Doar anul trecut, oficiile de cadastru din ţară au înregistrat peste 310.000 de contracte de vânzare-cumpărare cu clădiri. Din 2013, toate tranzacţiile de acest fel sunt condiţionate de existenţa unui certificat care să ateste performanţa energetică a clădirilor. Aceste documente sunt eliberate de cei aproximativ 2.000 de auditori energetici autorizaţi. Un calcul simplu arată că aceştia pot încasa anual cel puţin 10 mil. euro, dacă ţinem cont de un preţ minim de 150 de lei pe certificat. Suma este chiar mai mare pentru că nu ia în calcul clădirile noi, pentru recepţia cărora este necesar certificatul energetic, precum şi solicitările venite din propria iniţiativă a proprietarilor, care se situează în afara unei tranzacţii imobiliare.

Întocmirea acestor documente prespune realizarea unor măsurători şi calcule elaborate, care necesită deplasarea la adresa imobilului. Totuşi, sute de auditori energetici atestaţi de stat eliberează zilnic certificate energetice false, fără a fi văzut măcar clădirile pe care le evaluează şi doar prin completarea unui formular cu date arbitrare şi dovedit greşite. Asociaţia Auditorilor Energetici pentru Clădiri (AAEC) estimează că 80% dintre practicieni sunt corupţi şi că majoritatea certificatelor energetice se falsifică.

„Anul trecut am avut un auditor cu peste 10.000 de certificate eliberate. Datele din ele nu corespund cu realitatea din teren. Dacă a luat chiar şi numai 50 de lei/certificat, încasările sale au depăşit 100.000 de euro doar scoţând nişte hârtii la imprimantă. Sigur a câştigat mai mult“, explică amploarea fenomenului Emilia-Cerna Mladin, preşedintele AAEC.

În 2015, o analiză specializată a peste 37.000 de certificate energetice a evidenţiat „pe de o parte existenţa unor certificate elaborate eronat sau pentru incinte cu suprafaţă utilă foarte redusă şi, pe de altă parte, existenţa unor valori puţin plauzibile în condiţiile climatice şi de realizare a clădirilor din  România“.

Mladin povesteşte cazul unui alt auditor al cărui dosar cu lucrări, care cuprindea doar tabele cu numărul certificatului emis şi adresa imobilelor, avea o grosime de 6 cm. În opinia sa, acesta eliberase mii de documente false. „Certificatele sunt făcute din pix. Chiar personal am primit un SMS de la un auditor care face certificate energetice în 24 de ore cu 150 de lei în Bucureşti şi cu 160 lei în ţară. E clar că nu se deplasează nicăieri, ci moşmondeşte nişte calcule şi gata. Nu este asigurată nici fiscalitatea. Aceştia pot face zece lucrări într-o zi fără să le declare“, adaugă reprezentanta asociaţiei profesionale.

O altă situaţie evocată de Mladin este aceea a unui auditor contactat de un dezvoltator de locuinţe care i-a condiţionat acordarea lucrării de emiterea certificatului în clasa energetică superioară A. Ea constată că multe lucrări sunt viciate în acest fel.

Cu girul legiuitorului

Situaţia este tolerată tocmai de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), care se ocupă de reglementarea acestei pieţei şi care recunoaşte că timp de cinci ani de la apariţia acestui document nu a fost în stare să pună la punct o bază de date care să colecteze şi să verifice aceste certificate. „Nimeni nu poate verifica dacă o clădire are sau nu certificat energetic, pentru că nu se înregistrează nicăieri. Este o fraudă de proporţii“, avertizează Mladin.

Legea obligă auditorii să trimită certificatele în format electronic pe o adresă de e-mail a Ministerului Dezvoltării în maxim 30 zile de la eliberarea lor, fără amenzi sau penalizări pentru neconformare. Până de curând, auditorii binevoitori au transmis acest document către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă „URBAN-INCERC”, care a funcţionat până în noiembrie 2017 în coordonarea Ministerului Dezvoltării, iar acum este în coordonarea Ministerului Cercetării şi Inovării. Până la sfârşitul lui 2015, institutul a primit circa 400.000 de certificate, iar până în prezent se estimează că au fost primite, în total, circa un milion de astfel de documente în diverse formate electronice, potrivit informaţiilor transmise revistei Capital de Horia Petran, cercetător în cadrul INCD URBAN-INCERC.

În baza unui contract de finanţare de la Ministerul Dezvoltării, institutul de cercetare a realizat în 2010 o structură a bazei de date şi a introdus informaţiile de bază din circa 40.000 de certificate. „Eu, voluntar, preluam e-mail-urile cu certificate trimise de auditori şi le transmiteam o confirmare de primire. Chiar şi după ce s-a stabilit că ministerul colectează aceste date, auditorii trimiteau tot la URBAN-INCERC, unde erau direcţionaţi de către minister“, explică Horia Petran.

MDRAP a comunicat revistei Capital faptul că, după ce URBAN-INCERC a ieşit din coordonarea Ministerului Dezvoltării, au fost solicitate informaţiile deţinute de institut, însă din cauza volumului foarte mare de date colectate (circa 1,6 milioane de fişiere) acestea nu au putut fi preluate până acum. În acest sens, „ministerul urmează să le pună la dispoziţie un suport informatic corespunzător pentru a putea copia datele în vederea preluării“. Interesant este că informaţiile adunate de institut au putut fi preluate de Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) la sfârşitul lui 2014, potrivit lui Horia Petran.

Inspectori depăşiţi

Ironia sorţii este că legea pedepseşte cel mai drastic auditorii care nu transmit certificatele către baza de date, ori aceasta nu este dezvoltată astfel încât să primească automat certificatele după un format clar definit. De asemenea, se penalizează auditorii de gradul II care fac lucrări de gradul I, adică cei specializaţi pe locuinţe care întocmesc documente şi pentru alte tipuri de clădiri. „Am găsit o serie de auditori care au făcut lucrări pentru care nu au pregătire, dar nu ai cum să îi verifici. Este o marfă oarbă pe piaţă. Certificatul a devenit o hârtie banală pe care lumea plăteşte şi 50 de lei“, mărturiseşte cu tristeţe Emilia-Cerna Mladin.

Mai mult, Inspectoratul de Stat în Construcţii, care ar trebui să verifice aceste neconcordanţe, este pus în situaţia de a nu-şi putea exercita atribuţiile. Inspectorii trebuie să verifice anual, prin sondaj, minim 10% din certificatele şi rapoartele de audit energetic înregistrate anual în băncile de date, însă nu poate face acest lucru pentru că nu există o bază de date funcţională. În răspunsul primit de revista Capital de la MDRAP se precizează clar faptul că ministerul nu a transmis către ISC volumul de certificate energetice şi rapoarte de audit energetic pentru efectuarea controlului ce vizează verificarea anuală, deoarece „sistemul informatic nu este încă complet pentru furnizarea unor date finale“.

ISC a transmis revistei Capital că nu are cunoştinţă de cazuri de certificate falsificate şi că, doar în primul trimestru al acestui an, inspectorii au efectuat 189 de controale privind performanţa energetică a clădirilor. „Au fost constatate deficienţe pentru care au fost dispuse 100 măsuri şi aplicate două sancţiuni contravenţionale în cuantum de 3,75 mii lei“, se precizează în răspunsul semnat de inspectorul general Emil Florin Albotă.

Potrivit acestuia, cel mai des întâlnite neconformităţi sunt: nerespectarea obligaţiilor de afişare a certificatului energetic de către proprietar/administratorii clădirilor şi lipsa certificatelor corespunzătoare consumurilor finale de energie.

Promisiunea sistemului informatic

Horia Petran sugerează că soluţia la toate aceste probleme ar putea fi definirea clară a formatului electronic al certificatului şi a modului de transmitere către baza de date centrală, cu instituirea unui filtru de control al certificatelor. „Acest filtru ar putea exista dacă elaborarea documentelor s-ar face online. Aşa s-ar putea introduce nişte chei de control, astfel încât cel care introduce rezultatele din certificate în baza de date să primească drept răspuns o verificare de plauzibilitate. Utilă ar fi şi existenţa unui soft unic, disponibil online, astfel încât auditorii să aibă în responsabilitate doar datele de intrare, nu şi softul şi calculele efectuate. MDRAP ar trebui să genereze un astfel de instrument“, concluzionează cercetătorul.

După ce sute de mii de români au fost păcăliţi cu certificate false, Ministerul Dezvoltării a transmis revistei Capial că la începutul lui 2019 va deveni funcţional un sistem informatic pentru colectarea, gestionarea şi arhivarea datelor şi informaţiilor privind certificarea energetică.

Ministerul urmăreşte ca încărcarea de către auditorii energetici în baza de date a informaţiilor conţinute în certificatul energetic să se facă într-o formă prestabilită. În plus, se vrea verificarea acestor informaţii atât prin compararea cu valori prestabilite, cât şi printr-un soft de calcul şi, nu în ultimul rând, validarea certificatului şi generarea unui număr unic de identificare pentru fiecare certificat de performanţă energetică în parte. Printre facilităţile noului sistem informatic se mai numără şi identificarea unică a imobilului pentru care s-a realizat certificatul de performanţă energetică, prin adresă, cod poştal, număr cadastral şi coordonate GPS.

„MDRAP a introdus în sistem auditorii energetici pentru clădiri atestaţi cu datele de identificare ale acestora, numărul de ştampilă, valabilitatea şi codul legitimaţiei, urmând să transmită conturi de acces pentru fiecare în parte în vederea activării acestui sistem şi pentru ca fiecare auditor să încarce în baza de date informaţiile conţinute în certificatele de performanţă energetică“, se arată în răspunsul primit la solicitarea Capital. Ba mai mult, ministerul doreşte să includă o hartă interactivă care să permită vizualizarea auditorilor energetici pe localităţi şi verificarea activităţii acestora.

Chiar dacă acest sistem ar elimina practicile ilegale ale auditorilor, pe piaţă există peste un milion de certificate asupra cărora planează suspiciunea de fals. Rămâne de văzut dacă inspectorii ISC îşi vor intra în roluri şi vor sancţiona aceste situaţii. Speranţa românilor deja păgubiţi este doar în justiţie.

Angajamentul european, greu de respectat

Clădirile din România sunt responsabile pentru 45% din consumul total de energie al ţării, iar aproximativ 75% dintre ele nu sunt eficiente energetic, se arată în Strategia pentru mobilizarea investiţiilor în renovarea fondului de clădiri rezidenţiale şi comerciale, actualizată în octombrie de Ministerul Dezvoltării. Locuinţele sunt responsabile pentru 84% din consumul de energie generat de clădiri, iar 2,4 milioane de apartamente necesită renovare şi reabilitare termică, se mai arată în document.

Noile ţinte impuse de Uniunea Europeană şi asumate de România prevăd o reducere a consumului de energie cu minim 27% până în 2030. Pentru a realiza acest lucru, autorii strategiei au estimat că ar fi necesare investiţii din bani publici de minim 3,2 mld. euro între 2008 şi 2030 în eficientizarea energetică a clădirilor vechi.

În cei nouă ani de funcţionare, prin programele de creştere a performanţei energetice a blocurilor de locuinţe s-au cheltuit circa 565 mil. euro, echivalentul a 17,6% din suma prognozată, ceea ce înseamnă că pentru a rămâne în graficul propus ar trebui sporit bugetul anual de investiţii în renovare la circa 220 mil. euro, potrivit calculelor Capital, bazate pe bugetele comunicate de MDRAP. Calculul include fonduri de stat, de la primării şi bani europeni.

Bugetul ministerial şi valoarea cumulată a contractelor semnate pe fonduri europene indică, pentru acest an, o sumă de circa 140 mil. euro direcţionată spre reabilitarea termică a blocurilor. Pe lângă faptul că este cu 36% sub nivelul planificat, valoarea deconturilor la final de an ar putea fi şi mai mică, dacă analizăm tiparul ultimilor ani.

„Certificatele energetice au ajuns să ia locul facturilor care se vindeau la colţ de stradă“

Emilia-Cerna Mladin, preşedintele Asociaţiei Auditorilor Energetici pentru Clădiri