așteptăm un răspuns oficial dacă prefectura poate face politică, poate pune mașina de MAI la dispoziția deputatului Teiș, dacă birourile politicienilor pot fi funcționale cu pază și protecție din partea jandarmilor și…Prefectul să o însoțească pe deputatul PSD Alina în munți la Ponoare în campanie electorală! Vom reveni. (Cerasela N.).
Eveniment
Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor din județul Iași
În anul 2026, tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, sunt invitați să contribuie activ la conturarea unei viziuni despre cum va arăta piața muncii în anul 2035.
Evenimentul principal va avea loc în perioada 27–28 martie 2026 și va reuni zeci de tineri din județul Iași interesați de viitorul lor profesional, de competențele care vor conta în următorii 10 ani și de schimbările necesare în educație pentru a răspunde realităților economice și tehnologice.
Un proiect construit de tineri, pentru viitorul lor
Manifestul 2035 nu este doar un eveniment, ci un proces de co-creare. Participanții vor lucra în echipe, vor analiza tendințe și vor formula o declarație a tinerilor din județul Iași despre viitorul muncii.
Documentul final va reflecta perspectiva lor asupra competențelor esențiale în 2035, asupra relației dintre școală și piața muncii și asupra rolului pe care instituțiile și companiile ar trebui să îl joace în sprijinirea noii generații.
20 de tineri vor ajunge la Bruxelles
Un element important al proiectului este oportunitatea oferită unui grup de 20 de participanți care, în perioada 26–30 iulie 2026, vor merge la Bruxelles pentru a prezenta concluziile și mesajele rezultate în cadrul Manifestului 2035.
Aceștia vor reprezenta vocea tinerilor din județul Iași într-un context european și vor contribui la dialogul despre transformările pieței muncii la nivelul Uniunii Europene.
De ce este relevant Manifestul 2035
Tinerii care astăzi au între 15 și 19 ani vor fi profesioniștii și antreprenorii anului 2035. Implicarea lor în discuțiile despre viitorul muncii este esențială pentru a construi un sistem educațional și profesional adaptat provocărilor următorului deceniu.
Manifestul 2035 oferă:
– un cadru structurat de dezbatere despre viitorul muncii
– oportunitatea de a contribui la o declarație oficială a tinerilor
– șansa de a reprezenta județul Iași la Bruxelles
– experiență practică de lucru în echipă și argumentare
Înscrieri deschise
Tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, se pot înscrie pe site-ul oficial al proiectului:
https://manifest.hessa-ngo.eu
Manifestul 2035 este o invitație directă către noua generație de a nu aștepta ca viitorul să fie decis pentru ea, ci de a participa activ la construirea lui.
Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor este un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană, Cod proiect: 2025-3-RO01-KA154-YOU-000373433, acesta creează un cadru de dialog și implicare pentru liceenii care doresc să își facă vocea auzită.

Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Eveniment
Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?
Un pavilion bine ales nu se simte ca un cort pus peste o masă, ci ca o cameră temporară în aer liber. Diferența dintre cele două se vede imediat în gesturi: cât de natural te ridici de pe scaun, dacă poți trece pe lângă cineva fără să îl obligi să se tragă, dacă farfuria se așază fără să atingi cotul vecinului și, poate cel mai important, dacă oamenii stau relaxați sau cu umerii strânși, ca într-un compartiment de tren.
Când pui o masă pentru opt persoane sub pavilion, nu cumperi doar un acoperiș, ci un anumit grad de confort, de circulație și de libertate.
Întrebarea despre spațiul minim pare simplă, dar răspunsul are două fețe. Una este strict geometrică: câți metri pătrați încape să „închidă” o masă cu opt scaune. Cealaltă ține de felul în care oamenii folosesc spațiul: cât loc au să se ridice, unde se pune o tavă, dacă intrarea rămâne liberă, dacă mai rămâne un colț pentru un cooler, o veioză sau pentru cineva care se retrage un minut de la masă.
Un spațiu minim adevărat nu este cel în care încape, la limită, mobilierul, ci cel în care se poate trăi o masă întreagă fără ca spațiul să te certe la fiecare mișcare.
De ce spațiul „minim” nu e o cifră fixă
Când vorbim despre opt persoane, există cel puțin trei variabile care mută serios ecuația. Prima este forma mesei: dreptunghiul consumă altfel spațiul decât o masă rotundă. A doua este tipul de scaune: un scaun lat, cu brațe, cere altă respirație decât un scaun subțire, de terasă. A treia variabilă este intenția.
O masă pentru o cină liniștită are nevoie de altă margine de siguranță decât o masă pentru o petrecere în care oamenii se ridică des, se salută, aduc farfurii, se apleacă după tacâmuri, trec cu tăvi.
În practică, „minimul” se calculează pornind de la două zone diferite. Prima zonă este zona de ședere, adică masa plus spațiul necesar scaunelor. A doua zonă este zona de circulație, adică spațiul în care te poți strecura în spatele cuiva care stă jos sau în care poți deschide o intrare fără să lovești marginea mesei.
Un reper simplu pentru confort
Pentru o ședere normală, un adult are nevoie de aproximativ 55–60 cm de lățime la masă. Asta înseamnă că o masă pentru opt persoane, dacă este dreptunghiulară, va ajunge frecvent în zona de 180–220 cm lungime, cu 85–100 cm lățime. Dacă este rotundă, diametrul tipic pentru opt persoane se duce în zona de 150–180 cm, în funcție de cât de lejer vrei să fie.
Scaunul, la rândul lui, are o adâncime de aproximativ 45–50 cm. Când cineva stă, scaunul nu rămâne lipit de masă, iar când se ridică, scaunul se trage înapoi. Aici se pierde, de obicei, spațiul care îi prinde pe oameni în pavilion: scaunele au nevoie de loc să se miște, iar pavilionul are nevoie de margine ca să nu te trezești cu pânza la spate sau cu un picior de structură exact în zona în care ar trebui să treacă un om.
Pentru un minim realist, merită să gândești așa: la dimensiunea mesei adaugi, pe fiecare latură pe care stau oameni, un spațiu de aproximativ 75–90 cm. În zona aceasta intră scaunul, mișcarea de a te așeza și un culoar îngust care permite trecerea atunci când e nevoie. Dacă vrei un confort bun, adaugi mai degrabă 100–110 cm pe laturi.
Calculul minim pentru o masă dreptunghiulară de 8 persoane
O configurație clasică pentru opt persoane este cu trei persoane pe fiecare latură lungă și câte una la capete. În această variantă, masa are adesea 200 cm lungime și 90 cm lățime, valori foarte comune în mobilierul de grădină. Dacă luăm această dimensiune ca reper, spațiul de ședere se calculează adăugând marginile de utilizare.
Pe laturile lungi, unde stau câte trei persoane, scaunele trebuie să aibă loc să fie trase și să rămână o minimă „fâșie” de trecere. Dacă adaugi aproximativ 85 cm pe fiecare parte, lățimea totală ocupată de masă cu zona de utilizare ajunge la 90 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică aproximativ 260 cm.
Pe lungime, unde ai capete și laturi, tot trebuie să lași loc pentru scaun și un minim de acces. Dacă adaugi câte 85 cm la capete, lungimea totală devine aproximativ 200 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică 370 cm.
Asta înseamnă că o amprentă de aproximativ 2,6 m pe 3,7 m poate fi considerată un minim funcțional pentru o masă de 8 persoane, în sensul că oamenii se pot așeza și se pot ridica fără să fie mereu la limită. În metri pătrați, vorbim de circa 9,6 m².
În realitate, pavilionul nu este o „cutie” perfectă, iar picioarele structurii, în special la modelele cu cadru, intră în colțuri și pot reduce unghiurile utile. De aceea, o amprentă calculată la milimetru devine frustrantă. Un pavilion cu dimensiuni standard apropiate de această amprentă este, de obicei, unul de 3 x 4,5 m. În el, masa dreptunghiulară de 200 x 90 încape cu un culoar acceptabil și cu posibilitatea de a orienta masa astfel încât intrarea să rămână logică.
De ce 3 x 3 m este, de regulă, prea strâmt pentru opt
Un pavilion de 3 x 3 m are o suprafață de 9 m². Pe hârtie pare aproape de cei 9,6 m² calculați mai sus. În practică, diferența dintre 3,0 m și 3,7 m pe direcția lungă este exact diferența dintre o masă care se folosește firesc și o masă în care oamenii se lovesc de margini.
Dacă pui o masă de 200 cm într-un spațiu de 300 cm, îți rămân 100 cm pentru ambele capete, adică 50 cm pe fiecare parte. În 50 cm nu intră un scaun normal tras înapoi. Intră, cel mult, un scaun împins aproape complet sub masă, iar persoana de la capăt va trebui să iasă „în diagonală”, cu scaunul ridicat sau cu masa împinsă.
Pe lățime, o masă de 90 cm într-un spațiu de 300 cm îți lasă 210 cm, adică 105 cm pe fiecare parte. Pare acceptabil, dar aici apare problema picioarelor pavilionului și a faptului că 3 x 3 m este adesea folosit cu intrări pe două laturi. Când deschizi un perete lateral sau ridici o ușă, fix în acel spațiu ar trebui să circule oamenii.
Se poate folosi 3 x 3 m pentru opt persoane, dar numai cu compromisuri clare. Masa trebuie să fie mai scurtă, în jur de 160–180 cm, scaunele trebuie să fie înguste, iar capetele mesei fie se evită, fie se rezolvă cu bănci, care împing zona de mișcare mai mult spre interior. Funcționează, dar nu este varianta pe care o alegi dacă vrei o masă care să dureze ore fără să simți că spațiul te împinge înapoi.
Calculul minim pentru o masă rotundă de 8 persoane
Masa rotundă are un avantaj social: oamenii se văd mai bine, conversația curge altfel, iar nimeni nu stă la „capăt” ca într-o masă de protocol. Din punct de vedere al spațiului, însă, un disc are nevoie de o „coroană” egală de jur împrejur. Dacă masa are 160 cm diametru, iar tu adaugi o margine de utilizare de 85–90 cm, ajungi la un diametru total de aproximativ 160 cm plus 180 cm, adică 340 cm.
Asta înseamnă că un pavilion pătrat de 3 x 3 m este, matematic, sub necesar, iar unul de 3,5 x 3,5 m ar fi mai aproape de un minim funcțional. În dimensiunile standard, un pavilion de 3 x 4,5 m permite o masă rotundă de 150–160 cm plasată astfel încât să rămână un culoar mai generos pe o parte, lucru foarte util pentru servire.
Aici mai apare o subtilitate: masa rotundă îți cere scaune distribuite uniform. Dacă pavilionul are picioare în colțuri, scaunele din diagonale ajung mai aproape de structură, iar oamenii simt, în spate, acea senzație că stau „lipiți” de marginea pavilionului. De aceea, pentru o masă rotundă de opt persoane, o amprentă de 3 x 4,5 m este, din nou, o alegere mai sigură decât 3 x 3 m.
Spațiul minim recomandat în funcție de scenariu
Dincolo de calcule, merită să alegi un răspuns care poate fi aplicat rapid în viața reală. Dacă obiectivul este să ai o masă de opt persoane cu scaune normale, care să permită intrare, ieșire și un minim de trecere, dimensiunea minimă utilă se învârte în jurul unei amprente de aproximativ 3 x 4,5 m. Aceasta nu este o cifră arbitrară, ci un fel de prag sub care apar fricțiuni repetate, iar peste care lucrurile devin firești.
Dacă vrei să păstrezi în pavilion și un spațiu pentru servire, un colț de depozitare temporară sau o mică zonă de relaxare, atunci dimensiunea se duce natural spre 3 x 6 m. Nu pentru că masa ar crește, ci pentru că evenimentul crește. O masă pentru opt oameni rareori înseamnă doar opt scaune și o masă. Înseamnă sticle, platouri, o persoană care se ridică des, un copil care se strecoară, o tavă care vine din bucătărie, o umbrelă de lumină seara. Spațiul suplimentar nu e lux, e fluiditate.
Când devine relevant un pavilion pliabil
Când spațiul este limitat sau când vrei flexibilitate, apare tentația de a alege un pavilion pliabil. Avantajul este clar: montaj rapid, transport ușor, posibilitatea de a-l muta în curte după soare și vânt.
Din perspectiva spațiului minim, însă, trebuie privit cu atenție un detaliu: pereții și cadrul unui pavilion pliabil au adesea puncte de întărire, îmbinări și picioare care intră în zona utilă. Asta nu înseamnă că este mai prost, ci că, la dimensiuni mici, fiecare centimetru contează.
Pentru o masă de opt persoane, un pavilion pliabil de 3 x 3 m rămâne, în majoritatea cazurilor, o soluție de compromis, bună pentru mese scurte, pentru o pauză de prânz sau pentru situații în care circulația în jurul mesei nu este esențială. Dacă vrei să stea opt persoane două, trei ore fără stres, un pliabil de 3 x 4,5 m sau de 3 x 6 m se potrivește mult mai bine cu realitatea corpului uman și a mișcărilor de la masă.
Detaliile care schimbă, pe tăcute, spațiul necesar
Nu doar dimensiunile de pe etichetă contează. Sunt câteva situații în care un pavilion aparent suficient devine insuficient.
Intrarea și axa de circulație
Oamenii intră, ies, trec cu farfurii. Dacă intrarea este pe latura scurtă a pavilionului și masa este așezată pe lungime, capătul mesei poate bloca intrarea sau o poate face incomodă. În mod practic, merită să ai o „axă” de circulație, o zonă care rămâne liberă. Într-un pavilion de 3 x 4,5 m, această axă se poate obține ușor prin plasarea mesei ușor decalat, astfel încât să ai pe o parte un culoar mai lat.
Într-un pavilion de 3 x 3 m, orice decalăre înseamnă că pe cealaltă parte nu mai rămâne loc nici pentru scaune, nici pentru mișcare. De aceea, 3 x 3 m forțează simetria, iar simetria, de multe ori, strică circulația.
Tipul de scaune
Scaunele cu brațe sunt comode, dar cer lățime. Un scaun de 60–65 cm lățime „mănâncă” spațiu la masă și la mișcare. Dacă pui opt astfel de scaune, masa trebuie să fie mai lungă sau oamenii se vor înghesui. În plus, când scaunul se trage înapoi, brațele se lovesc mai ușor de picioarele pavilionului sau de pereții laterali.
Scaunele înguste, de 45–50 cm, îți permit să reduci lățimea efectivă a zonei de ședere. Dacă urmărești un minim strict, scaunul este, uneori, mai important decât masa.
Băncile și soluțiile mixte
Băncile reduc un tip de spațiu și cresc altul. Reduc spațiul pentru tragerea individuală a scaunului, fiindcă banca se mișcă mai rar și, în general, se împinge sub masă. În schimb, banca cere loc pe lungime, iar oamenii se ridică mai greu din mijloc, dacă banca este plină. Pentru opt persoane, băncile pe laturile lungi și scaune la capete pot face posibil un pavilion mai mic, dar schimbă dinamica mesei. Este o alegere bună pentru familii, mai puțin bună pentru o masă formală.
Un exemplu concret de dimensionare, fără teorie inutilă
Să presupunem că ai o masă dreptunghiulară de 200 x 90 cm și scaune standard de terasă. Vrei ca oamenii să poată sta, iar cineva să poată trece măcar pe o parte cu o tavă. Alegi să lași, în jurul mesei, o margine de utilizare de aproximativ 90 cm pe laturi și 85 cm la capete. Spațiul ocupat devine, aproximativ, 370 x 270 cm.
Dacă pavilionul este de 3 x 4,5 m, ai 450 cm pe lungime. După ce pui cei 370 cm, îți rămân 80 cm. Poți distribui această diferență ca să creezi intrarea și un mic spațiu liber la celălalt capăt. Pe lățime, ai 300 cm.
După ce pui cei 270 cm, îți rămân 30 cm. Asta pare puțin, dar aici se vede de ce calculele trebuie citite cu realism. Cele 270 cm sunt o medie. Într-o seară obișnuită, scaunele nu sunt toate trase la maximum simultan. În plus, poți crea un culoar mai lat pe o parte și mai strâns pe cealaltă, iar oamenii vor folosi instinctiv partea mai lată.
Într-un pavilion de 3 x 3 m, aceeași masă îți lasă pe lungime doar 30 cm diferență, ceea ce înseamnă că, practic, capetele vor fi în tensiune permanentă. O masă se poate pune, dar evenimentul nu se așază.
Spațiul minim pe care îl simți ca minim, nu ca pedeapsă
Dacă ar fi să răspund cu o singură propoziție, fără să te oblig la calcule, aș spune așa: pentru o masă de 8 persoane, cu scaune normale și cu un minim de circulație, ai nevoie de un pavilion de cel puțin 3 x 4,5 m, adică de aproximativ 13,5 m², ca să poți folosi masa firesc. Sub acest prag, intri în zona în care fiecare detaliu trebuie micșorat, iar confortul devine un joc de compromisuri.
Apoi, dincolo de minim, apar situațiile în care spațiul suplimentar schimbă atmosfera. La 3 x 6 m, masa de opt devine doar o parte a scenei. Rămâne loc pentru servire, pentru o persoană care se plimbă, pentru o mică zonă de depozitare, pentru un colț de lumină. Oameni care, altfel, s-ar ridica și ar pleca după o oră, rămân, pentru că spațiul nu îi obosește.
Observații practice despre amplasare, care influențează spațiul util
Un pavilion montat pe iarbă moale se simte mai mic decât același pavilion montat pe o terasă dreaptă, fiindcă scaunele „intră” în sol, se mișcă greu și oamenii își adaptează poziția. În plus, dacă pavilionul este prins cu corzi sau greutăți, aceste ancoraje pot ocupa exact zonele pe unde vrei să treci. La dimensiuni minime, ancorarea devine, paradoxal, o problemă de spațiu, nu doar de siguranță.
De asemenea, trebuie luată în calcul și înălțimea laterală. Unele pavilioane au pereți care coboară în pantă sau au elemente textile care reduc, aproape psihologic, spațiul. O masă poate să încapă, dar dacă pânza atinge spatele cuiva, senzația de înghesuială apare imediat. Un pavilion cu pereți verticali sau cu margini ridicate păstrează zona de ședere mai liberă.
Un răspuns clar, adaptat realității
Când pui în balanță toate aceste elemente, spațiul minim util pentru un pavilion cu masă de 8 persoane se așază în jurul dimensiunii 3 x 4,5 m, cu mici variații în funcție de forma mesei și de tipul scaunelor. Dacă masa este rotundă și are diametru mare, ai nevoie de mai mult pe lățime. Dacă masa este dreptunghiulară și scaunele sunt înguste, poți coborî ușor, dar vei simți imediat limita.
Masa de opt oameni este o mică comunitate, chiar și pentru o seară. Spațiul în care o așezi decide dacă se simte ca o întâlnire caldă sau ca o negociere de coate. Un pavilion ales cu un minim realist nu îți promite perfecțiune, dar îți dă un lucru foarte prețios: gesturi care curg fără să fie corectate de fiecare dată de lipsa de loc.
-
acum 4 zileCITY PROTECT SECURITY accelerează expansiunea națională: noi parteneriate în retail, intrare în mall-uri și extindere în bricolaj
-
Uncategorizedacum 6 zileUn nou orizont terapeutic în diabetul de tip 2 la adolescenți: Semaglutida orală își confirmă eficacitatea superioară în studiile clinice
-
Uncategorizedacum o ziSmartphone-urile din seria HONOR 600 redefinesc conceptul de flagship accesibil în 2026
-
Afaceriacum 4 zileSecuritatea site-ului tău la prima campanie de marketing masivă
-
Uncategorizedacum 6 zileDispozitive care fac mai mult: HONOR 600 Lite și MagicPad 4 duc creativitatea și productivitatea la un alt nivel
-
Uncategorizedacum 3 zileSamsung lansează gama completă de televizoare cu AI pentru 2026
-
Uncategorizedacum 6 zileContinental Hotels marchează 35 de ani de activitate pe piața din România
-
acum 3 zilestiricj.ro – platformă de știri dedicată comunității din Cluj-Napoca și județul Cluj


