Dacă ai o companie care face parte dintr-un grup de firme, probabil ai auzit deja de dosarul prețurilor de transfer. Sau poate ai primit o solicitare de la ANAF și n-ai știut exact ce înseamnă, ce trebuie să faci, ce riscuri ai. Mulți antreprenori tratează subiectul superficial până când vine un control și lucrurile se complică. E un domeniu tehnic, dar nu trebuie să-l ocolești. Chiar dacă pare greu de înțeles, consecințele sunt clare și directe.
Pe scurt, este un set de documente care arată că tranzacțiile dintre firmele din același grup au fost făcute la prețuri corecte. Asta înseamnă că, de exemplu, dacă o firmă din România cumpără servicii sau produse de la o firmă-soră din altă țară, trebuie să poată justifica de ce a plătit suma respectivă. Statul vrea să se asigure că nu s-a făcut o mutare artificială a profitului doar pentru a plăti impozite mai mici.
Dacă nu ai acest dosar atunci când ți se cere, ești în zonă de risc. Nu doar din perspectiva fiscală, ci și juridică și financiară. Iar unele greșeli, chiar dacă sunt făcute fără intenție, pot atrage sancțiuni greu de dus.
Sunt mai multe criterii care se iau în calcul. Cele mai importante țin de mărimea companiei și valoarea tranzacțiilor cu entitățile afiliate. Dacă depășești anumite praguri de venit sau ai tranzacții peste anumite limite, ai obligația să întocmești acest dosar anual.
Practic, dacă ai tranzacții semnificative între firme din același grup, indiferent că vorbim de împrumuturi, servicii, bunuri sau alte tipuri de operațiuni, trebuie să fii pregătit. ANAF poate solicita dosarul în orice moment, iar termenul de predare este limitat. Întârzierea sau lipsa completării lui nu este privită cu toleranță.
Nerespectarea obligațiilor legate de dosarul prețurilor de transfer poate duce la mai multe probleme. Unele țin de bani, altele de imagine, iar unele pot duce chiar la blocaje în activitatea firmei.
Dacă ANAF îți cere dosarul și nu-l predai la timp, riști o amendă. Valoarea amenzii variază în funcție de mărimea companiei. Poate părea suportabil la prima vedere, dar e doar începutul.
Amenzile pot fi între 12.000 și 14.000 de lei pentru contribuabilii mari, respectiv între 2.000 și 3.500 de lei pentru ceilalți. Nu e neapărat o sumă colosală, dar nici una neglijabilă, mai ales dacă ai și alte obligații restante.
Aici începe adevărata problemă. Dacă nu ai documentația care să arate că tranzacțiile tale au fost făcute la preț de piață, autoritatea fiscală poate ajusta prețurile. Asta înseamnă că va recalcula impozitul pe profit ca și cum ai fi făcut tranzacțiile la alte valori.
Ai vândut servicii unei firme din grup cu 10.000 de euro? ANAF poate decide că prețul pieței era de 20.000 și îți ajustează profitul. Automat, impozitul pe profit de plată crește. Iar tu trebuie să-l plătești.
Odată cu ajustările vin și obligațiile accesorii. Dobânzile și penalitățile se adună rapid. În unele cazuri, suma totală poate ajunge să dubleze suma inițială recalculată. Practic, plătești pentru fiecare zi de întârziere.
Pe termen lung, aceste penalizări pot afecta fluxul de numerar și capacitatea firmei de a-și susține operațiunile curente.
Dacă ai control fiscal și nu ai documentația cerută, inspecția se poate prelungi. Asta înseamnă mai mult timp pierdut, mai mult stres, resurse redirecționate din activitatea principală spre birocrație.
Mai mult, autoritățile pot considera că în lipsa documentelor, e vorba de o tentativă de evitare a impozitului. Asta ridică nivelul de risc și poate duce la decizii severe.
Partenerii, băncile sau investitorii pot vedea negativ lipsa de conformare fiscală. E un semn de slăbiciune în zona de guvernanță și control intern. Uneori, aceste aspecte contează mai mult decât se crede, mai ales în tranzacții mari sau colaborări internaționale.
Un dosar complet, bine documentat, făcut de profesioniști, reduce semnificativ riscurile. Nu doar că ești în regulă din punct de vedere fiscal, dar ai și o bază solidă în cazul unei dispute.
Dosarul trebuie să fie coerent, actualizat și să reflecte realitatea economică a tranzacțiilor. Conținutul trebuie să respecte cerințele legale și să fie argumentat cu metode de comparare acceptate fiscal.
Facturile arată ce s-a facturat, nu justifică prețul. Contractele pot fi redactate corect, dar fără analiza de comparabilitate, fără explicații privind metodele de stabilire a prețurilor, ele nu te salvează în fața unui control.
Prețurile de transfer nu sunt despre cât vrei să încasezi sau să plătești, ci despre cât ar fi plătit o parte independentă într-o tranzacție similară. Asta înseamnă documentare, analiză, cifre.
Cel mai simplu mod este să fii proactiv. Nu aștepta să fii notificat. Dacă știi că ai tranzacții cu firme afiliate, întreabă-te dacă e cazul să pregătești dosarul. Colaborează cu o firmă specializată în prețuri de transfer și cere o evaluare clară. Costul serviciului e, de cele mai multe ori, mai mic decât impactul unui control nefavorabil.
Actualizează dosarul periodic. Fii atent la schimbările din legislație și la pragurile fiscale care te obligă să întocmești documentația. Nu trata subiectul ca pe o formalitate. Pentru ANAF, nu e deloc o simplă hârtie.