Eveniment

CARACATITA – Faza defectiunii “SISTEMULUI”

Publicat

acum 7 ani

septembrie 26, 2019

Deny

Am sa incep cu concluzia pentru a nu lasa loc de confuzii:

“SISTEMUL” a fost creat de servicile secrete si s-a naruit din cauza conflictului la varf si a unei conjuncturi favorabile ocultate din exterior! Romania risca dezastre identice cu ale Italiei, recoltate din activitatea malefica a lojei « Propaganda Due » si al sau Licio Gelli. Acesta este momentul defectiunii Udrea !

Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit,social. Afacerea a inceput inca din faza de pregatire a loviturii de stat din decembrie,plan la care s-au adaugat, ca poamele pe ciorchine, diversi inchipuiti, multi derapand sau fiind parasiti dupa epuizarea interesului pe care l-au reprezentat. Erau ceva ani, pana in dec ’89, de cand Securitatea nu mai prezenta incredere pentru Ceausescu si nu reprezenta acea politie politica, impresie mentinuta intentionat vie, dupa evenimente si fortat, in constiinta nerodata a majoritatii, pentru ascunderea constructiei ilegale a adevaratei puteri ! Inainte de evenimente Sectia militara a CC al PCR (printre vasnicii ofiteri se numara si tatal pseudorazvratitei Monica Macovei)lucra cu sarg la pregatirea celei de-a doua, si chiar a treia, garnituri de conducere viitoare. Singurul organism ultrasecret purtator al increderii totale a Conducatorului era DIA cu ai sai « acoperiti » pregatiti inclusiv pentru ideea bombastica de « razboi al intregului popor », sarcina de care s-au si achitat, intocmind « nota de plata » cu mortii « revolutiei ». Crimele odata comise, prin unelte bine instruite, criminalii au inceput a-si organiza puterea in cunostinta de cauza. Grupul de intelectuali idealisti, alipiti de « emanati » si necesari imaginii de ansamblu, a fost folosit pentru a controla temperatura multimilor, slabind sau intetind focul manipularii. Priceputii, unii scoliti la propriu, altii prin corespondenta, au inceput a construi « CARACATITA » !

Securitatea fiind total compromisa in convingerile conspiratorilor, se impunea totusi a reprezenta, pentru o perioada cat mai scurta, cadrul “SISTEMULUI”, pentru ca valoarea informativa si contrainformativa era de necontestat. Asa ca printre primele asa zise decrete ale « spumei revolutionare » a fost desfiintarea Securitatii si aducerea structurilor in curtea armatei, mai precis subalterne DIA. Toate unitatile teritoriale, cat si directiile centrale au fost « dotate » cu cadre de conducere ale armatei, acestea disparand in neant dupa cateva luni, atunci cand jocurile, la centru, se ispravisera. Asa a aparut individul Magureanu, alias Imre Astalos, fost ofiter de securitate, fost cadru de nadejde, pregatitor al trecatorilor pe la « Stefan Gheorghiu », trimis apoi in fezandare prin Focsani ca urmare a unor relatii cu o grupare marginala a politicii comuniste, aflata in fronda pasiva fata de Ceausescu, dar reactivata subit de KGB odata cu politica « dezghetului » in care a confirmat Gorbaciov.

Adanc miscat, cu ani in urma, de importanta KGB-lui in viitorul omenirii, acest Magureanu a fost initiatorul « SISTEMULUI », pe care l-a conceput a fi creierul CARACATITEI si izvor nesecat al viitoarelor tentacule de control si stapanire a tot ce misca, in politica, economie si societate. Dar a sfarsit, in scurt timp, in a nu fi singurul sef acestuia, pentru ca la el s-au alipit interese ce reprezentau alte forte interne, slujite disciplinat de « cei pregatiti » de Ceausescu pentru conducere viitoare, la randu-le papusi manevrate de SIE , DIA si… mai stiu cine ! A urmat perioada « primenirii » aparatului de informatii al noului SRI, plantarea noilor sefi, cat si completarea cu cadre ale DIA aparute prin toate unitatile (cativa au ricosat tocmai in Parlamentul actual). In paralel, as zice cu prioritate, s-a trecut la inventarierea « interesata » a arhivelor informative si ale fondului informativ, locuri din care au rezultat adevarate “comori” , adica multime de identitati posibil de santajat in folosul puterii abia instituite, dar necesar a fi batuta in cuie.

Asa au inceput a fi populate scaunele din mass media, justitie, parchete, aparat de stat si guvernamental, banci, institutii administrative, economice, comerciale, turistice etc.

Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit, social. de carton, alde Paunestii, Voiculescu, Adamescu etc. Suparat tare ca a pierdut din fief un tronson specializat, tot cam pe atunci a introdus Magureanu modelul GRU in munca informative interna, cel al “ofiterilor acoperiti”, pana atunci apanajul DIE si DIA, dar folosindu-I cu totul altcumva, cu relevanta mare in ceea ce vedem acum pe multimea de posturi tv. Era momentul potrivit, incepea privatizarea concretizata in distrugerea economiei

nationale, iar Imre Astalos nu putea lipsi de la impartirea uriasului tort. Cam pe atunci au aparut « mogulii » in mass media, necesari cu stringenta, pentru ca masura principala in planul de ansamblu era manipularea prostimii !

Munca asidua depusa de acest alogen a dus la stratificarea relatiei informative in SRI. Majoritatea efectivului era alergat pentru culegerea de informatii conform planului de cautare, nu cu mult diferit de cel al fostei Securitatati, dar care profila o matrice ale unor interese aflate in spatele aparatului informativ. Incepuse faza de distrugere programata a economiei nationale, a capacitatii de aparare si a bulversarii sociale. Profitandu-se de anvergura pachetului de pretentii al lumii

occidentale, legate de accederea tarii in NATO si UE, interesele imediate ale potentatilor zilei au expandat, Romania devenind prada profitorilor din SISTEM, informati si totodata protejati de conducerile celor catorva servicii

secrete aparute in paralel. Pe undeva era si normal ca alti lideri, confirmati politic, sa nu fie multumiti de ceea ce primeau de la Astalos si sa caute inversarea polaritatii din sistemul de informatii, motiv pentru care au aparut servicii la interne, in justitie, ministerul public si in alte ministere, chiar daca nu confirmate oficial ca celelalte !

Daca pana atunci institutia « ofiterului acoperit » era apanajul exclusiv al DIA si SIE, fiecare sef de serviciu, si mai mult decat toti Magureanu, si-a format unitatea proprie, folosita atipic.

Ceea ce multi vad, dar putini pricep, este rezultatul efortului « subteranelor » de a concentra puterea si a perpetua controlul total, politic, economic si, implicit, social. de carton, alde Paunestiideturnat in folosul unei tagme, dovedite actual cu mult mai periculoase decat model, Mafia italiana (n.Magureanu si unul dintre discipolii lui, fost sef SRI Prahova, col. Paltanea erau in scriptele DNA sectia militara intr-un dosar de tradare prin transmitere de secrete, pe filiera italiana via Cipru. Pana acum, din dosar, s-a cam ales praful).Crunt a fost ca la schimbarea ocazionata de pendulul politic intern, fortele din opozitia liberal-taranista si-au insusit tehnica SISTEMULUI si, apreciind-o corespunzator, i-au redat cursul firesc marind astfel distanta de interese dintre clasa politica si popor. Reprezentantii politici s-au inconjurat de o patura subtire de profitori, cu totii fiind protejati de serviciile secrete partase, prin conducerea lor, la jaful sistemic din Romania. Neschimbata a ramas situatia si la revenirea social democrata, dar acum SISTEMUL a beneficiat de slefuire, aportul lui Adrian Nastase fiind definitoriu in pervertirea acestuia. Practic, fostul politician, care a platit infim de putin comparativ cu uriasa sa vina, perfectionase intrepatrunderea anticonstitutionala intre puterile statului, accesandu-le dupa chef. Pare-se ca prietenia cu Silvio Berlusconi, pion activ in Propaganda Due, a lasat grave urme si, chiar daca nefericita prin aparitia altei identitati nenorocite, stoparea accesului spre presedintie a fost utila.

O scurta privire asupra potentatilor nationali dovedeste ca au crescut « odata cu tara ». Nume ca Voiculescu, Magureanu, Adamescu, Tender, Bitner, Bobic, Iacubov, fratii Gardean, fratii Iancu, fratii Cristescu, Popovici si Badea ginerii lui Ion Dinca, Petre Roman, Iliescu, Basescu, gr.Stanculescu, Videanu, Berceanu, Vantu, Geoana, Udrea, Cocos, Maior, Coldea si multi altii sunt identitati ale jafului criminal faptuit cu sprijinul SISTEMULUI si din interiorul lui.

Aparitia lui Basescu nu a facut decat sa scliviseasca fata organizatiei si sa o duca spre noi culmi de victorie. Nici nu putea proceda altfel unul dintre pionii structurilor, aliniat informativ de contrainformatiile militare si apoi lansat in lumea pestrita a fostei DIE. Facand parte din acea garnitura de nivel doi/trei, al viitorilor conducatori vazuti de Ceausescu, protejat, in ordinea devenirii, de gr.Ion Dinca,gr.Ion Coman (cu a sa sectie militara a CC al PCR), si apoi gr.Vasile Milea si gr. Victor Athanasie Stanculescu, fostul presedinte Basescu, acest diform fizic si intelectual exemplar din panoplia politicii nationale, a perfectionat SISTEMUL si a pus tara la dispozitia potentatilor preferati.

Angrenat progresiv in grave acte si fapte, incepand cu vanzarea flotei si continuand cu « mineriada », a fost tras cu ata spre piedestalul supremei functii in stat, moment in care a era total implicat in manevrele oculte ale serviciilor secrete.

Santajabil, datorita trecutului, a intrat in pozitie subalterna in cadrul SISTEMULUI, paianjenul care a controlat, si inca o mai face, panza devenind « omul » lui bun la toate, gr.Coldea. Lipsit de orizont intelectual, dar cu o bolnava ambitie asezonata cu idei fixe, Coldea a fost impins in ochii lui Basescu de asociatii lui in jocul politic murdar, primarul Falca si cumatrul Seculici, boiernasi de Arad. Era exact ceea ce-si dorea Basescu, un functionar habotnic, slugarnic, capabil de orice pentru a-si satisface seful, ceea ce s-a si vazut in timp. Pion activ in operatiunea secretizata « rapirea din Serai » (Omar Hayssam), croita pentru spor de imagine, dar proptita in gard ca malversatie curata, acest Coldea si-a stiut exploata capitalul de incredere si s-a catarat subit in formidabila functie de prim adjunct al sefului SRI, in fapt conducatorul de facto al institutiei, preluand cu persuasiune si conducerea SISTEMULUI. A inceput prin a-si ordona afacerile interne, prin asigurarea functiilor subalterne cu apropiati : propria-i sotie catarata in functia de sef Serviciu Protocol al SRI ai apoi in comanda Centrului de Psihologie al SRI, cumnati, veri, verisoare, fini, pozati in functii de conducere in structuri judetene, colegi si prieteni adusi in principalele functii de comanda din SRI si avansati, cu totii, contrar legii, in grad de generali de catre Basescu (n.r fara a avea cunostinta de ce se afla in spate). Rezolvandu-si spatele a dat iama in justie, parchete centrale, in Ministerul de Interne, Ministerul de Externe, SPP, administratie, mass-media, mediul de afaceri, unde si-a implantat « ofiterii acoperiti » .

Toate au mers ceas, chiar daca mici sincope in politica rascoleau mass media. Erau chiar bune pentru definirea conflictului inerent unei democratii parlamentare. De o parte si de alta a esichierului politic structurile

informative permiteau mentinerea in lesa a tuturor politicienilor, mai ales ca accesul la banul public era restrictionat exclusiv in folosul lor. Mici lectii erau date neofitilor care calcau in strachini, in fapt pleava « organigramei » SISTEMULUI . Aflat pe ultimul drum (inca nu acela…) Basescu n-a mai reusit sa tina in frau orgoliile celor care l-au slujit, mai ales ca aparusera subit noi pretendenti la ciolan, fie prezidential sau de premier. In toti anii de mandat a reusit sa cotropeasca total justitia, asa ca folosea aceasta putere in stat ca reactie contra potentialilor dusmani. La fel si Internele, fara sa mai vorbim de zona de inteligence. Structura paranoida nu i-a permis sa zareasca pericolul concentrarii puterii in zona tenebrelor. Colectionarii de date si informatii sunt cei mai puternici si, cu cat aria elitelor in materie se restrange, cu atat mai mare devine pericolul. Aprinderea ambitiilor mocnite in tainita unuia dintre stapanii informatiilor, anume George Maior, a complicat jocurile de putere, mai ales ca timp de zece ani liniaritatea SISTEMULUI a relaxat competitia, deconectand competitorii. Individul era sigur de postul de premier pe doua din cele trei viabile candidaturi la prezidentiale : linia Ponta – valabila in increngatura de cumetrii vechi si linia Udrea – cu care cocheta din rasputeri, impartasindu-si deseori roadele mosmoandelor facute. Linia Iohannis picase in desuetudine inca din perioada in care, cu totii, au sapat la temelia liberalilor cat si a lui Crin Antonescu, pentru a le separa constructia politica atipica si a deschide calea lui

Ponta. In toata aceasta tevatura, numarul doi din SRI, in fapt seful profesional real, gr.Coldea, juca si el la toate capetele, in unele mascat fata de superiorul sau institutional. Dar si lui ii era straina linia Iohannis, asa cum, de altfel, le-a fost straina mai tuturor pana a deveni realitate. Alegatiile prezente, cum ca generalul a « lucrat » pentru presedintele actual al Romaniei, fac parte din panoplia manipularii poporului prin agentii de influenta din mass media nationala. Unde nu si-ar fi dorit sa aiba inspiratia pariului pe reusita lui Klaus Iohannis !?

Paralizia s-a instalat progresiv peste intuitia doritorilor de putere, complici incrucisati pana-n alegeri, iar eforturile de redresare functionala au dat in clocot. Drept dovada iesirea la rampa a sefului de suprafata al SRI si lansarea ideii unificarii cu SIE, sau aventuroasa imbrancire a Curtii Constitutionale in materia legii « Big Brother ». Au fost doar doua dintre masurile de acoperire a motivului real pentru care Maior a trebuit sa-si dea demisia. Dar pentru a intelege asta ar trebui sa constientizam ca eforturile de scoatere din joben al unui presedinte « amiabil », oricare in afara lui

Iohannis, au fost sustinute agresiv de diversi oameni de afaceri, categoria victima, aflati in anturajul imediat al sforarilor principali, adica Maior, Coldea, Udrea, Ponta. Unii dintre acestia l-au…turnat efectiv pe Maior, probatoriu completat, la vedere, de Moraru/Nasu-tv. demonstrand modul in care a fost « ancorata » aproape toata mass media la carul serviciilor secrete.

Manipularea sau impiedicarea dreptului la informare a cetatenilor este o crima, sporita in intensitate de calitatea faptuitorilor : Seful si adjunctul unuia dintre serviciile de informatii. Asta demonstreaza atentatul comis de putere asupra « paznicului democratiei », crima de inalta tradare fata de popor si tara !

Marea surpriza a alegerilor prezidentiale a insemnat inceputul sfarsitului pentru SISTEM. Initiatii stiu ca materialul uman este divers, la fel cum diversificate sunt si interesele imediate. Multime de cadre, din principalele

servicii secrete, servicii corespondente ale internelor sau armatei, din justitie, parchete de diverse tipuri, sunt disciplinate pana la proba contrarie. Datele si dosarele formate in ultimii douazeci de ani si folosite la santaj si influenta, isi au paternitatea in efortul profesionistilor din structuri, multi dintre ei rasufland usurati odata cu schimbarile produse in fruntea statului. Mirarea exprimata pregnant de raspandacii de pana mai ieri, ai gandirii basiste, din pacate ramasi formatori de opinie in mass media, fata de avalansa informationala privind multiple infractiuni are astfel o explicatie simpla. Acesta este motivul principal pentru care evenimentele parca au explodat. Adiacent, cel de-al doilea motiv, tine de instinctul de supravietuire, valorificat in temeiul modificarilor din CP si CPP, care permit injumatatirea pedepsei in caz de dovedire a « valorii » cetatenesti prin reclamarea unei infractiuni grave, cu obiect, subiect, latura subiectiva si obiectiva.

Cel de-al treilea motiv este cel dat de avaria de SISTEM, de panica si deziluzia creata in randul celor care se considerau inviolabili, subiecte, la randu-le, ale consacratului « Big Brother » din panoplia investigatiilor CIA si serviciilor occidentale. Si acest punct merita comentat, pentru ca legaturile SISTEMULUI trebuie retezate, din interes pur national !

Infractorii vazuti si cei care vor urma la vedere, precum si « SISTEMUL » in sine, nu au constientizat ca « cineva » este atent la modul in care Romania se chinuie sa treaca pe sub « furcile Caudine » ale alipirii la Occidentul dezvoltat. Astfel au fost lasati sa creasca si apoi au cernut o generatie de hoti, escroci si sarlatani, de care observatorii insusi s-au folosit in acumulat partea lor de prada. Din

pacate, astfel de evenimente se intampla atunci cand teritoriul tinta ajunge tabula rasa, pentru noi fiind un amar semnal vizavi de o situatie in care n-am fi ajuns daca preveneam instituirea SISTEMULUI. Momentul « Udrea », foarte bine asamblat in derularea de eveniment, a marcat prabusirea unei randuieli laborios organizata sub control secret.

Disfunctia prima nu a fost la Elena Udrea ci la fosta colega de codoslac, Laura Codruta Kovesi. Ea a defectat din ordin… mai puternic decat al lui Coldea si Basescu, ei fiind cei care nu si-au dat seama ca « lucratura » lor a fost

« dublata ». Unii spun ca exista insa certitudinea ca sefa DNA nu a participat la nicio impartire a prazilor ! Asa o fi !? La primul semnal ca situatia incepe sa miroasa, Elena Udrea a pronuntat aluziv identitatea lui Coldea dupa ce acesta nu reactionase la amenintarile « tete a tete », pentru ca nici el si nici George Maior nu prevazusera o asa criza, visele lor fiind ocupate cu subiecte mai importante :

bani, functii, bani, functii…Reactia SISTEMULUI a pornit insa, fortele implementate in timp la toate posturile tv tocand « infractoarea » si cainand serviciile, mai ales pe sefii acestora prezentati ca eminente cenusii. Nimic mai fals si asta tine de deontologia profesiei de jurnalist, pentru ca mass media abunda de date si informatii in ce-i privea pe Maior si Coldea, iar evidenta

obliga la informare corecta. In esenta doua jigodii, ca majoritatea celor adunati in grupul vanzatorilor de tara. In spatele fiecaruia stau zeci deinfractiuni care in fostul cod penal se numeau si se pedepseau altfel.

Elena Udrea si puzderia celor identificati, precum si a celor care vor mai aparea, complici la mega escrocheriile devoalate in urmarirea penala a DNA, isi vor urma destinul. Dar nu fiti tentati sa nu vedeti padurea din cauza

copacilor ! Pericolul se afla in cealalta parte, acolo unde s-au copt planurile acestui perpetuum mobile criminal, mediul care a fost preluat de la Imre Astalos, perfectionat cu aportul lui Adrian Nastase si apoi finisat de

Basescu, aceste servicii secrete populate in sistem de cumetrie, promotor al SISTEMULUI care ne-a descompus tara. Simulacrul de control al comisiei parlamentare este principalul compromis pe care si l-au aranjat susanistii politicii de carnaval. Voci informate, inclusiv dintre colegii parlamentari, dau ca populata aceasta comisie cu ofiteri acoperiti, asa ca nu mira pe nimeni ineficienta programata. Prin comparatie, in parlamentele occidentale, membri comisiei de specialitate au fiecare cate un grup de consilieri, foste cadre de informatii cu aport de o viata in serviciile secrete care, sub inalt juramant, isi fac datoria analizand, in deplina cunostinta de cauza, activitatea secreta, pentru a nu depasi cadrul legal. La noi, controlul este inversat si s-a transformat in cutuma, devenind uzuala « aprecierea » cum ca alaiul celor mai importanti politicieni, sau guvernanti, ar avea epoleti pe umar. In fapt un gest de care toti sunteti constienti, bataia umarului cu doua degete, o uriasa si malefica plasa tesuta in imbarligata noastra devenire social-politica.

Justitia a scapat « la drum », libera de constrangeri, eficienta ei rezultand din

lehamitea profesionistilor tinuti in frau de sefii inscaunati politic, dar si din primenirea cu cadre noi. Conserve ca Bordea sau Muscalu, adanc implicati in SISTEM, vor trebui sa paraseasca CSM, terenul fiind deja minat pentru unii ca ei.

Acelasi lucru se va petrece si in servicii, atunci cand vor disparea ciudati ca Maior, Codea, cu toata garnitura lor din organigrama conducerii, dar si « inspectori » ca Ghita & Co. Disparand caizii se ratacesc si cozile lor de

topor cu care au infestat conducerile celorilalte structuri, ca DGIPI( seful informatiilor, un anume Dumitrache Silviu, este fiul unui fost colonel SRI arestat in grupul gr.Soare, dar si ginerele infractorului Luca Liviu !?), sau SPP(dotat de Coldea cu sef al Div. informatii), precum si multe altele cunoscute deja, inclusiv din cateva, rare, interpelari parlamentare.

Nimic nu se va drege totusi fara un audit pe informatii efectuat de profesionisti !

Pentru ca altfel, in bunul obicei al javrelor, totul va sta ascuns, multime de cadre obediente din varii motive cautand sa-si plateasca datoria. Aceste motive incep cu angajarile pe baza de rudenie, cumetrie, pile si relatii, SRI fiind infestat/compromis, si continua cu implicarea in operatiuni de genul celei « secretizate !

Amare momente pentru Romania, dezbracata in fata evenimentelor nefericite interne si lipsita de vointa in relatiile internationale, datorate tocmai deturnarii rolului paznicilor democratiei nationale si alienarii valorilor diplomatiei. Nu

institutiile trebuiesc condamnate, ci indivizii strecurati in rolul vietii lor dovedit a fi criminal pentru tara si popor. Si ganditi-va ca totul s-a petrecut cu complicitatea noastra, a tuturor !

(MUGUR PREDA Bucuresti)

Articolul CARACATITA – Faza defectiunii “SISTEMULUI” apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Articole pe aceiasi tema:prima

Urmatorul

SGU trebuie să-i plătească daune fostului director Donald Constantin/Decizie definitiva

Nu ratati

Este nebunie curata in Republica Moldova/. Iz-ul de #rezist este usor sesizabil/Vasilica isi plimba coada prin Moldova

Citeste in continuare

Comenteaza si tu

Eveniment

Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor din județul Iași

Publicat

acum 2 luni

februarie 13, 2026

Baciu Sorin

În anul 2026, tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, sunt invitați să contribuie activ la conturarea unei viziuni despre cum va arăta piața muncii în anul 2035.

Evenimentul principal va avea loc în perioada 27–28 martie 2026 și va reuni zeci de tineri din județul Iași interesați de viitorul lor profesional, de competențele care vor conta în următorii 10 ani și de schimbările necesare în educație pentru a răspunde realităților economice și tehnologice.

Un proiect construit de tineri, pentru viitorul lor

Manifestul 2035 nu este doar un eveniment, ci un proces de co-creare. Participanții vor lucra în echipe, vor analiza tendințe și vor formula o declarație a tinerilor din județul Iași despre viitorul muncii.

Documentul final va reflecta perspectiva lor asupra competențelor esențiale în 2035, asupra relației dintre școală și piața muncii și asupra rolului pe care instituțiile și companiile ar trebui să îl joace în sprijinirea noii generații.

20 de tineri vor ajunge la Bruxelles

Un element important al proiectului este oportunitatea oferită unui grup de 20 de participanți care, în perioada 26–30 iulie 2026, vor merge la Bruxelles pentru a prezenta concluziile și mesajele rezultate în cadrul Manifestului 2035.

Aceștia vor reprezenta vocea tinerilor din județul Iași într-un context european și vor contribui la dialogul despre transformările pieței muncii la nivelul Uniunii Europene.

De ce este relevant Manifestul 2035

Tinerii care astăzi au între 15 și 19 ani vor fi profesioniștii și antreprenorii anului 2035. Implicarea lor în discuțiile despre viitorul muncii este esențială pentru a construi un sistem educațional și profesional adaptat provocărilor următorului deceniu.

Manifestul 2035 oferă:
– un cadru structurat de dezbatere despre viitorul muncii
– oportunitatea de a contribui la o declarație oficială a tinerilor
– șansa de a reprezenta județul Iași la Bruxelles
– experiență practică de lucru în echipă și argumentare

Înscrieri deschise

Tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, se pot înscrie pe site-ul oficial al proiectului:
https://manifest.hessa-ngo.eu

Manifestul 2035 este o invitație directă către noua generație de a nu aștepta ca viitorul să fie decis pentru ea, ci de a participa activ la construirea lui.

Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor este un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană, Cod proiect: 2025-3-RO01-KA154-YOU-000373433, acesta creează un cadru de dialog și implicare pentru liceenii care doresc să își facă vocea auzită.

Citeste in continuare

Eveniment

Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă

Publicat

acum 2 luni

februarie 11, 2026

native

Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.

„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.

Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.

Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.

Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.

După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.

Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.

Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.

Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.

De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.

Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.

În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.

Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.

Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.

O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.

Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.

„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS

Producător: Claudiu Boboc

Producător executiv: Adela Mara

Manager producție: Iulia Cezara Roșu

Casting: ELEPHANT MEDIA

Realizat cu sprijinul:

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.

Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.

Citeste in continuare

Eveniment

Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?

Publicat

acum 2 luni

februarie 10, 2026

Elena Manolache

Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?

Un pavilion bine ales nu se simte ca un cort pus peste o masă, ci ca o cameră temporară în aer liber. Diferența dintre cele două se vede imediat în gesturi: cât de natural te ridici de pe scaun, dacă poți trece pe lângă cineva fără să îl obligi să se tragă, dacă farfuria se așază fără să atingi cotul vecinului și, poate cel mai important, dacă oamenii stau relaxați sau cu umerii strânși, ca într-un compartiment de tren.

Când pui o masă pentru opt persoane sub pavilion, nu cumperi doar un acoperiș, ci un anumit grad de confort, de circulație și de libertate.

Întrebarea despre spațiul minim pare simplă, dar răspunsul are două fețe. Una este strict geometrică: câți metri pătrați încape să „închidă” o masă cu opt scaune. Cealaltă ține de felul în care oamenii folosesc spațiul: cât loc au să se ridice, unde se pune o tavă, dacă intrarea rămâne liberă, dacă mai rămâne un colț pentru un cooler, o veioză sau pentru cineva care se retrage un minut de la masă.

Un spațiu minim adevărat nu este cel în care încape, la limită, mobilierul, ci cel în care se poate trăi o masă întreagă fără ca spațiul să te certe la fiecare mișcare.

De ce spațiul „minim” nu e o cifră fixă

Când vorbim despre opt persoane, există cel puțin trei variabile care mută serios ecuația. Prima este forma mesei: dreptunghiul consumă altfel spațiul decât o masă rotundă. A doua este tipul de scaune: un scaun lat, cu brațe, cere altă respirație decât un scaun subțire, de terasă. A treia variabilă este intenția.

O masă pentru o cină liniștită are nevoie de altă margine de siguranță decât o masă pentru o petrecere în care oamenii se ridică des, se salută, aduc farfurii, se apleacă după tacâmuri, trec cu tăvi.

În practică, „minimul” se calculează pornind de la două zone diferite. Prima zonă este zona de ședere, adică masa plus spațiul necesar scaunelor. A doua zonă este zona de circulație, adică spațiul în care te poți strecura în spatele cuiva care stă jos sau în care poți deschide o intrare fără să lovești marginea mesei.

Un reper simplu pentru confort

Pentru o ședere normală, un adult are nevoie de aproximativ 55–60 cm de lățime la masă. Asta înseamnă că o masă pentru opt persoane, dacă este dreptunghiulară, va ajunge frecvent în zona de 180–220 cm lungime, cu 85–100 cm lățime. Dacă este rotundă, diametrul tipic pentru opt persoane se duce în zona de 150–180 cm, în funcție de cât de lejer vrei să fie.

Scaunul, la rândul lui, are o adâncime de aproximativ 45–50 cm. Când cineva stă, scaunul nu rămâne lipit de masă, iar când se ridică, scaunul se trage înapoi. Aici se pierde, de obicei, spațiul care îi prinde pe oameni în pavilion: scaunele au nevoie de loc să se miște, iar pavilionul are nevoie de margine ca să nu te trezești cu pânza la spate sau cu un picior de structură exact în zona în care ar trebui să treacă un om.

Pentru un minim realist, merită să gândești așa: la dimensiunea mesei adaugi, pe fiecare latură pe care stau oameni, un spațiu de aproximativ 75–90 cm. În zona aceasta intră scaunul, mișcarea de a te așeza și un culoar îngust care permite trecerea atunci când e nevoie. Dacă vrei un confort bun, adaugi mai degrabă 100–110 cm pe laturi.

Calculul minim pentru o masă dreptunghiulară de 8 persoane

O configurație clasică pentru opt persoane este cu trei persoane pe fiecare latură lungă și câte una la capete. În această variantă, masa are adesea 200 cm lungime și 90 cm lățime, valori foarte comune în mobilierul de grădină. Dacă luăm această dimensiune ca reper, spațiul de ședere se calculează adăugând marginile de utilizare.

Pe laturile lungi, unde stau câte trei persoane, scaunele trebuie să aibă loc să fie trase și să rămână o minimă „fâșie” de trecere. Dacă adaugi aproximativ 85 cm pe fiecare parte, lățimea totală ocupată de masă cu zona de utilizare ajunge la 90 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică aproximativ 260 cm.

Pe lungime, unde ai capete și laturi, tot trebuie să lași loc pentru scaun și un minim de acces. Dacă adaugi câte 85 cm la capete, lungimea totală devine aproximativ 200 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică 370 cm.

Asta înseamnă că o amprentă de aproximativ 2,6 m pe 3,7 m poate fi considerată un minim funcțional pentru o masă de 8 persoane, în sensul că oamenii se pot așeza și se pot ridica fără să fie mereu la limită. În metri pătrați, vorbim de circa 9,6 m².

În realitate, pavilionul nu este o „cutie” perfectă, iar picioarele structurii, în special la modelele cu cadru, intră în colțuri și pot reduce unghiurile utile. De aceea, o amprentă calculată la milimetru devine frustrantă. Un pavilion cu dimensiuni standard apropiate de această amprentă este, de obicei, unul de 3 x 4,5 m. În el, masa dreptunghiulară de 200 x 90 încape cu un culoar acceptabil și cu posibilitatea de a orienta masa astfel încât intrarea să rămână logică.

De ce 3 x 3 m este, de regulă, prea strâmt pentru opt

Un pavilion de 3 x 3 m are o suprafață de 9 m². Pe hârtie pare aproape de cei 9,6 m² calculați mai sus. În practică, diferența dintre 3,0 m și 3,7 m pe direcția lungă este exact diferența dintre o masă care se folosește firesc și o masă în care oamenii se lovesc de margini.

Dacă pui o masă de 200 cm într-un spațiu de 300 cm, îți rămân 100 cm pentru ambele capete, adică 50 cm pe fiecare parte. În 50 cm nu intră un scaun normal tras înapoi. Intră, cel mult, un scaun împins aproape complet sub masă, iar persoana de la capăt va trebui să iasă „în diagonală”, cu scaunul ridicat sau cu masa împinsă.

Pe lățime, o masă de 90 cm într-un spațiu de 300 cm îți lasă 210 cm, adică 105 cm pe fiecare parte. Pare acceptabil, dar aici apare problema picioarelor pavilionului și a faptului că 3 x 3 m este adesea folosit cu intrări pe două laturi. Când deschizi un perete lateral sau ridici o ușă, fix în acel spațiu ar trebui să circule oamenii.

Se poate folosi 3 x 3 m pentru opt persoane, dar numai cu compromisuri clare. Masa trebuie să fie mai scurtă, în jur de 160–180 cm, scaunele trebuie să fie înguste, iar capetele mesei fie se evită, fie se rezolvă cu bănci, care împing zona de mișcare mai mult spre interior. Funcționează, dar nu este varianta pe care o alegi dacă vrei o masă care să dureze ore fără să simți că spațiul te împinge înapoi.

Calculul minim pentru o masă rotundă de 8 persoane

Masa rotundă are un avantaj social: oamenii se văd mai bine, conversația curge altfel, iar nimeni nu stă la „capăt” ca într-o masă de protocol. Din punct de vedere al spațiului, însă, un disc are nevoie de o „coroană” egală de jur împrejur. Dacă masa are 160 cm diametru, iar tu adaugi o margine de utilizare de 85–90 cm, ajungi la un diametru total de aproximativ 160 cm plus 180 cm, adică 340 cm.

Asta înseamnă că un pavilion pătrat de 3 x 3 m este, matematic, sub necesar, iar unul de 3,5 x 3,5 m ar fi mai aproape de un minim funcțional. În dimensiunile standard, un pavilion de 3 x 4,5 m permite o masă rotundă de 150–160 cm plasată astfel încât să rămână un culoar mai generos pe o parte, lucru foarte util pentru servire.

Aici mai apare o subtilitate: masa rotundă îți cere scaune distribuite uniform. Dacă pavilionul are picioare în colțuri, scaunele din diagonale ajung mai aproape de structură, iar oamenii simt, în spate, acea senzație că stau „lipiți” de marginea pavilionului. De aceea, pentru o masă rotundă de opt persoane, o amprentă de 3 x 4,5 m este, din nou, o alegere mai sigură decât 3 x 3 m.

Spațiul minim recomandat în funcție de scenariu

Dincolo de calcule, merită să alegi un răspuns care poate fi aplicat rapid în viața reală. Dacă obiectivul este să ai o masă de opt persoane cu scaune normale, care să permită intrare, ieșire și un minim de trecere, dimensiunea minimă utilă se învârte în jurul unei amprente de aproximativ 3 x 4,5 m. Aceasta nu este o cifră arbitrară, ci un fel de prag sub care apar fricțiuni repetate, iar peste care lucrurile devin firești.

Dacă vrei să păstrezi în pavilion și un spațiu pentru servire, un colț de depozitare temporară sau o mică zonă de relaxare, atunci dimensiunea se duce natural spre 3 x 6 m. Nu pentru că masa ar crește, ci pentru că evenimentul crește. O masă pentru opt oameni rareori înseamnă doar opt scaune și o masă. Înseamnă sticle, platouri, o persoană care se ridică des, un copil care se strecoară, o tavă care vine din bucătărie, o umbrelă de lumină seara. Spațiul suplimentar nu e lux, e fluiditate.

Când devine relevant un pavilion pliabil

Când spațiul este limitat sau când vrei flexibilitate, apare tentația de a alege un pavilion pliabil. Avantajul este clar: montaj rapid, transport ușor, posibilitatea de a-l muta în curte după soare și vânt.

Din perspectiva spațiului minim, însă, trebuie privit cu atenție un detaliu: pereții și cadrul unui pavilion pliabil au adesea puncte de întărire, îmbinări și picioare care intră în zona utilă. Asta nu înseamnă că este mai prost, ci că, la dimensiuni mici, fiecare centimetru contează.

Pentru o masă de opt persoane, un pavilion pliabil de 3 x 3 m rămâne, în majoritatea cazurilor, o soluție de compromis, bună pentru mese scurte, pentru o pauză de prânz sau pentru situații în care circulația în jurul mesei nu este esențială. Dacă vrei să stea opt persoane două, trei ore fără stres, un pliabil de 3 x 4,5 m sau de 3 x 6 m se potrivește mult mai bine cu realitatea corpului uman și a mișcărilor de la masă.

Detaliile care schimbă, pe tăcute, spațiul necesar

Nu doar dimensiunile de pe etichetă contează. Sunt câteva situații în care un pavilion aparent suficient devine insuficient.

Intrarea și axa de circulație

Oamenii intră, ies, trec cu farfurii. Dacă intrarea este pe latura scurtă a pavilionului și masa este așezată pe lungime, capătul mesei poate bloca intrarea sau o poate face incomodă. În mod practic, merită să ai o „axă” de circulație, o zonă care rămâne liberă. Într-un pavilion de 3 x 4,5 m, această axă se poate obține ușor prin plasarea mesei ușor decalat, astfel încât să ai pe o parte un culoar mai lat.

Într-un pavilion de 3 x 3 m, orice decalăre înseamnă că pe cealaltă parte nu mai rămâne loc nici pentru scaune, nici pentru mișcare. De aceea, 3 x 3 m forțează simetria, iar simetria, de multe ori, strică circulația.

Tipul de scaune

Scaunele cu brațe sunt comode, dar cer lățime. Un scaun de 60–65 cm lățime „mănâncă” spațiu la masă și la mișcare. Dacă pui opt astfel de scaune, masa trebuie să fie mai lungă sau oamenii se vor înghesui. În plus, când scaunul se trage înapoi, brațele se lovesc mai ușor de picioarele pavilionului sau de pereții laterali.

Scaunele înguste, de 45–50 cm, îți permit să reduci lățimea efectivă a zonei de ședere. Dacă urmărești un minim strict, scaunul este, uneori, mai important decât masa.

Băncile și soluțiile mixte

Băncile reduc un tip de spațiu și cresc altul. Reduc spațiul pentru tragerea individuală a scaunului, fiindcă banca se mișcă mai rar și, în general, se împinge sub masă. În schimb, banca cere loc pe lungime, iar oamenii se ridică mai greu din mijloc, dacă banca este plină. Pentru opt persoane, băncile pe laturile lungi și scaune la capete pot face posibil un pavilion mai mic, dar schimbă dinamica mesei. Este o alegere bună pentru familii, mai puțin bună pentru o masă formală.

Un exemplu concret de dimensionare, fără teorie inutilă

Să presupunem că ai o masă dreptunghiulară de 200 x 90 cm și scaune standard de terasă. Vrei ca oamenii să poată sta, iar cineva să poată trece măcar pe o parte cu o tavă. Alegi să lași, în jurul mesei, o margine de utilizare de aproximativ 90 cm pe laturi și 85 cm la capete. Spațiul ocupat devine, aproximativ, 370 x 270 cm.

Dacă pavilionul este de 3 x 4,5 m, ai 450 cm pe lungime. După ce pui cei 370 cm, îți rămân 80 cm. Poți distribui această diferență ca să creezi intrarea și un mic spațiu liber la celălalt capăt. Pe lățime, ai 300 cm.

După ce pui cei 270 cm, îți rămân 30 cm. Asta pare puțin, dar aici se vede de ce calculele trebuie citite cu realism. Cele 270 cm sunt o medie. Într-o seară obișnuită, scaunele nu sunt toate trase la maximum simultan. În plus, poți crea un culoar mai lat pe o parte și mai strâns pe cealaltă, iar oamenii vor folosi instinctiv partea mai lată.

Într-un pavilion de 3 x 3 m, aceeași masă îți lasă pe lungime doar 30 cm diferență, ceea ce înseamnă că, practic, capetele vor fi în tensiune permanentă. O masă se poate pune, dar evenimentul nu se așază.

Spațiul minim pe care îl simți ca minim, nu ca pedeapsă

Dacă ar fi să răspund cu o singură propoziție, fără să te oblig la calcule, aș spune așa: pentru o masă de 8 persoane, cu scaune normale și cu un minim de circulație, ai nevoie de un pavilion de cel puțin 3 x 4,5 m, adică de aproximativ 13,5 m², ca să poți folosi masa firesc. Sub acest prag, intri în zona în care fiecare detaliu trebuie micșorat, iar confortul devine un joc de compromisuri.

Apoi, dincolo de minim, apar situațiile în care spațiul suplimentar schimbă atmosfera. La 3 x 6 m, masa de opt devine doar o parte a scenei. Rămâne loc pentru servire, pentru o persoană care se plimbă, pentru o mică zonă de depozitare, pentru un colț de lumină. Oameni care, altfel, s-ar ridica și ar pleca după o oră, rămân, pentru că spațiul nu îi obosește.

Observații practice despre amplasare, care influențează spațiul util

Un pavilion montat pe iarbă moale se simte mai mic decât același pavilion montat pe o terasă dreaptă, fiindcă scaunele „intră” în sol, se mișcă greu și oamenii își adaptează poziția. În plus, dacă pavilionul este prins cu corzi sau greutăți, aceste ancoraje pot ocupa exact zonele pe unde vrei să treci. La dimensiuni minime, ancorarea devine, paradoxal, o problemă de spațiu, nu doar de siguranță.

De asemenea, trebuie luată în calcul și înălțimea laterală. Unele pavilioane au pereți care coboară în pantă sau au elemente textile care reduc, aproape psihologic, spațiul. O masă poate să încapă, dar dacă pânza atinge spatele cuiva, senzația de înghesuială apare imediat. Un pavilion cu pereți verticali sau cu margini ridicate păstrează zona de ședere mai liberă.

Un răspuns clar, adaptat realității

Când pui în balanță toate aceste elemente, spațiul minim util pentru un pavilion cu masă de 8 persoane se așază în jurul dimensiunii 3 x 4,5 m, cu mici variații în funcție de forma mesei și de tipul scaunelor. Dacă masa este rotundă și are diametru mare, ai nevoie de mai mult pe lățime. Dacă masa este dreptunghiulară și scaunele sunt înguste, poți coborî ușor, dar vei simți imediat limita.

Masa de opt oameni este o mică comunitate, chiar și pentru o seară. Spațiul în care o așezi decide dacă se simte ca o întâlnire caldă sau ca o negociere de coate. Un pavilion ales cu un minim realist nu îți promite perfecțiune, dar îți dă un lucru foarte prețios: gesturi care curg fără să fie corectate de fiecare dată de lipsa de loc.

Citeste in continuare