Jumătate dintre școlile românești riscă să se închidă | IasiAZI.ro

„Când eram eu elevă, la sfârşitul anilor ’80-începutul anilor ’90, învăţam în trei schimburi şi erau cam zece clase în fiecare an. Acum, la aceeaşi şcoală din Berceni, se învaţă într-un singur schimb şi sunt cinci-şase clase pentru fiecare generaţie. Ca să nu mai spun că noi eram şi 40 în clasă, iar acum sunt între 20 şi 30 de copii”, povesteşte Cornelia, învăţătoare la o şcoală de cartier din Bucureşti.

Statisticile confirmă: în 1995 erau înscrişi în învăţământul preuniversitar (şcoli primare şi gimnaziale, licee şi şcoli profesionale) aproape 3,7 milioane de copii. În 2017 numărul lor a fost de numai 2,4 milioane, cu o treime mai puţin. Iar având în vedere tendinţa de permanentă scădere din ultimii ani (de la 2,65 milioane în 2013 la 2,61 milioane în 2014, 2,55 milioane în 2015 şi 2,52 milioane în 2016), se poate presupune că în anul 2018/2019 vor călca pragurile şcolilor şi mai puţini elevi. Declinul se vede şi în zona celor mai mici „clienţi” ai sistemului de învăţământ: de la aproape 700.000 de copii în grădiniţe şi creşe în 1995 s-a ajuns la circa 540.000 în 2017, cu aproape 25% mai puţin.

Bătrâni şi tot mai puţini

De ce s-a ajuns aici? Declinul demografic este, desigur, de vină. În 2002, de când avem cele mai vechi date disponibile referitoare la populaţia rezidentă, trăiau efectiv în România 21,7 milioane de persoane. În 2018 mai sunt 19,5 milioane. Iar lucrurile stau şi mai grav în ceea ce priveşte locuitorii sub 20 de ani. În 2002 aceştia totalizau aproape 5,5 milioane, faţă de numai 4,1 milioane la debutul acestui an.

Cauzele principale sunt două şi le ştie toată lumea. Prima este sporul natural negativ (respectiv se nasc mai puţini copii decât numărul celor decedaţi). Anul trecut, numărul persoanelor decedate a fost cu peste 71.000 mai mare decât numărul născuţilor‐vii. A doua cauză majoră o reprezintă migraţia. „România continuă să fie o ţară de emigrare, fenomenul constituind cea de a doua cauză principală a reducerii populaţiei ţării. În anul 2017 numărul emigranţilor a depăşit numărul 

imigranţilor cu peste 53.000”, se arată în documentele Institutului Naţional de Statistică (INS).

Lacătul pe uşă

În cazul în care ritmul de scădere se va menţine, în mai puţin de zece ani numărul de elevi din sistemul românesc va scădea sub două milioane, iar peste două decenii va ajunge undeva la 1,5 milioane. Adică undeva la 40% din cel înregistrat în anii ’90. Impactul va fi semnificativ în ceea ce priveşte numărul de unităţi de învăţământ şi de cadre didactice. Cu semnificativ mai puţini elevi, multe şcoli vor fi nevoite să-şi închidă porţile, iar mulţi învăţători şi profesori vor trebui să-şi găsească alte meserii.

De altfel, lipsa elevilor (la care s-a adăugat dorinţa de a eficientiza din punct de vedere financiar sistemul educaţional) a dus deja la desfiinţarea, la propriu sau prin comasare, a numeroase unităţi de învăţământ. Ultimele statistici disponibile arată că de la peste 15.000 de şcoli şi licee în 1995 mai existau în 2016 în jur de 5.700, în timp ce din peste 12.000 de grădiniţe şi creşe mai rămăseseră sub 1.200.

Nici numărul de învăţători şi profesori nu arată prea bine. Conform INS, acesta a scăzut de la un vârf de 232.000 în 2000 la circa 174.000 în 2016, respectiv cu 25% mai puţini. „Și nici măcar statisticile astea nu arată realitatea. În zonele rurale s-a ajuns să fie mulţi profesori care lucrează cu jumătate sau chiar cu sfert de normă, pentru că nu există decât o clasă pentru fiecare generaţie, iar cel mai apropiat post disponibil e la zeci de kilometri distanţă”, spune învăţătoarea Cornelia.

Sub ochii noştri

Evident că, în funcţie de politicile guvernamentale, vor putea exista două abordări ale situaţiei. Fie se va adopta o atitudine de acceptare şi sistemul educaţional va fi lăsat să se micşoreze treptat, prin neînlocuirea cadrelor didactice ieşite la pensie şi prin închiderea treptată a şcolilor rămase fără elevi, fie se va încerca, din motive populiste şi electorale, menţinerea infrastructurii educaţionale la aceleaşi dimensiuni. Asta pentru a păstra un anumit număr de slujbe (într-un sat, de pildă, desfiinţarea a 10-20 de posturi bugetare cântăreşte mult) şi pentru a reduce distanţa pe care copiii o au de parcurs până la şcoală.

„La noi, de pildă, am dus muncă de lămurire cu trei elevi dintr-o clasă în care erau 20 şi am reuşit să-i convingem să se mute într-o clasă în care mai rămăseseră doar 12 copii. În caz contrar, clasa respectivă ar fi trebuit desfiinţată, ceea ce înseamnă că am fi pierdut din numărul de posturi alocate şi din finanţarea de la buget”, dezvăluie directoarea unui liceu din Capitală.

Pentru moment, se pare că se va încerca o abordare mixtă: în unele zone şcolile vor fi menţinute în viaţă chiar dacă nu mai au suficienţi elevi, în 

timp ce în altele s-ar pregăti închideri şi comasări. În ianuarie, deputatul PNL Florin Roman declara că are informaţii potrivit cărora Guvernul ar intenţiona să închidă 1.000 de şcoli şi grădiniţe, ca urmare a unor măsuri luate în teritoriu prin intermediul inspectoratelor şcolare. „Este o decizie care nu are niciun fel de studiu de impact, care nu are niciun fel de analiză serioasă. (…) În fapt, ce se întâmplă: în loc să consulte primarii şi operatorii economici, aşa cum spune legea, alături de şcoli pentru a face propuneri referitor la planul de învăţământ şi reţeaua de şcolarizare, ministrul Educaţiei a scos din circuit primarii şi operatorii, a lăsat doar directorii de scoli, care sunt chemaţi la inspectorate şi sunt ameninţaţi să reducă costurile, altfel vor pleca acasă”, a explicat Roman.

Informaţia a fost confirmată până în prezent de decizii luate de inspectoratele şcolare judeţene. De exemplu, consiliera pentru reţeaua şcolară din cadrul Inspectoratului Școlar Judeţean Maramures, Simona Cătană, anunţa în primăvară că numărul de unităţi şcolare va scădea de la 237 la 227, ca urmare a scăderii populaţiei şcolare. În ultimii cinci ani, numărul elevilor din Maramureş s-a redus cu circa 10.000, a mai precizat ea. Opt şcoli primare şi cinci grădiniţe din mediul rural vor fi desfiinţate în judeţul Sălaj începând din această toamnă, tot ca urmare a scăderii numărului de elevi. Asta în timp ce în Vrancea s-a luat decizia desfiinţării a 14 şcoli şi grădiniţe, comasarea a două şcoli şi fuziunea altor două.