S-au implinit 73 de ani de la nationalizare. Am scris in urma cu 4 ani un articol, mertia sa il recititi. Mai ales ca ramane valabila si se intareste concluzia: on the left side – there is nothing right / on the right side, there is nothing left. (Pe stanga, nimic nu e in regula. Pe dreapta – nu a mai ramas nimic – nimic pentru populatie). ,,Dă stânga” și ,,dă dreapta”:
,,Înterprinderile smulse din mâinile lacome ale exploatatorilor…”…devin bun comun al întregului popor. Consiliul de Miniștri a adoptat și Marea Adunare Națională a votat în unanimitate legea pentru naționalizarea întreprinderilor industriei miniere, bancare, de asigurări și de transport”, titra în 13 iunie 1948 ziarul ,,Scânteia” relatând Legea 119 din 11 iunie 1948.
Prin legea 119/11 iunie 1948, comuniștii au naționalizat tot (asta înseamnă confiscarea și transformarea în proprietate publică. În fapt erau 77 de categorii de înterprinderi, miniere, petroliere, industria zahărului, industria textilelor, industria chimică, companii de credit și asigurări, trecute în managementul statului comunist. Asta știm toți și imediat voi descrie ceea ce nu știm toți.
Dar că înainte, nu doar momentul naționalizării vreau să îl subliniez prin acest articol. Ci alte 5 aspecte:
Vestea bună din ultimul an este că haita începe să dispară. Da, furtul de active și sume de la națiuni nu mai sunt tolerate LA NIVEL GLOBAL întrucât reprezintă principala sursă de finanțare a terorismului și de sărăcire a populației globale, și numai o chestiune de timp până când reflectorul global va fi aprins integral asupra celor care au furat economia națională a României, în scopul ,,reparării” ticolășiilor regimului comunist, comițând ticăloșii chiar și mai mari decât ale predecesorilor. Am anumit acest lucru parte a operațiunii la nivel global, GAME OVER.
Am citit pentru prima oară Legea de naționalizare 119/11 iunie 1948, în urmă cu 5 ani. Și am constat atunci că, în ticăloșia lor, foștii comuniști mimau măcar respectarea drepturilor omului (pe care în mod categoric nu au respectat-o).
Și aici scriu ceea ce nu știm toți:
Puțini știu Capitolul 4 al legii confiscatorii (119/1948). Iată ce spune, în 1948, acest capitol: ,,statul îi va compensa pe proprietarii și acționarii companiilor naționalizate. Pentru aceasta, va crea Fondul Industriei Naționalizate. Fondul va emite obligațiuni (în favoarea foștilor proprietari) care vor fi răscumpărate din profiturile viitoare ale companiilor naționalizate”. În sine o ticăloșie așa cum comentam la un moment dat: e ca și când ai fi deținut un taximetru care a fost confiscat de guvern iar din activitatea viitoare de taximetrie gestionată de stat cu taximetrul confiscat vor fi generate profituri ce vor destinate reparării prejudiciului confiscării taximetrului. O ticăloșie, dar totuși o formă de mimare a consecințeler confiscării abuzive.
Mi-am adus aminte de acest aspect azi, știind că în urmă cu 5 ani am scris un articol care este valabil sută la sută și astăzi:
Confirm imediat că astăzi încă este valabil acest lucru. Și încă unul:
Doar 3 argumente pentru prima afirmație și anume că ,,în partea dreaptă, nu a mai rămas nimic”.
Doar 3 argumente pentru cea de-a doua afirmație: ,,în partea stângă, nimic nu este corect”.
În mod evident, cele 3 lucruri ale stângii arată că, în chestiuni esențiale ,,în partea stângă, nimic nu este corect”.
Apreciez totuși că, fiind desconspirată șubrezimea și devoalate public argumentele reale față de cele publice ale celor 3 intenții, actuala stângă de guvernare, și-a anulat intențiile frauduloase.
Responsabilitatea unei guvernări constă nu numai în ceea ce majoritatea parlamentară câștigătoare decide să facă prin impunerea guvernării în urma programului de guvernare ci mai ales, în opinia mea, prin ceea ce se abțină să facă din ceea ce a promis în campania electorală. Primele două puncte nici măcar nu au fost promise prin programul electoral (de unde și concluzia mea că guvernarea ,,dă stânga” a fost doar mâna prin care un nucleu mafiot și transpartinic a încercat să își protejeze activele furate într-o lume în care aceastea nu mai pot fi protejate), dar al treilea se afla în programul de guvernare.
În cazul în care ,,stânga” va face însă vreo remaniere în curând, în opinia mea, primul care ar trebui remaniat este cel al cărui nume a fost avansat public ca ,,strateg” și ca șef al comitetului de evaluare a programului de guvernare, respectiv Darius Vâlcov, cercetat pentru spălare de bani și luare de mită. În opinia mea o astfel de ,,remaniere” ar fi de natură să arate că ,,mâna” care a promovat albirea sumelor nejustificate inclusiv în actuale guvernare, dar mai ales cei care au dat comanda mâinii, sunt lustrați din poziția de a mai încerca să vulnerabilizeze economia României. După Vâlcov ar urma în mod clar Grindeanu, Viorel Ștefan, Olguta Vasilescu care, în opinia mea, pur și simplu nu au avut capacitatea să înțeleagă ce intenționează în mod real guvernul pus pe numele prim-ministrului Grindeanu.
Concluziv, la 69 de ani de la naționalizare și la aproape 28 de ani de la ,,revoluție”, în România, în partea dreaptă, nu a mai rămas mai nimic, iar în partea stângă, nu este mai nimic drept.
Paradoxal, în această situație fără precedent în ,,noua democrație” de după 1989, ,,mediatorul” este Președintele Iohannis, provenit din partea ,,dreaptă”. El însuși un beneficiar nelegal, prin fraudă, a unei ,,restituiri” a unei proprietăți intrate înainte de 1989 în patrimoniul public, și nu confiscată și intrată în urma lipsei de moștenitori a fostului proprietar. Printr-un testament, reținut ca fals de către instanța de la Brașov, familia Iohannis s-a pretins în fals moștenitare a proprietății.
Instanțele de la Brașov au reținut că: ,,În ceea ce priveşte fondul cauzei, analiza acestuia trebuie să pornească de la cele constatate cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr 33/2005 a Tribunalului Brașov şi anume la împrejurarea că certificatul de moştenitor nr 90/1999 a fost declarat NUL ABSOLUT pe motiv că este fondat pe o cauză ILICITĂ şi s-a emis PRIN FRAUDAREA LEGII. (…) CAUZA ILICITĂ izvorâtă din FRAUDAREA LEGII ce a invalidat certificatul de moștenitor se extinde şi asupra contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, terţii, în speţă doar pârâtul KLAUS WERNER JOHANNIS NEFIIND APĂRAT DE PREZUMŢIA DE BUNĂ CREDINŢĂ, faţă de AMPLOAREA OPERAŢIUNII ILICITE rezultată din hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate (…) Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic INCHEIAT PRIN FRAUDAREA LEGII SI FONDAT PE O CAUZA ILICITA, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credinţe a terţului, mai ales că ACESTA ESTE SOŢUL celeilalte părţi contractante care la rândul său a participat la întocmirea actului nul iniţial”.
Iohannis, devenit Președinte ,,dă dreapta”, a încercat până în ultima clipă să-și păstreze în proprietate activele obținute prin fals, cu putere de lucru judecat, fiind susținut și apărat în aceste demersuri de un fost lucrător al Securității comuniste ,,dă stânga” dinainte de 1989, așa cum am arătat aici.
Ca și concluzie generală, opinez că o astfel ,,dă dreapta” și o astfel ,,dă stânga”, moderate de un astfel de ,,proprietar” de imobile scăpătat, nu sunt compatibile cu România ca stat membru NATO și al Uniunii Europene și că este doar o chestiune de timp (și nu foarte mult timp) până când România va deveni compatibilă, prin purificare în administrație (cazurile Isărescu și Mișu Negrițoiu) și justiție (desecretizarea arhivei SIPA, decizie publicată în Monitorul Oficial), cu statutul de țară membră NATO, a Uniunii Europene, a spațiul Schengen și compatibilă în justiție cu o purificare ce nu va mai necesita mecanismul MCV. ,,Știm tot ce se întâmplă”, a spus Donald Trump. Chiar îl cred, așa cum cred că România se află în câmpul tactic al operațiunilor de stopare a furtului de active și bani de la propria națiune de persoane ,,dă dreapta” sau ,,dă stânga”, operațiune la nivel global. În câmpul tactic al operațiunii: GAME OVER, dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani. (Cerasela N.).