Cind eram copil, am fost cu tata la teatrul de papusi. La pauza, intr-un moment de neatenție al „celor mari”, am urcat pe scena si am vrut sa ma duc in spatele peretelui de carton, dincolo de care actorii minuiau marionetele. Am ajuns foarte aproape, eram gata-gata sa vad ațele si sîrmele de otel, dar a intervenit tata si, cu blindete, m-a luat de pe scena inapoi in sala de spectacol, asa ca pentru un timp magia teatrului de papusi a ramas… magie. Am privit inca niste ani buni papusile insufletite, minunindu-ma de fiecare data de felul in care vorbesc si se misca. Cind le-am descoperit „secretul” s-a intimplat sa fiu suficient de mare asa incit sa nu mi se mai para o drama.
Articolul Magia votului, păpușile, papusarii si jocuri de culise apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.