Connect with us

Eveniment

CAZURILE “MIZIL- CARACAL” SI “MARA” ANCHETATE DE CORPUL DE CONTROL INTERN DIN IPJ PRAHOVA? PE BUNE?

Publicat

pe

Preluare (Incisiv National)

Cu „PATRIA” care, cică, ar fi APRIORI, au rezolvat-o: o confundă cu Poporul. 

În loc să își vadă de urmărirea suspecților, SRI ar dori să i se pună la dispoziție Poporul. Poporul întreg să fie declarat suspect din oficiu, iar serviciul de informații să poată oricând să îi urmărească convorbirile telefonice, să îi viziteze computerul, să controleze tot ce mișcă în țară. Cartelele pre-pay să fie cumpărate cu buletinul (ceea ce se va si intampla din 1 ianuarie 2020), accesul la internet în spații publice să fie posibil doar cu declararea identității, SRI să aibă acces la lista cu convorbirile telefonice ale oricui fără să treacă prin avizul unui judecător și, în sfârșit, SRI să coordoneze toate structurile implicate în securitatea cibernetică și să poată să facă “percheziții” în computere fără avizul unui magistrat. Variantele de lege pe care SRI se obstinează să le propună și re-propună în ciuda faptului că au fost declarate neconstituționale au o notă comună: în toate este vorba despre construirea unei supremații a SRI asupra accesului la informații despre toți cetățenii. SRI elimină orice entitate care ar trebui să-i controleze activitatea (poliția / procurorul nu pot face o percheziție decât după ce obțin – și azi e rezolvat și regimul de urgență – un mandat de la un magistrat; or’, SRI nu vrea nici un control) și își extinde activitatea asupra întregii populații, SRI nu mai trebuie să aducă argumente care să susțină necesitatea monitorizării “suspectului”. Toți suntem suspecți.

SRI redevine Big Brother, așa cum era pe vremea lui Ceaușescu.

Chichița cu logo-ul.

 

Steaua în 8 colțuri a siglei SRI se pare că este unul dintre primele simboluri creștine descoperite și se numește Steaua lui Melchizedek sau Malki Tzedek, reprezentată în Evul Mediu Timpuriu în picturi bisericești. Simbolul îl regăsim și la mormoni dar de asemenea și la celți sau unele națiuni musulmane, cum ar fi Turkmenistanul. Sau, după filozofia Samkhaya, simbolul în 8 colțuri este Steaua lui Venus, semnificația fiecărei ramuri fiind pământ, apă, aer, foc, eter, spirit, inteligență și eu (ego), după cele spuse de Khrisna în Bhagavad Gita. Desigur, se poate argumenta că în simbolul original, octagrama – cel mai des utilizat – steaua are colțuri de dimensiuni egale, construcția fiind dată de 2 pătrate suprapuse rotițe 90 de grade unul față de celălalt iar, în simbolul SRI, 4 dintre colțuri, cele orientate Nord, Sud, Est, Vest sunt mai lungi decât celelalte Diferența este minoră iar comunitățile creștine, musulmane și mormone cărora le este familiar semnul posibil să nu facă această diferența. Sau, putem argumenta în sprijinul logo-ului SRI că acesta este compus din fuziunea unui pătrat cu o stea în 4 colțuri, caz în care semnificațiile se complică și mai mult având în vedere că steaua în 4 colțuri este simbolul creștin al Bethlehemului. În mod uzual Steaua Bethlehemului este reprezentată că o cruce, cu brațul posterior mai lung însă în timp această reprezentare se pare că a fost înlocuită cu una simetrică.

             Am fi curioși să aflăm care este – dacă este – mesajul logo-ului Serviciului Român de Informații și dacă înainte de aprobarea lui a fost supus unui screening, așa cum sunt convins că Instituția face pentru orice informație aflată sub lupa să. Totuși, înclin să cred că este o lipsa de documentare a celor de la SRI care au desenat sau aprobat logo-ul instituției, ceea ce mă face din nou să afirm că documentarea și analiză în faza inițială a oricărui proiect de design și branding este absolut esențială pentru a reduce cât se poate de mult eventualele mesaje eronate sau cu potențial de controversă, locuri comune în design, copii involuntare, alăturări nepotrivite, șamd.

Cu celelalte elemente de rebranding s-a mers „pe mâna” securistă: firma  The Group care a făcut rebranduirea Serviciului Român de Informaţii (SRI), Mihaela Nicola fiind fiica unui fost ofiţer de Securitate din Vrancea si cu vărul lui Coldea.

Lucrurile se „leagă”!

       Ce treaba legala are SRI-ul cu Masoneria?

O recentă informație aparent banală readuce în discuție parteneriate care se fac responsabile în ultimii ani de un număr uriaș de abuzuri în Justiție. Acum însă, pentru prima dată, un asemenea parteneriat vizează și Masoneria Română (MLNR). Un parteneriat deloc discret. Chiar ieri, imediat după ciudatul referendum și europarlamentarele care au dat peste cap scena politică, la Constanța, s-a consumat un eveniment la care, în mod direct și indirect, au participat cele trei instituții.

In iunie 2019, la Casa de Cultură din Constanța a avut loc un eveniment aparent inofensiv. Ultima conferință din seria „Intelligence-ul, rol și necesitate în societatea modernă”. Această conferință a beneficiat de un invitat de onoare, care, în același timp, este și organizator. Domnul Radu Bălănescu, Marele Maestru al Marii Loji Naționale din România, cel care de altfel a promovat proiectul de dezbateri intitulat „Viitorul României”. Până aici, în principiu, nu ar trebuie să existe niciun semn de întrebare. În definitiv, în întreaga ei istorie, Masoneria Română s-a preocupat și deseori a fost și responsabilă în sens pozitiv de modernizarea statului român și afirmarea acestuia pe arena internațională. Numai că la acastă conferință a participat, chiar în poziția de prim lector, un domn numit Anton Rog. Acesta este șeful uneia dintre cele mai importante structuri din Serviciul Român de Informații, initulată Centrul Național Cyberint, care se ocupă de securitatea cibernetică din România. Această prezență este cel puțin surprinzătoare. Din câte știu, lucrătorii Serviciului Român de Informații, ca de altfel și ai altor servicii secrete, trebuie să stea departe de organizațiile societății civile și mai ales de cele nesecrete, dar discrete, cum sunt cele ale lojelor masonice. Rațiunea acestei rezerve este că organizațiile societății civile în general și lojele masonice în special reprezintă grupuri de interese legitime până la proba contrarie, dar care pot deveni ilegitime în momentul în care intervin în domenii rezervate exclusiv autorităților statului.

În România, după 1989, istoria lojelor masonice a fost zbuciumată și deseori tulburată de scandaluri, generate de multe ori tocmai prin prezența în interiorul acelor loji a unor reprezentanțiai instituțiilor de forță: Armată, Minister de Interne, Jandarmerie, servicii secrete. Și, de asemenea, de reprezentanți ai Justiției. Tocmai din acest motiv, există obligația celor care fac parte din asemenea instituții și care au legătură cu Masoneria, să declare în mod deschis acest lucru. Și, evident, sunt situații în care în mod expres legea formulează interdicții.

Prezența acestui domn general, Anton Rog, deținător al unei pozițiii extrem de importante în structura Serviciului Român de Informații, ar fi putut foarte bine să treacă neobservată. În definitiv, dacă el apare la un simpozion în postura de prim lector și vorbește despre rolul și necesitatea serviciului secret pe care-l reprezintă în societatea modernă, acest fapt în sine nu poate fi periculos. Atâta doar că nu putem să nu facem aici câteva conexiuni interesante. Să ne amintim că în sediul acestui serviciu condus de Anton Rog, Centrul Național Cyberint, au avut loc faimoasele sesiuni de instruire a procurorilor și judecătorilor din România, 500 în total, efect al parteneriatelor dintre Serviciul Român de Informații și instituții ale Justiției, consacrate printr-un mare număr de protocoale declarate ilegale. Și care au stat la baza gravelor imixtiuni pe care cel mai important serviciu de informații al României le-a săvârșit în actul de Justiție, constituindu-se în veritabile operațiuni de poliție politică. Să ne amintim că aceste tabere de instruire, la care au participat numeroși judecători și procurori, precum și ofițeri ai Serviciului Român de Informații, s-au desfășurat unele chiar într-o unitate miltară strict secretă a SRI, cea condusă de domnul Anton Rog, și că finanțarea a fost asigurată printr-o deturnare gravă a unor fonduri europene destinate exclusiv finanțării familiei. În fotografiile pe care le-am publicat și eu, pe care le-a publicat și Lumea Justiției, reluate de diverse televiziuni și site-uri, apar persoane importante din epicentrul Justiției române, între care Rodica Aida Popa, fost vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție și fostă șefă a structurii de securitate a Instanței Supreme. Ce procese echitabile mai putea administra acest înalt magistrat, în condițiile în care încheiase iată, la vedere, un parteneriat în baza protocoalelor cu Serviciul Român de Informații? Ceea ce nu s-a văzut sau s-a văzut mai puțin în imaginile, în documentele și în dezvăluirile prezentate este implicarea și a unui alt înalt magistrat de la Înalta Curte în operațiuni de acest fel.

Lucia Tatiana Rog, judecatoare a Sectiei Penale a ICCJ

Tatiana Rog este considerată în sistemul de justiție drept profesionistă, însă ”formalistă” sau ”proceduristă” (in cauzele in care nu a primit ordine!) ”Se uită cu lupa după cea mai mică greșeală”, au explicat unii colegi. La judecarea dosarului lui Dragnea i-au furat niște rău-voitori lupa!! Tatiana Rog a făcut parte din completul de 3 judecători care l-a condamnat pe Liviu Dragnea la 1 an de închisoare cu suspendare, la fond (în prima instanță), în dosarul Referendumul. Este soția generalului SRI … Anton (Toni) Rog, șeful Cyberint.

QED!

Un magistrat prezent în multe dintre completele care au soluționat cauze controversate, unele scandaloase chiar, vizând politicieni cunoscuți din România. Inclusiv Liviu Dragnea. O simplă coincidență de nume? Nicidecum. Doamna Lucia Tatiana Rog este fix soția lui Anton Rog, șeful faimoasei unități strict secrete a SRI în care a fost implementată o parte a binomului. Și, în același timp, lectorul numărul unu al conferinței organizate chiar ieri la Constanța de Mare Lojă Națională din România.

Când lansăm această gravă întrebare din titlu nu ne referim doar la oameni izolați din SRI, ci la instituție în ansamblul ei, ca structură de putere. Precizarea de mai sus se impune în acest punct pentru că a devenit o modă printre „temerarii” critici ai sistemului subteran, ai statului paralel, ai abuzurilor comise sub pretextul apărării interesului național, să se acopere prin fraze de genul: „evident, nu mă refer la instituție în ansamblul ei. În instituție trebuie să avem încredere căci, în covârșitoare majoritate, ea este populată de profesioniști onești și patrioți. Mă refer la ciurucuri izolate, strecurate în interior de grupuri de interese lipsite de scrupule, ciurucuri care fac jocuri la comandă, trecând la „opționale” constituția și legile țării”.

Din păcate această limitare, care o fi fost cândva valabilă, a rămas acum doar o iluzie. Boala s-a extins. A depășit nivelul de mulțime discretă (în sens matematic), unde „combinatorii” sunt minoritari și acționează răzleț. Boala s-a consolidat într-un mod îngrijorător, agresiv, prin semne de continuitate (vezi protocoalele secrete) și strategii subversive.

Lucrurile sunt conduse prin intermediul unor fanatici gălăgioși, într-o direcție neo – anarhista. Principalele caracteristici ale acestei direcții sunt violența, intoleranța și relativizarea democrației.

O minte genială, dar din păcate în egală măsură și diabolică, a creat un virus social pentru care  a găsit modalitatea de a-l face pandemic exact prin exploatarea ultimelor cuceriri tehnologice.

George Soros a imaginat  un relief planetar cu focare de infecție doctrinară în multe dintre țările importante ale lumii (el le-a numit  ONG-uri pentru „o societate deschisă”) apoi s-a folosit de Internet și de explozia Social Media printre componenții „generației grăbite” pentru a-l prolifera și a-l transforma într-o armă de creat haos și de preluat nedemocratic puterea în zone mai slabe de înger.

Eduard Helvig a fost bursier Soros. Sandra Pralong, actualmente consilier de stat al președintelui Iohannis, a înființat în anul 1993 Fundația pentru o Societate Deschisă în România. Guvernul Cioloș a fost instaurat, după tragedia de la Colectiv, cu sprijinul unor mișcări de stradă devenite ulterior #rezist și a numit la conducerea țării miniștri emanați de ONG-urile sorosiste (vă mai amintiți de „umanista” Raluca Prună, precedată de freedom – housista Cristina Guseth?) care și acum, după falimentul guvernării lor, încă mai fac gât și mai trag sfori!

Am devenit, ditamai țara, cât Ungaria, Cehia și Slovacia la un loc, jucăria unui magnat cinic care, ca și mustăciosul dictator al lui Chaplin, jonglează cu globul pământesc de parcă ar fi un balon populat de nevertebrate.

Iar SRI, care ar trebui să protejeze țara de orice i-ar ataca identitatea și statalitatea, nu doar că nu o protejează dar se face complice la dezsuveranizarea ei.

Această ceată de juni agitați care vor să întruchipeze miracolul transformării peste noapte a răului în bine, a vechiului în nou, fauna așa-zisului partid USR, nu reprezintă altceva decât produsul toxic al unor servicii secrete care acționează ca o juntă militară.

Faptul că o persoană îmbătată la un moment dat de putere (și acum mă refer clar la Florian Coldea) s-a gândit că își poate face (prin interpuși, evident) un partid propriu prin care să conducă țara indiferent cum aceasta votează, are precedente în istorie. Nu vom insista. Omul a pus degetul pe un ONG ușor de penetrat, Uniunea Salvați Bucureștiul, l-a împănat bine, în fiecare județ, cu oameni controlabili, apoi l-a înrudit cu toate ONG-urile sorosiste, l-a înregistrat ca partid, USR, a pompat în el ce trebuia ca să pară o emanație a societății civile (a… „societății deschise”) și l-a lansat la apă.

Crucișătorul Potiomkin!

Finanțat prin ONG-urile afiliate, a început să pună la cale rebeliunea. Orchestrarea mișcărilor de stradă, declararea fățișă a intenției de a da jos puterea legitimă, apariția amenințărilor, a violențelor, a hărțuirii politicienilor neagreați, nu au fost decât primi pași. Au urmat uriașe campanii de propagandă și dezinformare pe plan extern și apoi, pe terenul astfel pregătit, elementele de doctrină neo – anarhistă în formă pură. Exprimate cel mai răspicat de Andrei Caramitru, membru USR și consilierul președintelui USR Dan Barna: „Vreau să le zic clar (pesediștilor, n.a.): nu vă jucați cu focul. Dacă așa ceva devine posibil și acceptat ca fiind constituțional – de ce nu am da și noi un OUG retroactiv în prima zi de guvernare care să anuleze tot ce ați făcut voi și să va și arunce în pușcărie imediat pe toți? Ce ne-ar împiedica dacă există precedent? Și de ce nu am face asta ÎNAINTE de a alinia toată legislația cu recomandările MCV si ale Comisiei de la Veneția? Așa scăpăm și de voi și rezolvăm și toată legislația juridică rapid (ca nu o sa mai aibă cine sa o blocheze – veți fi toți la Rahova și Jilava). Așa că gândiți-vă bine ce faceți!”.

Da, USR a fost la origine o creație artificială gândită de Florian Coldea. Dar acum?

Acum, iată, a fost adoptat de întregul SRI din moment ce abuzuri uriașe comise de membrii acestui partid sau pentru acest partid și împotriva coaliției de guvernare, trec în mod repetat neobservate, nemenționate, neinvestigate, nesancționate.

Alegerile europarlamentare din mai 2019 au dovedit cel mai clar, dacă mai era necesar, complicitatea SRI la imensa fraudă electorală produsă. Si a STS!

Aici nu mai poate fi vorba de o persoană sau un grup restrâns de persoane din respectiva instituție care a închis ochii la nenumăratele nereguli semnalate. Aici totul aduce a infracțiune instituțională, a acceptare și executare de ordin ilegal.

Apoi mai intră în discuție și modul perfect în care s-au așezat astrele pentru ca rezultatele acestor alegeri să respecte întocmai niște previziuni preelectorale, avansate de anonimi din sistem, rezultate care pareau de-a dreptul delirante. Dar, grație softului folosit și doar de cine trebuie controlat, acestea s-au împlinit întocmai: eliminarea ALDE, amputarea incredibilă a PSD, recompensarea ProRomânia, UDMR și PMP cu trecerea pragului, sistarea oricărei numărători paralele.

Ei numesc rezultatul acestor alegeri reformare a clasei politice. Modernizare, progres, triumful statului de drept. Doar că sunt contraziși de chiar omul – miracol al acestei perioade, președintele USR Dan Barna, care, probabil amețit de vertijul sondajelor care-l dau pe cai mari pentru prezidențiale, a declarat nici mai mult nici mai puțin că „magistrații CCR sunt vârful de lance al penalilor din politica românească”. Doamne ferește de așa împuterniciți!!!

Țara se duce dracu’, pe zi ce trece, spre dezordine, violență, pierdere a identității naționale, cedare de suveranitate. Prima instituție care ar trebui să descopere aceste derapaje și să tragă semnalul de alarmă este SRI.

Din păcate, însă, SRI nu face asta deoarece este prea ocupat cu jocurile politice. În loc să apere cu dinții poporul și țara, în loc să demanteleze rețeaua sorosistă care a paralizat practic orice exprimare onestă și transparentă a societății civile, în loc să descopere ce resorturi străine și ce interese ostile României se ascund în spatele unor demagogi toxici precum Klaus Iohannis, Dacian Cioloș și Dan Barna, domnul Helvig și ai lui se joacă „de-a nemții”, de-a democrația fără democrație.

Ceea ce, în codurile de exprimare eufemistică, s-ar putea traduce prin „driblarea voinței populare”.

Dar, în Codul Penal, cu formulări mult mai directe și mai  lipsite de menajamente, art. 398 încadrează la „înaltă trădare”.

Dacă în această instituție, ce s-a abătut în ultima vreme tot mai mult de la menirea ei constituțională, există și patrioți adevărați, aceștia ar trebui să facă ceva pentru readucerea ei la matcă.  Măcar acum, în ceasul al 12-lea.

Altfel, riscăm să avem parte de o repetare a istoriei exact în una dintre secvențele ei cele mai dureroase pentru români, personalizată prin Corneliu Zelea Codreanu, cel supranumit „Căpitanul”. Oare domnul Barna o avea grad mai mare? (Ec Adrian Radu).

(prelucrare inspirată din Bogdan Branzas, consultant de brand și designer, Sorin Roșca Stănescu și http://www.conteledesaintgermain.ro/sri-cochetează-cu-înalta-trădare/23-07-2019)

 

Eveniment

Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor din județul Iași

Publicat

pe

În anul 2026, tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, sunt invitați să contribuie activ la conturarea unei viziuni despre cum va arăta piața muncii în anul 2035.

Evenimentul principal va avea loc în perioada 27–28 martie 2026 și va reuni zeci de tineri din județul Iași interesați de viitorul lor profesional, de competențele care vor conta în următorii 10 ani și de schimbările necesare în educație pentru a răspunde realităților economice și tehnologice.

Un proiect construit de tineri, pentru viitorul lor

Manifestul 2035 nu este doar un eveniment, ci un proces de co-creare. Participanții vor lucra în echipe, vor analiza tendințe și vor formula o declarație a tinerilor din județul Iași despre viitorul muncii.

Documentul final va reflecta perspectiva lor asupra competențelor esențiale în 2035, asupra relației dintre școală și piața muncii și asupra rolului pe care instituțiile și companiile ar trebui să îl joace în sprijinirea noii generații.

20 de tineri vor ajunge la Bruxelles

Un element important al proiectului este oportunitatea oferită unui grup de 20 de participanți care, în perioada 26–30 iulie 2026, vor merge la Bruxelles pentru a prezenta concluziile și mesajele rezultate în cadrul Manifestului 2035.

Aceștia vor reprezenta vocea tinerilor din județul Iași într-un context european și vor contribui la dialogul despre transformările pieței muncii la nivelul Uniunii Europene.

De ce este relevant Manifestul 2035

Tinerii care astăzi au între 15 și 19 ani vor fi profesioniștii și antreprenorii anului 2035. Implicarea lor în discuțiile despre viitorul muncii este esențială pentru a construi un sistem educațional și profesional adaptat provocărilor următorului deceniu.

Manifestul 2035 oferă:
– un cadru structurat de dezbatere despre viitorul muncii
– oportunitatea de a contribui la o declarație oficială a tinerilor
– șansa de a reprezenta județul Iași la Bruxelles
– experiență practică de lucru în echipă și argumentare

Înscrieri deschise

Tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, se pot înscrie pe site-ul oficial al proiectului:
https://manifest.hessa-ngo.eu

Manifestul 2035 este o invitație directă către noua generație de a nu aștepta ca viitorul să fie decis pentru ea, ci de a participa activ la construirea lui.

Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor este un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană, Cod proiect: 2025-3-RO01-KA154-YOU-000373433, acesta creează un cadru de dialog și implicare pentru liceenii care doresc să își facă vocea auzită.

Citeste in continuare

Eveniment

Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă

Publicat

pe

De

Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.

„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.

Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei. 


Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.

Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială  „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.


Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.

După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.

Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanțade la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.

Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.

Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.

De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall  Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.

Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.

În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.

Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.

Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.

O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de FacebookInstagramTikTok.

Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.

 „În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES. 

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS 

Producător: Claudiu Boboc

Producător  executiv: Adela Mara

Manager producție: Iulia Cezara Roșu

Casting: ELEPHANT MEDIA  

Realizat cu sprijinul: 

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.

Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principalVIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri mediaCineFanNews.roZile și NopțiCinemapRevista FILMPlaytechHapp.roCinefiliaDaily MagazineFilme-cartiMovieNewsThe MovienatorMunteanu.

Citeste in continuare

Eveniment

Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?

Publicat

pe

Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?

Un pavilion bine ales nu se simte ca un cort pus peste o masă, ci ca o cameră temporară în aer liber. Diferența dintre cele două se vede imediat în gesturi: cât de natural te ridici de pe scaun, dacă poți trece pe lângă cineva fără să îl obligi să se tragă, dacă farfuria se așază fără să atingi cotul vecinului și, poate cel mai important, dacă oamenii stau relaxați sau cu umerii strânși, ca într-un compartiment de tren.

Când pui o masă pentru opt persoane sub pavilion, nu cumperi doar un acoperiș, ci un anumit grad de confort, de circulație și de libertate.

Întrebarea despre spațiul minim pare simplă, dar răspunsul are două fețe. Una este strict geometrică: câți metri pătrați încape să „închidă” o masă cu opt scaune. Cealaltă ține de felul în care oamenii folosesc spațiul: cât loc au să se ridice, unde se pune o tavă, dacă intrarea rămâne liberă, dacă mai rămâne un colț pentru un cooler, o veioză sau pentru cineva care se retrage un minut de la masă.

Un spațiu minim adevărat nu este cel în care încape, la limită, mobilierul, ci cel în care se poate trăi o masă întreagă fără ca spațiul să te certe la fiecare mișcare.

De ce spațiul „minim” nu e o cifră fixă

Când vorbim despre opt persoane, există cel puțin trei variabile care mută serios ecuația. Prima este forma mesei: dreptunghiul consumă altfel spațiul decât o masă rotundă. A doua este tipul de scaune: un scaun lat, cu brațe, cere altă respirație decât un scaun subțire, de terasă. A treia variabilă este intenția.

O masă pentru o cină liniștită are nevoie de altă margine de siguranță decât o masă pentru o petrecere în care oamenii se ridică des, se salută, aduc farfurii, se apleacă după tacâmuri, trec cu tăvi.

În practică, „minimul” se calculează pornind de la două zone diferite. Prima zonă este zona de ședere, adică masa plus spațiul necesar scaunelor. A doua zonă este zona de circulație, adică spațiul în care te poți strecura în spatele cuiva care stă jos sau în care poți deschide o intrare fără să lovești marginea mesei.

Un reper simplu pentru confort

Pentru o ședere normală, un adult are nevoie de aproximativ 55–60 cm de lățime la masă. Asta înseamnă că o masă pentru opt persoane, dacă este dreptunghiulară, va ajunge frecvent în zona de 180–220 cm lungime, cu 85–100 cm lățime. Dacă este rotundă, diametrul tipic pentru opt persoane se duce în zona de 150–180 cm, în funcție de cât de lejer vrei să fie.

Scaunul, la rândul lui, are o adâncime de aproximativ 45–50 cm. Când cineva stă, scaunul nu rămâne lipit de masă, iar când se ridică, scaunul se trage înapoi. Aici se pierde, de obicei, spațiul care îi prinde pe oameni în pavilion: scaunele au nevoie de loc să se miște, iar pavilionul are nevoie de margine ca să nu te trezești cu pânza la spate sau cu un picior de structură exact în zona în care ar trebui să treacă un om.

Pentru un minim realist, merită să gândești așa: la dimensiunea mesei adaugi, pe fiecare latură pe care stau oameni, un spațiu de aproximativ 75–90 cm. În zona aceasta intră scaunul, mișcarea de a te așeza și un culoar îngust care permite trecerea atunci când e nevoie. Dacă vrei un confort bun, adaugi mai degrabă 100–110 cm pe laturi.

Calculul minim pentru o masă dreptunghiulară de 8 persoane

O configurație clasică pentru opt persoane este cu trei persoane pe fiecare latură lungă și câte una la capete. În această variantă, masa are adesea 200 cm lungime și 90 cm lățime, valori foarte comune în mobilierul de grădină. Dacă luăm această dimensiune ca reper, spațiul de ședere se calculează adăugând marginile de utilizare.

Pe laturile lungi, unde stau câte trei persoane, scaunele trebuie să aibă loc să fie trase și să rămână o minimă „fâșie” de trecere. Dacă adaugi aproximativ 85 cm pe fiecare parte, lățimea totală ocupată de masă cu zona de utilizare ajunge la 90 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică aproximativ 260 cm.

Pe lungime, unde ai capete și laturi, tot trebuie să lași loc pentru scaun și un minim de acces. Dacă adaugi câte 85 cm la capete, lungimea totală devine aproximativ 200 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică 370 cm.

Asta înseamnă că o amprentă de aproximativ 2,6 m pe 3,7 m poate fi considerată un minim funcțional pentru o masă de 8 persoane, în sensul că oamenii se pot așeza și se pot ridica fără să fie mereu la limită. În metri pătrați, vorbim de circa 9,6 m².

În realitate, pavilionul nu este o „cutie” perfectă, iar picioarele structurii, în special la modelele cu cadru, intră în colțuri și pot reduce unghiurile utile. De aceea, o amprentă calculată la milimetru devine frustrantă. Un pavilion cu dimensiuni standard apropiate de această amprentă este, de obicei, unul de 3 x 4,5 m. În el, masa dreptunghiulară de 200 x 90 încape cu un culoar acceptabil și cu posibilitatea de a orienta masa astfel încât intrarea să rămână logică.

De ce 3 x 3 m este, de regulă, prea strâmt pentru opt

Un pavilion de 3 x 3 m are o suprafață de 9 m². Pe hârtie pare aproape de cei 9,6 m² calculați mai sus. În practică, diferența dintre 3,0 m și 3,7 m pe direcția lungă este exact diferența dintre o masă care se folosește firesc și o masă în care oamenii se lovesc de margini.

Dacă pui o masă de 200 cm într-un spațiu de 300 cm, îți rămân 100 cm pentru ambele capete, adică 50 cm pe fiecare parte. În 50 cm nu intră un scaun normal tras înapoi. Intră, cel mult, un scaun împins aproape complet sub masă, iar persoana de la capăt va trebui să iasă „în diagonală”, cu scaunul ridicat sau cu masa împinsă.

Pe lățime, o masă de 90 cm într-un spațiu de 300 cm îți lasă 210 cm, adică 105 cm pe fiecare parte. Pare acceptabil, dar aici apare problema picioarelor pavilionului și a faptului că 3 x 3 m este adesea folosit cu intrări pe două laturi. Când deschizi un perete lateral sau ridici o ușă, fix în acel spațiu ar trebui să circule oamenii.

Se poate folosi 3 x 3 m pentru opt persoane, dar numai cu compromisuri clare. Masa trebuie să fie mai scurtă, în jur de 160–180 cm, scaunele trebuie să fie înguste, iar capetele mesei fie se evită, fie se rezolvă cu bănci, care împing zona de mișcare mai mult spre interior. Funcționează, dar nu este varianta pe care o alegi dacă vrei o masă care să dureze ore fără să simți că spațiul te împinge înapoi.

Calculul minim pentru o masă rotundă de 8 persoane

Masa rotundă are un avantaj social: oamenii se văd mai bine, conversația curge altfel, iar nimeni nu stă la „capăt” ca într-o masă de protocol. Din punct de vedere al spațiului, însă, un disc are nevoie de o „coroană” egală de jur împrejur. Dacă masa are 160 cm diametru, iar tu adaugi o margine de utilizare de 85–90 cm, ajungi la un diametru total de aproximativ 160 cm plus 180 cm, adică 340 cm.

Asta înseamnă că un pavilion pătrat de 3 x 3 m este, matematic, sub necesar, iar unul de 3,5 x 3,5 m ar fi mai aproape de un minim funcțional. În dimensiunile standard, un pavilion de 3 x 4,5 m permite o masă rotundă de 150–160 cm plasată astfel încât să rămână un culoar mai generos pe o parte, lucru foarte util pentru servire.

Aici mai apare o subtilitate: masa rotundă îți cere scaune distribuite uniform. Dacă pavilionul are picioare în colțuri, scaunele din diagonale ajung mai aproape de structură, iar oamenii simt, în spate, acea senzație că stau „lipiți” de marginea pavilionului. De aceea, pentru o masă rotundă de opt persoane, o amprentă de 3 x 4,5 m este, din nou, o alegere mai sigură decât 3 x 3 m.

Spațiul minim recomandat în funcție de scenariu

Dincolo de calcule, merită să alegi un răspuns care poate fi aplicat rapid în viața reală. Dacă obiectivul este să ai o masă de opt persoane cu scaune normale, care să permită intrare, ieșire și un minim de trecere, dimensiunea minimă utilă se învârte în jurul unei amprente de aproximativ 3 x 4,5 m. Aceasta nu este o cifră arbitrară, ci un fel de prag sub care apar fricțiuni repetate, iar peste care lucrurile devin firești.

Dacă vrei să păstrezi în pavilion și un spațiu pentru servire, un colț de depozitare temporară sau o mică zonă de relaxare, atunci dimensiunea se duce natural spre 3 x 6 m. Nu pentru că masa ar crește, ci pentru că evenimentul crește. O masă pentru opt oameni rareori înseamnă doar opt scaune și o masă. Înseamnă sticle, platouri, o persoană care se ridică des, un copil care se strecoară, o tavă care vine din bucătărie, o umbrelă de lumină seara. Spațiul suplimentar nu e lux, e fluiditate.

Când devine relevant un pavilion pliabil

Când spațiul este limitat sau când vrei flexibilitate, apare tentația de a alege un pavilion pliabil. Avantajul este clar: montaj rapid, transport ușor, posibilitatea de a-l muta în curte după soare și vânt.

Din perspectiva spațiului minim, însă, trebuie privit cu atenție un detaliu: pereții și cadrul unui pavilion pliabil au adesea puncte de întărire, îmbinări și picioare care intră în zona utilă. Asta nu înseamnă că este mai prost, ci că, la dimensiuni mici, fiecare centimetru contează.

Pentru o masă de opt persoane, un pavilion pliabil de 3 x 3 m rămâne, în majoritatea cazurilor, o soluție de compromis, bună pentru mese scurte, pentru o pauză de prânz sau pentru situații în care circulația în jurul mesei nu este esențială. Dacă vrei să stea opt persoane două, trei ore fără stres, un pliabil de 3 x 4,5 m sau de 3 x 6 m se potrivește mult mai bine cu realitatea corpului uman și a mișcărilor de la masă.

Detaliile care schimbă, pe tăcute, spațiul necesar

Nu doar dimensiunile de pe etichetă contează. Sunt câteva situații în care un pavilion aparent suficient devine insuficient.

Intrarea și axa de circulație

Oamenii intră, ies, trec cu farfurii. Dacă intrarea este pe latura scurtă a pavilionului și masa este așezată pe lungime, capătul mesei poate bloca intrarea sau o poate face incomodă. În mod practic, merită să ai o „axă” de circulație, o zonă care rămâne liberă. Într-un pavilion de 3 x 4,5 m, această axă se poate obține ușor prin plasarea mesei ușor decalat, astfel încât să ai pe o parte un culoar mai lat.

Într-un pavilion de 3 x 3 m, orice decalăre înseamnă că pe cealaltă parte nu mai rămâne loc nici pentru scaune, nici pentru mișcare. De aceea, 3 x 3 m forțează simetria, iar simetria, de multe ori, strică circulația.

Tipul de scaune

Scaunele cu brațe sunt comode, dar cer lățime. Un scaun de 60–65 cm lățime „mănâncă” spațiu la masă și la mișcare. Dacă pui opt astfel de scaune, masa trebuie să fie mai lungă sau oamenii se vor înghesui. În plus, când scaunul se trage înapoi, brațele se lovesc mai ușor de picioarele pavilionului sau de pereții laterali.

Scaunele înguste, de 45–50 cm, îți permit să reduci lățimea efectivă a zonei de ședere. Dacă urmărești un minim strict, scaunul este, uneori, mai important decât masa.

Băncile și soluțiile mixte

Băncile reduc un tip de spațiu și cresc altul. Reduc spațiul pentru tragerea individuală a scaunului, fiindcă banca se mișcă mai rar și, în general, se împinge sub masă. În schimb, banca cere loc pe lungime, iar oamenii se ridică mai greu din mijloc, dacă banca este plină. Pentru opt persoane, băncile pe laturile lungi și scaune la capete pot face posibil un pavilion mai mic, dar schimbă dinamica mesei. Este o alegere bună pentru familii, mai puțin bună pentru o masă formală.

Un exemplu concret de dimensionare, fără teorie inutilă

Să presupunem că ai o masă dreptunghiulară de 200 x 90 cm și scaune standard de terasă. Vrei ca oamenii să poată sta, iar cineva să poată trece măcar pe o parte cu o tavă. Alegi să lași, în jurul mesei, o margine de utilizare de aproximativ 90 cm pe laturi și 85 cm la capete. Spațiul ocupat devine, aproximativ, 370 x 270 cm.

Dacă pavilionul este de 3 x 4,5 m, ai 450 cm pe lungime. După ce pui cei 370 cm, îți rămân 80 cm. Poți distribui această diferență ca să creezi intrarea și un mic spațiu liber la celălalt capăt. Pe lățime, ai 300 cm.

După ce pui cei 270 cm, îți rămân 30 cm. Asta pare puțin, dar aici se vede de ce calculele trebuie citite cu realism. Cele 270 cm sunt o medie. Într-o seară obișnuită, scaunele nu sunt toate trase la maximum simultan. În plus, poți crea un culoar mai lat pe o parte și mai strâns pe cealaltă, iar oamenii vor folosi instinctiv partea mai lată.

Într-un pavilion de 3 x 3 m, aceeași masă îți lasă pe lungime doar 30 cm diferență, ceea ce înseamnă că, practic, capetele vor fi în tensiune permanentă. O masă se poate pune, dar evenimentul nu se așază.

Spațiul minim pe care îl simți ca minim, nu ca pedeapsă

Dacă ar fi să răspund cu o singură propoziție, fără să te oblig la calcule, aș spune așa: pentru o masă de 8 persoane, cu scaune normale și cu un minim de circulație, ai nevoie de un pavilion de cel puțin 3 x 4,5 m, adică de aproximativ 13,5 m², ca să poți folosi masa firesc. Sub acest prag, intri în zona în care fiecare detaliu trebuie micșorat, iar confortul devine un joc de compromisuri.

Apoi, dincolo de minim, apar situațiile în care spațiul suplimentar schimbă atmosfera. La 3 x 6 m, masa de opt devine doar o parte a scenei. Rămâne loc pentru servire, pentru o persoană care se plimbă, pentru o mică zonă de depozitare, pentru un colț de lumină. Oameni care, altfel, s-ar ridica și ar pleca după o oră, rămân, pentru că spațiul nu îi obosește.

Observații practice despre amplasare, care influențează spațiul util

Un pavilion montat pe iarbă moale se simte mai mic decât același pavilion montat pe o terasă dreaptă, fiindcă scaunele „intră” în sol, se mișcă greu și oamenii își adaptează poziția. În plus, dacă pavilionul este prins cu corzi sau greutăți, aceste ancoraje pot ocupa exact zonele pe unde vrei să treci. La dimensiuni minime, ancorarea devine, paradoxal, o problemă de spațiu, nu doar de siguranță.

De asemenea, trebuie luată în calcul și înălțimea laterală. Unele pavilioane au pereți care coboară în pantă sau au elemente textile care reduc, aproape psihologic, spațiul. O masă poate să încapă, dar dacă pânza atinge spatele cuiva, senzația de înghesuială apare imediat. Un pavilion cu pereți verticali sau cu margini ridicate păstrează zona de ședere mai liberă.

Un răspuns clar, adaptat realității

Când pui în balanță toate aceste elemente, spațiul minim util pentru un pavilion cu masă de 8 persoane se așază în jurul dimensiunii 3 x 4,5 m, cu mici variații în funcție de forma mesei și de tipul scaunelor. Dacă masa este rotundă și are diametru mare, ai nevoie de mai mult pe lățime. Dacă masa este dreptunghiulară și scaunele sunt înguste, poți coborî ușor, dar vei simți imediat limita.

Masa de opt oameni este o mică comunitate, chiar și pentru o seară. Spațiul în care o așezi decide dacă se simte ca o întâlnire caldă sau ca o negociere de coate. Un pavilion ales cu un minim realist nu îți promite perfecțiune, dar îți dă un lucru foarte prețios: gesturi care curg fără să fie corectate de fiecare dată de lipsa de loc.

Citeste in continuare

Un ziar dedicat orașului tau

memorial Pet Constanta

Stiri Noi

Afaceriacum 26 de minute

Startul sezonului în solarii: de ce luna aprilie face diferența între un an bun și unul pierdut

În fiecare primăvară, luna aprilie aduce același tip de presiune pentru fermierii și micii producători din România: decizia de a...

Turismacum o zi

Banatul, recomandat pentru titlul de Regiune Gastronomică Europeană 2028, anunță Alfred Simonis

Președintele Consiliului Județean Timiș, Alfred Simonis, a anunțat într-o postare pe Facebook că juriul care deliberează acordarea titlului de Regiune...

Afaceriacum o zi

Personalizarea interiorului auto: cum transforma iluminarea ambientala experienta la volan

Interiorul unei masini nu mai este doar un spatiu functional dedicat deplasarii dintr-un loc in altul. Pentru multi soferi, acesta...

Afaceriacum 3 zile

De ce să alegi un parfum de nișă și cum se diferențiază de alte parfumuri?

Parfumurile de nișă au câștigat tot mai mult teren în ultimii ani, mai ales în rândul celor care își doresc...

Uncategorizedacum 3 zile

HONOR MagicPad 4 nu mai este doar o tabletă, ci o punte între hardware-ul și capabilitățile avansate ale AI

Cea mai nouă tabletă flagship de la HONOR, MagicPad 4 devine prima tabletă Android cu suport pentru OpenClaw Agent, parte...

Afaceriacum 4 zile

Venus Social Concept dă startul unui nou sezon de evenimente la Divertiland Water Park. Prima competiție de tip duatlon va avea loc în aprilie 2026

Venus Social Concept, divizia de marketing & events a grupului de companii VENUS GROUP, dă startul unui nou sezon de distracție,...

Afaceriacum 5 zile

IubimTM.ro – platforma online independentă dedicată promovării Timișului

IubimTM.ro este o platformă online independentă dedicată județului Timiș. Direcția proiectului este simplă: promovăm Timișul. Platforma aduce în atenția publicului...

Afaceriacum 5 zile

Cum construiești o strategie de link building cu advertoriale

O strategie de link building cu advertoriale înseamnă să obții linkuri editoriale publicate pe alte site-uri, prin articole plătite sau...

Uncategorizedacum o săptămână

De Ziua Internațională a Animalelor de Companie, HONOR te ajută să surprinzi cele mai frumoase momente alături de companionul tău

5 sfaturi pentru fotografii reușite cu animalul tău, realizate cu HONOR 600 Lite București, 9aprilie 2026 –De Ziua Internațională a...

Uncategorizedacum o săptămână

De Paște, amintirile ajung instant la cei dragi!

HONOR Connect elimină barierele dintre Android și iOS și simplifică transferul de fișiere între dispozitive București, 8 aprilie 2026 –Sărbătorile...

Știrile Săptămânii