„România este un exemplu bun” | IasiAZI.ro

Încrederea doar în sistemul public de pensii, oricât de generos şi echitabil ar părea acesta, nu este suficientă din punct de vedere al raportului risc-rentabilitate, iar deficitul bugetului de pensii este o realitate a întregii lumi civilizate, din care face parte şi România, a declarat, joi, pentru Agerpres, analistul economic Adrian Mitroi, profesor de finanţe comportamentale la Academia de Studii Economice (ASE).

„Deficitul bugetului de pensii este o realitate a întregii lumi civilizate. România nu este excepţie, este mai degrabă un exemplu bun. Suntem o ţară care investeşte insuficient în educaţie şi sănătate, în infrastructură şi, mai ales, în contribuţii sociale. Contrar percepţiei, România alocă un procent mai mic decât media europeană cheltuielilor sociale. Demografia negativă, creşterea speranţei sau duratei de viaţă, creşterea generalizată a nivelului de trai, dar şi a gradului de emancipare socială, de mai multă grijă pentru sănătate şi pentru calitatea vieţii sunt influenţe structurale de neevitat ale lumii moderne. Dacă în ceea ce priveşte puterea de cumpărare a salariului mediu, suntem la un nivel în jur de două treimi din media europeană, valoarea reală a pensiei medii este mult mai mică, undeva în jur de o treime, faţă de media europeană. O societate modernă trebuie să îşi asume un standard mai bun de viaţă şi pentru cei care au ieşit din activitatea profesională, dar care au contribuit unii mai mult alţii mai puţin şi pentru ca nivelul lor de trai să poată fi menţinut în aceleaşi condiţii şi după pensionare. În evoluţia firească a unei economii, pensiile trebuie să crească, la fel cum salariile trebuie şi vor creşte. Această realitate, chiar dacă are multe contra-argumente este cea mai semnificativă”, a spus Mitroi.

În viziune analistului economic, valoarea nominală a pensiei este un drept al oricărei persoane active, dar care trebuie „să se îngrijească din timp şi la nivel individual de tehnici protejare şi de creştere a puterii de cumpărare a veniturilor şi a averii personale”.

„Dinamica economică a PIB, a încasărilor şi a veniturilor bugetare, toate aceste dezvoltări impuse de rigorile unei societăţi care se emancipează social şi economic, parcă mai repede decât alte naţiuni de un acelaşi stadiu de dezvoltare, se vor corela cu efortul bugetar absolut mai mare pentru asigurări sociale în valori mai mari. Capacitatea bugetului de a susţine creşterea substanţială a pensiilor este o tema validă de preocupare, dar nu de îngrijorare. Valoarea nominală a pensiei este un drept, valoarea ei reală, puterea de cumpărare şi de prezervare a nivelului de trai din perioada activă este un privilegiu financiar ce nu e uşor de obţinut, dar mai ales de menţinut (…) Fiecare dintre cei activi profesionali este dator să se îngrijească din timp şi la nivel individual de tehnici protejare şi de creştere a puterii de cumpărare a veniturilor şi a averii personale. Sistemul privat de pensii este o modalitate, dar nu soluţia integrală la această dilemă a omului modern. Întrebarea relevantă pe care şi-o pune omul modern, viitor pensionar este „Cum să reuşesc să mă bucur mai mult de viaţă, să pot să ajut şi financiar pe cei care sunt importanţi pentru mine dacă nu am resursele financiare necesare?”, a subliniat Adrian Mitroi.

Acesta a punctat că „încrederea doar în sistemul public, oricât de generos şi echitabil ar părea acesta, nu este suficientă din punct de vedere al raportului risc-rentabilitate”, iar pensia publică trebuie completată cu plasamente individuale, financiare sau alternative.