Connect with us

Eveniment

Senatorul PNL -Viorel Badea – a luat ilegal cateva milioane de euro de la Departamentul Romanilor de Pretutindeni (DRP) in urma cu aproape un deceniu/A furat inclusiv banii pentru construcţia unei biserici

Publicat

acum 6 ani

pe

Viorel Badea a fost şef la Departamentul pentru Românii de peste Hotare (DRRH) în timpul guvernării CDR. 147 de pagini are Raportul Corpului de Control al Guvernului realizat în anul 2000, care dezvăluie cum Viorel Badea a devalizat bugetul pentru românii din diasporă. A furat inclusiv banii pentru construcţia unei biserici, dezvaluie Gazeta de Italia.

Personajul a ieşit din schemă după ce PNŢCD a pierdut alegerile. Un timp a mai fost păstrat consilier în Guvernul Năstase, dar în cele din urmă a fost poftit afară deoarece în privinţa sa existau numeroase dovezi privind folosirea funcţiei de secretar de stat în beneficiul propriu. Recent a devenit şeful Departamentului pentru românii de pretutindeni din PD-L şi candidat la Colegiul de senator pentru Europa-Asia. DOSAR CU ESCROCHERII În anul 2000, Corpul de Control al Guvernului a finalizat ancheta privind Departamentul pentru Românii de peste Hotare (DRRH) şi a propus premierului Mugur Isărescu „eliberarea imediată din funcţie” a secretarului de stat Viorel Badea. 147 de pagini avea raportul despre ilegalităţile secretarului de stat de la DRRH. Raportul viza folosirea arbitrară a bugetului DRRH. Printre altele s-a sesizat că fondurile destinate construirii unor biserici în Basarabia, Bucovina, Ţinutul Herţa şi fosta Iugoslavie au dispărut sau în unele cazuri deconturile au fost umflate pentru ca Badea şi apropiaţii săi să-şi tragă binecunoscutele comisioane. 125.000 USD FURAŢI DE LA CONSTRUCŢIA UNEI BISERICI Una din bisericile devalizate de Viorel Badea este cea din Korcea, Albania. Cinci ani au fost necesari pentru ca biserica să fie ridicată. Conform anexei nr. 3 a Hotărîrii de Guvern nr. 614 din 13.07.2000, suma de 140.000 dolari era specificată pentru Biserica Korcea – Albania. Numai că DRRH a încheiat cu reprezentanţii bisericii respective, la data de 7 septembrie 2000, un contract doar pentru suma de 15.000 dolari. Adică, au fost subtilizaţi 125.000 USD. Cazul se află de opt ani la Parchetul General, dar nu a fost finalizat, în ciuda documentelor care atestă hoţia. ATENŢII PENTRU BURSE La vremea respectivă exista o avalanşă de reclamaţii făcute de organizaţiile româneşti din Basarabia şi Bucovina. Aceştia reclamau că de la DRRH le-au fost cerute sume în valută pentru ca odraslele lor să obţină mult-visatele burse în Ţara-Mamă. A DISTRUS O VILĂ DE PATRIMONIU În raportul Corpului de Control al Guvernului se cerea anularea de catre Primăria municipiului Bucureşti a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 2 din imobilul situat in Str. General Berthelot nr. 7, et. 1, Sector 1, obţinut ilegal de Viorel Badea. Totodată, Corpul de Control cerea în anul 2000 şi sancţionarea salariaţilor Direcţiei Generale de Administrare a Fondului Imobiliar care au contribuit la încheierea ilegală a contractului de către Viorel Badea. Deoarece casa obţinută ilegal de acesta era de patrimoniu, Corpul de Control a cerut Ministerului Culturii să ia măsurile necesare. Viorel Badea a distrus însă o parte din vila de patrimoniu prin angajarea unor lucrări de reconstrucţie. Vecinii au protestat faţă de distrugerea patrimoniului de către demnitar, dar au primit din partea mamei secretarului de stat un răspuns stupefiant: „Unui demnitar al patriei i se cuvine ceea ce nu i se cuvine unui cetăţean de rând”. ŞMECHERII CU DECONTURILE Viorel Badea a cheltuit pe vrema cât a fost secretar de stat circa un miliard şi 200 de milioane de lei la valoarea din 2000. Asta doar în cele 10 luni în fruntea DRRH. În Statele Unite, Badea şi-a decontat şi cazarea pentru mai mult de două săptămâni, cu toate că a fost găzduit de părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa la resedinţa acestuia din Alexandria, statul Virginia, lângă capitala Washington D.C. LACRIMI DE DEVALIZATOR În anul 2000, mai multe organizaţii româneşti din diasporă au cerut Guvernului Isărescu destituirea imediată a lui Viorel Badea. Corpul de Control al Guvernului tocmai finalizase raportul privind fărădelegile acestuia, care a fost prezentat premierului de la aceea vreme, Mugur Isărescu, actualul şef al BNR. După ce i-a fost prezentat conţinutul raportului, Badea a început să plângă, afirmând că nu a ştiut ce face şi că cere iertare. Au venit alegerile şi dosarul cu ilegalităţile personajului a fost îngropat într-un fişet. Viorel Badea şi-a lansat campania pentru colegiul Europa la Chişinău beneficiind de sprijinul fiicei preşedintelui, Elena Băsescu, secretarul general al tinerilor din PD-L.
Odinioară PD-List de frunte și purtător de stindard aurit al băsismului ideologic, Viorel Badea s-a transferat doctrinar, retoric și ideologic sub flamura PNL, în anul 2012, când PD-L era asediat din toate părțile de armatele reunite ale USL-ului de sorginte Grivcoistă. Anterior, în 2006, Badea făcuse traseul în sens invers, dinspre partidul Brătienilor, către partidul lui Traian Băsescu. Subsumată experienței traseistice anterioare, această nouă trădare ideologico-administrativă a confirmat accederea lui Viorel Badea în rândul Marelui Ordin al Traseiștilor Politici din România, direct în poziția de Mare Traseist, demnitate rezervată de către onorabila societate, doar celor mai traseiști dintre traseiștii post-decembriști.
Auzul veștii că Viorel Badea a defectat la inamic a reprezentat, fără doar și poate, o lovitură dură pentru forțele asediate ale PD-Lismului, întrucât senatorul de Diaspora era considerat ca făcând parte din grupul restrâns de muritori aflați în grația liderului neîncoronat al partidului. Dovezile de susținere dinastică fuseseră oferite de multe ori de-a lungul carierei acestuia, dar mai cu seamă în 2008, când însăși fiica liderului maxim, Elena Băsescu, susținuse fizic și administrativ lansarea campaniei lui Badea, la Chișinău.
Dar, cum interesul e una și loialitatea alta, mușcarea mâinii care-l hrănise ideologic și doctrinar nu a fost, pentru Viorel Badea, nici o chestiune imorală, nici o chestiune imposibilă. Doar un lucru normal, într-o lume politică normală.
Marele subprodus al trădării Riceardului a fost faptul că a intrat în vizorul foștilor tovarăși de arme și interese politice, care nu s-au sfiit să-i dea la ficatul politic,
din orice poziție. Cel mai vehement dintre foștii coechipieri a fost tutorele ideologic al lui Viorel Badea, marele cavaler al PD-Lismului lactat, William Brînză.
Mânat de o mânie resentimentară, Brînză l-a acuzat negru pe alb, pe Viorel Riceard Badea nici mai mult, nici mai puțin decât de înșelăciune. Potrivit declarațiilor lui Sir Brânză, publicate în ediția din 9 mai 2012 a ziarului Gândul, fostul său camarad Viorel Badea pretindea diferite sume de bani de la membri ai comunităților românești de peste hotare, în schimbul unor promisiuni de angajare în diverse funcții din România. Acuze similare fuseseră anterior făcute în anul 2009 în Spania, de către membri ai filialei PD-L Iberia, care într-o scrisoare deschisă denunțau că Viorel Badea a cerut bani împrumut, (în realitate mită) pentru facilitarea accesului împrumutătorilor la diferite funcții, făcându-se însă dispărut din peisaj, și cu banii și cu promisiunea. Înghesuit de presă, Viorel Badea a negat acuzațiile, transferând problema în plan politic și susținând că este vorba de un joc de culise susținut de opozanții săi din PD-L.
În 11 mai 2011, o analiză jurnalistică publicată de ziarul Gazeta Românească, prezenta însă o plângere judiciară împotriva lui Viorel Badea, depusă de Andrea Stefanelli, om de afaceri italian în vârstă de 61 de ani, căsătorit cu o româncă. Acesta susţinea că i-ar fi plătit lui Badea 6000 de EURO în 2007, pentru a deschide şi la Bucureşti o filială a Uniunii Naţionale a Consumatorilor. Puțin după, un facsimil al acestui virament, dar și unul după un document prin care soția lui Stefanelli, numita Elena Ion, îi acorda un împrumut de 3000 de EUR lui Viorel Riceard Badea, sunt publicate de ziarul Cotidianul, în articolul Un deputat PDL își acuză colegul și culmea … are dreptate. Ca și în cazul precedent, senatorul Riceard Badea, a calificat acuzațiile drept o încercare de denigrare și o răzbunare politică venită pe filiera detractorilor săi din PD-L.
Fostul partner de scenă diasporeză a lui Viorel Badea, deputatul William Brînză, avea să arunce și cu lături ceva mai personale în imaginea colegului de interese politice dezertat la inamic. Viorel Badea, dixit Brînză, ar fi fost un mare fan al clondirului cu secărică, fapt certificat, în opinia PD-Listului camembertian, de un spectacol spectacol bahic susținut de senator în fața unor membri ai comunității românești din Portugalia. Adevărate sau calomnioase, afirmațiile lui Brînză n-au apucat să se răcească, pentru că în scurtă vreme Viorel Badea a revenit în PD-L, rupând astfel toate topurile sui-generis la traseism politic. Lipsită de orice fel de empatie doctrinară, Monica Macovei, șefa Comisiei de Etică a ARD (Alianța din care făcea parte PD-L în acel moment pre-electoral), n-a fost prea impresionată de revenirea la matcă a lui Viorel Badea și a dat cu flit candidaturii acestuia, pentru un nou mandat de senator.
Ironia sorții este însă că în timp ce Badea s-a cocoțat destul de bine pe săgeata electorală cu irizații galben-portocalii a PD-L/PNL, William Brînză a ajuns să se dueleze cu DIICOT, pentru un conflict aferent unor presupuse activități de evaziune fiscală şi sprijinire a unui grup infracţional organizat. Nici pentru Monica Macovei – cea care l-a ștampilat pe Viorel Badea cu eticheta lipsei de integritate – lucrurile n-au stat prea roz, ea plonjând , spre deosebire de Sir Riceard, într-un soi de viitor politic mediocru, în care singurele satisfacții au fost cele de spama cu regularitate tone de conturi de socializare de pe rețeaua Facebook.
Trecerea lui Viorel Badea de la PD-L la PNL în 2012, avea să creeze valuri de nemulțumire în cadrul cluburilor liberale din Italia, Germania, Grecia, Spania, Portugalia, Grecia, Austria, Marea Britanie, Australia, ajungându-se la tensiuni de neconceput între fiefurile ideologice ale PNL din afara țării și onor-conducerea antonesciană de la București.
An după an, timpul s-a scurs, iar Viorel Badea a crescut din punct de vedere legislativ, mai ceva ca Harap-Alb pe drumul inițiatic. Și lucrurile ar fi stat ele mult și bine în acest paradis senatorial, dacă Viorel Riceard Badea nu ajungea, în 2015 în lumina mizeră a reflectoarelor mass-media.
Astfel, într-o scrisoare remisă presei, Valeria Bulgaru (în acel moment preşedinta filialei PNL Veneto, Italia) ștergea pe jos cu Viorel Badea, după ce acesta fusese surprins – în prima zi de doliu național de după tragedia din clubul Colectiv (31 octombrie 2015) – la o benchetuială în taverna Posidonio din Atena.

În fine, de numele Valeriei Bulgaru se leagă un alt episod nu tocmai onorant pentru Viorel Badea, de data asta în martie 2016 când senatorul liberal a vrut să-și facă puțină publicitate electorală în cadrul unui spectacol organizat cu ocazia Zilei Martisorului si a Zilei Femeii de trei asociații românești din Italia (”Orchideea” din Padova, ”Decebal și Traian” din San Dona di Piave și ”Europa” din Friuli Venezia Giulia). Cum organizatorii nu-și aduceau aminte să-l fi invitat și cum nici nu erau ei în relații de amor-ghebos cu politicianul, Viorel Badea s-a trezit alungat de la manifestare, plecând, potrivit unui articol pe această temă, publicat de Gazeta Românească, sub semnătura lui Andi Rădiu, cu coada politică între picioare.
Cea mai dură gaură în armura politică a lui Viorel Badea a fost produsă însă în anul 2011, de către preotul Ioan-Florin Florescu, un român de pretutindeni, care nu prea avea chef să devină român de pretutindeni.
Viața molcomă de peste Prut, i-a tihnit lui Viorel Badea, care a hotărât să-și stabilească fieful parlamentar la Chișinău. Cu toate astea, detractorii n-au întârziat să apară și aici, dovadă stând un articol din anul 2011, intitulat „Cum a ajuns senatorul roman Viorel Badea un simplu figurant…” și în care, Viorel Badea este acuzat de faptul că folosește fonduri publice românești pentru organizarea unor conferințe și mese rotunde, unde invită personaje obscure, depășite de realitate. Autorul articolului, Nicolae Pascaru (licențiat în drept al Universitatea de Studii Umanistice din Moldova și al Academiei de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, magistru în științe politice), ridică grave semne de întrebare vis-a-vis de veridicitatea informațiilor oferite de către Viorel Badea, Parlamentului României, acuzându-l că în fapt denaturează informația și, împlicit afectează fundamentarea unei colaborări constructive între Chișinău și București. Autorul îl mai acuză pe Viorel Badea, de faptul că vrea să lase „senzația că este un «zeu» si nu un simplu boschetar si ca poate hotari problemele romanilor din Moldova. [..] Este un simplu turist care admira localitatile moldovenesti si se bucura de linistea pe care si-o permite la Chisinau„.
O altă situație inedită, care l-a avut în rol principal pe Viorel Badea, a fost generată de Călin Popescu Tăriceanu, care – potrivit stenogramelor Senatului – s-a declarat ultragiat de faptul că senatorul de Diaspora a înregistrat depășiri la convorbirile telefonice externe de peste 13.000 de lei. (Cristina T.).

Articole pe aceiasi tema:
Citeste in continuare
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Eveniment

Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor din județul Iași

Publicat

acum 2 luni

pe

februarie 13, 2026

De

În anul 2026, tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, sunt invitați să contribuie activ la conturarea unei viziuni despre cum va arăta piața muncii în anul 2035.

Evenimentul principal va avea loc în perioada 27–28 martie 2026 și va reuni zeci de tineri din județul Iași interesați de viitorul lor profesional, de competențele care vor conta în următorii 10 ani și de schimbările necesare în educație pentru a răspunde realităților economice și tehnologice.

Un proiect construit de tineri, pentru viitorul lor

Manifestul 2035 nu este doar un eveniment, ci un proces de co-creare. Participanții vor lucra în echipe, vor analiza tendințe și vor formula o declarație a tinerilor din județul Iași despre viitorul muncii.

Documentul final va reflecta perspectiva lor asupra competențelor esențiale în 2035, asupra relației dintre școală și piața muncii și asupra rolului pe care instituțiile și companiile ar trebui să îl joace în sprijinirea noii generații.

20 de tineri vor ajunge la Bruxelles

Un element important al proiectului este oportunitatea oferită unui grup de 20 de participanți care, în perioada 26–30 iulie 2026, vor merge la Bruxelles pentru a prezenta concluziile și mesajele rezultate în cadrul Manifestului 2035.

Aceștia vor reprezenta vocea tinerilor din județul Iași într-un context european și vor contribui la dialogul despre transformările pieței muncii la nivelul Uniunii Europene.

De ce este relevant Manifestul 2035

Tinerii care astăzi au între 15 și 19 ani vor fi profesioniștii și antreprenorii anului 2035. Implicarea lor în discuțiile despre viitorul muncii este esențială pentru a construi un sistem educațional și profesional adaptat provocărilor următorului deceniu.

Manifestul 2035 oferă:
– un cadru structurat de dezbatere despre viitorul muncii
– oportunitatea de a contribui la o declarație oficială a tinerilor
– șansa de a reprezenta județul Iași la Bruxelles
– experiență practică de lucru în echipă și argumentare

Înscrieri deschise

Tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, se pot înscrie pe site-ul oficial al proiectului:
https://manifest.hessa-ngo.eu

Manifestul 2035 este o invitație directă către noua generație de a nu aștepta ca viitorul să fie decis pentru ea, ci de a participa activ la construirea lui.

Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor este un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană, Cod proiect: 2025-3-RO01-KA154-YOU-000373433, acesta creează un cadru de dialog și implicare pentru liceenii care doresc să își facă vocea auzită.

Citeste in continuare

Eveniment

Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă

Publicat

acum 2 luni

pe

februarie 11, 2026

De

Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.

„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.

Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei. 


Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.

Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială  „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.


Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.

După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.

Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.

Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.

Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.

De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall  Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.

Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.

În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.

Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.

Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.

O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.

Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.

 „În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES. 

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS 

Producător: Claudiu Boboc

Producător  executiv: Adela Mara

Manager producție: Iulia Cezara Roșu

Casting: ELEPHANT MEDIA  

Realizat cu sprijinul: 

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.

Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.

Citeste in continuare

Eveniment

Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?

Publicat

acum 2 luni

pe

februarie 10, 2026

De

Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?

Un pavilion bine ales nu se simte ca un cort pus peste o masă, ci ca o cameră temporară în aer liber. Diferența dintre cele două se vede imediat în gesturi: cât de natural te ridici de pe scaun, dacă poți trece pe lângă cineva fără să îl obligi să se tragă, dacă farfuria se așază fără să atingi cotul vecinului și, poate cel mai important, dacă oamenii stau relaxați sau cu umerii strânși, ca într-un compartiment de tren.

Când pui o masă pentru opt persoane sub pavilion, nu cumperi doar un acoperiș, ci un anumit grad de confort, de circulație și de libertate.

Întrebarea despre spațiul minim pare simplă, dar răspunsul are două fețe. Una este strict geometrică: câți metri pătrați încape să „închidă” o masă cu opt scaune. Cealaltă ține de felul în care oamenii folosesc spațiul: cât loc au să se ridice, unde se pune o tavă, dacă intrarea rămâne liberă, dacă mai rămâne un colț pentru un cooler, o veioză sau pentru cineva care se retrage un minut de la masă.

Un spațiu minim adevărat nu este cel în care încape, la limită, mobilierul, ci cel în care se poate trăi o masă întreagă fără ca spațiul să te certe la fiecare mișcare.

De ce spațiul „minim” nu e o cifră fixă

Când vorbim despre opt persoane, există cel puțin trei variabile care mută serios ecuația. Prima este forma mesei: dreptunghiul consumă altfel spațiul decât o masă rotundă. A doua este tipul de scaune: un scaun lat, cu brațe, cere altă respirație decât un scaun subțire, de terasă. A treia variabilă este intenția.

O masă pentru o cină liniștită are nevoie de altă margine de siguranță decât o masă pentru o petrecere în care oamenii se ridică des, se salută, aduc farfurii, se apleacă după tacâmuri, trec cu tăvi.

În practică, „minimul” se calculează pornind de la două zone diferite. Prima zonă este zona de ședere, adică masa plus spațiul necesar scaunelor. A doua zonă este zona de circulație, adică spațiul în care te poți strecura în spatele cuiva care stă jos sau în care poți deschide o intrare fără să lovești marginea mesei.

Un reper simplu pentru confort

Pentru o ședere normală, un adult are nevoie de aproximativ 55–60 cm de lățime la masă. Asta înseamnă că o masă pentru opt persoane, dacă este dreptunghiulară, va ajunge frecvent în zona de 180–220 cm lungime, cu 85–100 cm lățime. Dacă este rotundă, diametrul tipic pentru opt persoane se duce în zona de 150–180 cm, în funcție de cât de lejer vrei să fie.

Scaunul, la rândul lui, are o adâncime de aproximativ 45–50 cm. Când cineva stă, scaunul nu rămâne lipit de masă, iar când se ridică, scaunul se trage înapoi. Aici se pierde, de obicei, spațiul care îi prinde pe oameni în pavilion: scaunele au nevoie de loc să se miște, iar pavilionul are nevoie de margine ca să nu te trezești cu pânza la spate sau cu un picior de structură exact în zona în care ar trebui să treacă un om.

Pentru un minim realist, merită să gândești așa: la dimensiunea mesei adaugi, pe fiecare latură pe care stau oameni, un spațiu de aproximativ 75–90 cm. În zona aceasta intră scaunul, mișcarea de a te așeza și un culoar îngust care permite trecerea atunci când e nevoie. Dacă vrei un confort bun, adaugi mai degrabă 100–110 cm pe laturi.

Calculul minim pentru o masă dreptunghiulară de 8 persoane

O configurație clasică pentru opt persoane este cu trei persoane pe fiecare latură lungă și câte una la capete. În această variantă, masa are adesea 200 cm lungime și 90 cm lățime, valori foarte comune în mobilierul de grădină. Dacă luăm această dimensiune ca reper, spațiul de ședere se calculează adăugând marginile de utilizare.

Pe laturile lungi, unde stau câte trei persoane, scaunele trebuie să aibă loc să fie trase și să rămână o minimă „fâșie” de trecere. Dacă adaugi aproximativ 85 cm pe fiecare parte, lățimea totală ocupată de masă cu zona de utilizare ajunge la 90 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică aproximativ 260 cm.

Pe lungime, unde ai capete și laturi, tot trebuie să lași loc pentru scaun și un minim de acces. Dacă adaugi câte 85 cm la capete, lungimea totală devine aproximativ 200 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică 370 cm.

Asta înseamnă că o amprentă de aproximativ 2,6 m pe 3,7 m poate fi considerată un minim funcțional pentru o masă de 8 persoane, în sensul că oamenii se pot așeza și se pot ridica fără să fie mereu la limită. În metri pătrați, vorbim de circa 9,6 m².

În realitate, pavilionul nu este o „cutie” perfectă, iar picioarele structurii, în special la modelele cu cadru, intră în colțuri și pot reduce unghiurile utile. De aceea, o amprentă calculată la milimetru devine frustrantă. Un pavilion cu dimensiuni standard apropiate de această amprentă este, de obicei, unul de 3 x 4,5 m. În el, masa dreptunghiulară de 200 x 90 încape cu un culoar acceptabil și cu posibilitatea de a orienta masa astfel încât intrarea să rămână logică.

De ce 3 x 3 m este, de regulă, prea strâmt pentru opt

Un pavilion de 3 x 3 m are o suprafață de 9 m². Pe hârtie pare aproape de cei 9,6 m² calculați mai sus. În practică, diferența dintre 3,0 m și 3,7 m pe direcția lungă este exact diferența dintre o masă care se folosește firesc și o masă în care oamenii se lovesc de margini.

Dacă pui o masă de 200 cm într-un spațiu de 300 cm, îți rămân 100 cm pentru ambele capete, adică 50 cm pe fiecare parte. În 50 cm nu intră un scaun normal tras înapoi. Intră, cel mult, un scaun împins aproape complet sub masă, iar persoana de la capăt va trebui să iasă „în diagonală”, cu scaunul ridicat sau cu masa împinsă.

Pe lățime, o masă de 90 cm într-un spațiu de 300 cm îți lasă 210 cm, adică 105 cm pe fiecare parte. Pare acceptabil, dar aici apare problema picioarelor pavilionului și a faptului că 3 x 3 m este adesea folosit cu intrări pe două laturi. Când deschizi un perete lateral sau ridici o ușă, fix în acel spațiu ar trebui să circule oamenii.

Se poate folosi 3 x 3 m pentru opt persoane, dar numai cu compromisuri clare. Masa trebuie să fie mai scurtă, în jur de 160–180 cm, scaunele trebuie să fie înguste, iar capetele mesei fie se evită, fie se rezolvă cu bănci, care împing zona de mișcare mai mult spre interior. Funcționează, dar nu este varianta pe care o alegi dacă vrei o masă care să dureze ore fără să simți că spațiul te împinge înapoi.

Calculul minim pentru o masă rotundă de 8 persoane

Masa rotundă are un avantaj social: oamenii se văd mai bine, conversația curge altfel, iar nimeni nu stă la „capăt” ca într-o masă de protocol. Din punct de vedere al spațiului, însă, un disc are nevoie de o „coroană” egală de jur împrejur. Dacă masa are 160 cm diametru, iar tu adaugi o margine de utilizare de 85–90 cm, ajungi la un diametru total de aproximativ 160 cm plus 180 cm, adică 340 cm.

Asta înseamnă că un pavilion pătrat de 3 x 3 m este, matematic, sub necesar, iar unul de 3,5 x 3,5 m ar fi mai aproape de un minim funcțional. În dimensiunile standard, un pavilion de 3 x 4,5 m permite o masă rotundă de 150–160 cm plasată astfel încât să rămână un culoar mai generos pe o parte, lucru foarte util pentru servire.

Aici mai apare o subtilitate: masa rotundă îți cere scaune distribuite uniform. Dacă pavilionul are picioare în colțuri, scaunele din diagonale ajung mai aproape de structură, iar oamenii simt, în spate, acea senzație că stau „lipiți” de marginea pavilionului. De aceea, pentru o masă rotundă de opt persoane, o amprentă de 3 x 4,5 m este, din nou, o alegere mai sigură decât 3 x 3 m.

Spațiul minim recomandat în funcție de scenariu

Dincolo de calcule, merită să alegi un răspuns care poate fi aplicat rapid în viața reală. Dacă obiectivul este să ai o masă de opt persoane cu scaune normale, care să permită intrare, ieșire și un minim de trecere, dimensiunea minimă utilă se învârte în jurul unei amprente de aproximativ 3 x 4,5 m. Aceasta nu este o cifră arbitrară, ci un fel de prag sub care apar fricțiuni repetate, iar peste care lucrurile devin firești.

Dacă vrei să păstrezi în pavilion și un spațiu pentru servire, un colț de depozitare temporară sau o mică zonă de relaxare, atunci dimensiunea se duce natural spre 3 x 6 m. Nu pentru că masa ar crește, ci pentru că evenimentul crește. O masă pentru opt oameni rareori înseamnă doar opt scaune și o masă. Înseamnă sticle, platouri, o persoană care se ridică des, un copil care se strecoară, o tavă care vine din bucătărie, o umbrelă de lumină seara. Spațiul suplimentar nu e lux, e fluiditate.

Când devine relevant un pavilion pliabil

Când spațiul este limitat sau când vrei flexibilitate, apare tentația de a alege un pavilion pliabil. Avantajul este clar: montaj rapid, transport ușor, posibilitatea de a-l muta în curte după soare și vânt.

Din perspectiva spațiului minim, însă, trebuie privit cu atenție un detaliu: pereții și cadrul unui pavilion pliabil au adesea puncte de întărire, îmbinări și picioare care intră în zona utilă. Asta nu înseamnă că este mai prost, ci că, la dimensiuni mici, fiecare centimetru contează.

Pentru o masă de opt persoane, un pavilion pliabil de 3 x 3 m rămâne, în majoritatea cazurilor, o soluție de compromis, bună pentru mese scurte, pentru o pauză de prânz sau pentru situații în care circulația în jurul mesei nu este esențială. Dacă vrei să stea opt persoane două, trei ore fără stres, un pliabil de 3 x 4,5 m sau de 3 x 6 m se potrivește mult mai bine cu realitatea corpului uman și a mișcărilor de la masă.

Detaliile care schimbă, pe tăcute, spațiul necesar

Nu doar dimensiunile de pe etichetă contează. Sunt câteva situații în care un pavilion aparent suficient devine insuficient.

Intrarea și axa de circulație

Oamenii intră, ies, trec cu farfurii. Dacă intrarea este pe latura scurtă a pavilionului și masa este așezată pe lungime, capătul mesei poate bloca intrarea sau o poate face incomodă. În mod practic, merită să ai o „axă” de circulație, o zonă care rămâne liberă. Într-un pavilion de 3 x 4,5 m, această axă se poate obține ușor prin plasarea mesei ușor decalat, astfel încât să ai pe o parte un culoar mai lat.

Într-un pavilion de 3 x 3 m, orice decalăre înseamnă că pe cealaltă parte nu mai rămâne loc nici pentru scaune, nici pentru mișcare. De aceea, 3 x 3 m forțează simetria, iar simetria, de multe ori, strică circulația.

Tipul de scaune

Scaunele cu brațe sunt comode, dar cer lățime. Un scaun de 60–65 cm lățime „mănâncă” spațiu la masă și la mișcare. Dacă pui opt astfel de scaune, masa trebuie să fie mai lungă sau oamenii se vor înghesui. În plus, când scaunul se trage înapoi, brațele se lovesc mai ușor de picioarele pavilionului sau de pereții laterali.

Scaunele înguste, de 45–50 cm, îți permit să reduci lățimea efectivă a zonei de ședere. Dacă urmărești un minim strict, scaunul este, uneori, mai important decât masa.

Băncile și soluțiile mixte

Băncile reduc un tip de spațiu și cresc altul. Reduc spațiul pentru tragerea individuală a scaunului, fiindcă banca se mișcă mai rar și, în general, se împinge sub masă. În schimb, banca cere loc pe lungime, iar oamenii se ridică mai greu din mijloc, dacă banca este plină. Pentru opt persoane, băncile pe laturile lungi și scaune la capete pot face posibil un pavilion mai mic, dar schimbă dinamica mesei. Este o alegere bună pentru familii, mai puțin bună pentru o masă formală.

Un exemplu concret de dimensionare, fără teorie inutilă

Să presupunem că ai o masă dreptunghiulară de 200 x 90 cm și scaune standard de terasă. Vrei ca oamenii să poată sta, iar cineva să poată trece măcar pe o parte cu o tavă. Alegi să lași, în jurul mesei, o margine de utilizare de aproximativ 90 cm pe laturi și 85 cm la capete. Spațiul ocupat devine, aproximativ, 370 x 270 cm.

Dacă pavilionul este de 3 x 4,5 m, ai 450 cm pe lungime. După ce pui cei 370 cm, îți rămân 80 cm. Poți distribui această diferență ca să creezi intrarea și un mic spațiu liber la celălalt capăt. Pe lățime, ai 300 cm.

După ce pui cei 270 cm, îți rămân 30 cm. Asta pare puțin, dar aici se vede de ce calculele trebuie citite cu realism. Cele 270 cm sunt o medie. Într-o seară obișnuită, scaunele nu sunt toate trase la maximum simultan. În plus, poți crea un culoar mai lat pe o parte și mai strâns pe cealaltă, iar oamenii vor folosi instinctiv partea mai lată.

Într-un pavilion de 3 x 3 m, aceeași masă îți lasă pe lungime doar 30 cm diferență, ceea ce înseamnă că, practic, capetele vor fi în tensiune permanentă. O masă se poate pune, dar evenimentul nu se așază.

Spațiul minim pe care îl simți ca minim, nu ca pedeapsă

Dacă ar fi să răspund cu o singură propoziție, fără să te oblig la calcule, aș spune așa: pentru o masă de 8 persoane, cu scaune normale și cu un minim de circulație, ai nevoie de un pavilion de cel puțin 3 x 4,5 m, adică de aproximativ 13,5 m², ca să poți folosi masa firesc. Sub acest prag, intri în zona în care fiecare detaliu trebuie micșorat, iar confortul devine un joc de compromisuri.

Apoi, dincolo de minim, apar situațiile în care spațiul suplimentar schimbă atmosfera. La 3 x 6 m, masa de opt devine doar o parte a scenei. Rămâne loc pentru servire, pentru o persoană care se plimbă, pentru o mică zonă de depozitare, pentru un colț de lumină. Oameni care, altfel, s-ar ridica și ar pleca după o oră, rămân, pentru că spațiul nu îi obosește.

Observații practice despre amplasare, care influențează spațiul util

Un pavilion montat pe iarbă moale se simte mai mic decât același pavilion montat pe o terasă dreaptă, fiindcă scaunele „intră” în sol, se mișcă greu și oamenii își adaptează poziția. În plus, dacă pavilionul este prins cu corzi sau greutăți, aceste ancoraje pot ocupa exact zonele pe unde vrei să treci. La dimensiuni minime, ancorarea devine, paradoxal, o problemă de spațiu, nu doar de siguranță.

De asemenea, trebuie luată în calcul și înălțimea laterală. Unele pavilioane au pereți care coboară în pantă sau au elemente textile care reduc, aproape psihologic, spațiul. O masă poate să încapă, dar dacă pânza atinge spatele cuiva, senzația de înghesuială apare imediat. Un pavilion cu pereți verticali sau cu margini ridicate păstrează zona de ședere mai liberă.

Un răspuns clar, adaptat realității

Când pui în balanță toate aceste elemente, spațiul minim util pentru un pavilion cu masă de 8 persoane se așază în jurul dimensiunii 3 x 4,5 m, cu mici variații în funcție de forma mesei și de tipul scaunelor. Dacă masa este rotundă și are diametru mare, ai nevoie de mai mult pe lățime. Dacă masa este dreptunghiulară și scaunele sunt înguste, poți coborî ușor, dar vei simți imediat limita.

Masa de opt oameni este o mică comunitate, chiar și pentru o seară. Spațiul în care o așezi decide dacă se simte ca o întâlnire caldă sau ca o negociere de coate. Un pavilion ales cu un minim realist nu îți promite perfecțiune, dar îți dă un lucru foarte prețios: gesturi care curg fără să fie corectate de fiecare dată de lipsa de loc.

Citeste in continuare

Un ziar dedicat orașului tau

Știrile Săptămânii