Localitatea din România unde oamenii nu își închid casele și nici mașinile, iar pungile cu bani sunt agățate de gard | IasiAZI.ro

Au trecut peste oamenii aceştia trei războaie, dintre care două mondiale şi au fost, pe rând, supuşi ai Imperiului Habsburgic, cetăţeni ai României Mari, apoi ai României Socialiste şi au ajuns acum în capitalismul Uniunii Europene. Nimic nu le-a alterat credinţa, stilul de viaţă şi, mai ales, limba în care vorbesc.

Numai că lucrurile se schimbă, implacabil. Până de curând erau peste 900 dar, în prezent, au mai rămas în jur de 300. Nimeni nu ştie cifra exactă. Media de vârstă e undeva pe la 70 de ani. Ținutul lor, aflat la 480 de metri altitudine, arată ca un decor din filem. N-au vrăjitoare şi dragoni care scuipă foc, dar au, în schimb, o droaie de mistreţi, lupi şi şacali în pădurile aproape virgine din jurul vetrei satului. Locul se numeşte Eibenthal în germană, sau Tisove Udolt în limba lor. În româneşte înseamnă: Valea Aninului. Se numesc pemi şi au venit la noi din Bohemia. Sunt cehi.

Locuitorii satului din Mehedinţi sunt respectuoşi unii cu ceilalţi, iar rata criminalităţii este considerabil mai scăzută decât media naţională. Hoţii sunt practic inexistenţi, iar localnicii îşi permit să lase banii pe stradă pentru persoanele ce livrează pâine în zonă.

„Eibenthal este un sat de etnie cehă, nu ne furăm căciula unii la alţii. Aprovizionarea cu pâine se face din comuna Sviniţa de la aproximativ 20 de kilometri, se distribuie de trei ori pe săptămâni, marţi, joi şi sâmbătă. Oamenii pun banii în plasă, nu aşteaptă să vină maşina, când vine şoferul îi pune pâinea şi omul şi-o ia când poate. Ei au găsit această metodă de a pune plasele agăţate pe stâlpi, din cauza faptului că maşina cu pâine vine când ei nu sunt acasă. Nu s-au plâns niciodată că li s-a furat ceva”, spune Victor Doscocil, primarul comunei Dubova, de care aparţine satul Eibenthal.