Padbolul românesc revine din Suedia cu trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm și două clasări pe podium. Adrian Cătrună și Floris Stănculea au câștigat competiția, iar Ovidiu Vasian și Aurelian Surd au ocupat locul al treilea. Bilanțul celor două echipe: 14 meciuri disputate și o singură înfrângere.

România a avut un parcurs extraordinar la Cupa Internațională de Padbol de la Stockholm, desfășurată în perioada 2–3 octombrie 2026. Într-un program foarte intens, cu șapte meciuri pentru fiecare pereche, cei patru sportivi au demonstrat valoare, rezistență și determinare, reprezentând țara cu mândrie.

În confruntările cu adversari din Suedia, Belgia, Germania, Italia și Qatar, echipele românești au obținut împreună 13 victorii. Rezultatele confirmă nivelul competitiv al Padbolului românesc și progresul construit prin campionatul intern și pregătirea constantă.

Cătrună și Stănculea aduc trofeul în România

Adrian Cătrună și Floris Stănculea, legitimați la ACS Sportul pentru Viitor București, au încheiat competiția fără înfrângere. Cu șapte victorii în șapte meciuri, cei doi au ocupat primul loc și au câștigat trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm.

Pentru Adrian Cătrună, succesul din Suedia are și o semnificație personală. Aceasta a fost ultima sa participare internațională din acest an, sportivul urmând să fie supus unei intervenții medicale la genunchi, după care va parcurge o perioadă de recuperare.

Pasiunea pentru Padbol și dorința de a fi alături de echipă l-au însoțit până la capătul acestei competiții, încheiate cu un trofeu pentru România.

Vasian și Surd, un podium care confirmă creșterea echipei

Ovidiu Vasian și Aurelian Surd, sportivi ai ACS Singidava Cugir, au completat succesul delegației române prin clasarea pe locul al treilea, după șase victorii în șapte meciuri.

Prima lor participare împreună la o competiție internațională a fost în 2023, la Cupa Națiunilor organizată în Ungaria, unde au avut un parcurs bun. Stockholm a reprezentat următoarea participare internațională în această formulă, iar evoluția din Suedia a evidențiat creșterea valorii echipei.

Cei doi au învins adversari cu o vastă experiență internațională, demonstrând că munca depusă în țară se poate transforma în rezultate importante în afara ei. Podiumul de la Stockholm marchează un nou pas în evoluția lor ca echipă.

România–Suedia: de la fotbal la succesul din Padbol

Întâlnirile dintre România și Suedia sunt urmărite de public mai ales prin prisma fotbalului. Dacă recentele confruntări din Liga Națiunilor nu au adus rezultatele dorite pentru naționala de fotbal, Padbolul a oferit un motiv de bucurie și mândrie: la International Padbol Cup Stockholm 2026, sportivii români au învins, printre altele, și echipele suedeze, aducând acasă trofeul și două clasări pe podium. Floris Stănculea și Adrian Cătrună au cucerit medaliile de aur, iar Aurelian Surd și Ovidiu Vasian au completat succesul României cu medaliile de bronz.

 Performanța a fost însoțită de aprecierea gazdelor. Erik Zetterström, organizatorul International Padbol Cup Stockholm 2026, a vorbit într-un interviu oferit Federației Române de Padbol despre nivelul jucătorilor români și bucuria de a avea delegația României la competiție.

„Sunt foarte impresionat de cât de bine joacă sportivii români”, a declarat Erik.

Organizatorul a apreciat și experiența României în organizarea competițiilor și dezvoltarea Padbolului, exprimându-și dorința de a vizita țara noastră pentru un schimb de experiență. Dincolo de rezultate, competiția a creat astfel ocazia unor noi colaborări, în care fiecare partener poate contribui și poate învăța.

Campionatul intern și pregătirea susțin performanța

Succesul de la Stockholm aparține sportivilor, dar reflectă și munca antrenorilor, implicarea cluburilor și eforturile Federației Romăne de Padbol pentru pregătirea și dezvoltarea acestora.

Campionatul Național de Padbol are un rol esențial în acest proces. Meciurile disputate constant între cele mai bune perechi din țară cresc nivelul echipelor, le consolidează experiența și le pregătesc pentru provocările internaționale. Stagiile de pregătire completează acest parcurs și contribuie la transformarea progresului individual în performanță de echipă.

Cele două clasări pe podium arată rezultatul unui efort comun și valoarea continuității în pregătire și competiție.

Noi pași în dezvoltarea relațiilor internaționale

Delegația României a fost însoțită de Elisabeta Gherghișan, președintele Federației Române de Padbol, care a fost alături de sportivi și a făcut un nou pas în consolidarea relațiilor internaționale din cadrul acestui sport.

Discuțiile cu organizatorul și cu reprezentanții celorlalte țări au deschis perspective de schimb de experiență și colaborare, cu obiectivul de a crea noi oportunități pentru sportivi și de a susține dezvoltarea Padbolului.

„Ne bucură aprecierea față de sportivii români și față de experiența României în dezvoltarea Padbolului. Dorința lui Erik de a ne vizita pentru un schimb de experiență este o oportunitate de a întări această colaborare. Avem ce împărtăși și avem ce învăța unii de la ceilalți, iar aceste legături pot aduce beneficii sportivilor și acestui sport”, a declarat Elisabeta Gherghișan.

Participarea României la Cupa Internațională de la Stockholm a beneficiat de susținerea Agenției Naționale pentru Sport.

O invitație pentru parteneri și investitori

Rezultatele de la Stockholm transmit un mesaj clar: Padbolul românesc crește și merită susținut.

Trofeul și cele două prezențe pe podium reprezintă și o invitație adresată partenerilor, sponsorilor și investitorilor de a se alătura unui sport în plină dezvoltare. Performanțele internaționale și creșterea nivelului competițiilor interne arată un potențial care poate fi susținut prin extinderea infrastructurii și atragerea de noi practicanți.

Mai multe terenuri de padbol, oportunități pentru juniori și susținerea actualelor și viitoarelor generații de campioni pot duce mai departe ceea ce sportivii români au demonstrat la Stockholm: România are valoare și poate câștiga la cel mai înalt nivel al competiției.

Sursa: presadeazi.ro

Primăria Grădinari a încheiat pe primul loc prima ediție a Instituțional Cup, competiție de fotbal care a adus împreună echipe reprezentând instituții și organizații importante din România.

Instituțional Cup s-a desfășurat săptămânal, în fiecare miercuri seară, pe terenul sintetic din cadrul Barcelona Academy – Complexul Sportiv Arcul de Triumf, și a avut ca obiectiv nu doar competiția sportivă, ci și promovarea mișcării, fair-play-ului, respectului și colaborării între participanți.

La competiție au luat parte echipe reprezentând Jandarmeria Română, Poliția Rutieră, Primăria Grădinari, Ministerul Energiei, Poșta Română, Agenția Națională pentru Sport, MDLPA, Loteria Română, avocații, Electrocentrale București, Școala, precum și echipa All Stars, dedicată invitaților și susținătorilor proiectului.

Primăria Grădinari, pe primul loc

La finalul primei ediții, Primăria Grădinari a ocupat locul I, confirmând prin rezultate evoluția bună și constanța arătate pe parcursul competiției.

Podiumul primei ediții a fost completat de Baroul București 3, clasat pe locul al doilea, și Poșta Română, ocupanta locului al treilea.

🥇 Locul I – Primăria Grădinari
🥈 Locul II – Baroul București 3
🥉 Locul III – Poșta Română

Pentru reprezentanții Primăriei Grădinari, participarea la Instituțional Cup a însemnat mai mult decât lupta pentru primul loc. Prezența într-o competiție care reunește instituții din domenii foarte diferite oferă un cadru informal în care sportul devine un mijloc de socializare, colaborare și consolidare a relațiilor dintre participanți.

Victoria obținută la prima ediție reprezintă, în același timp, o performanță frumoasă pentru echipa care a reprezentat comunitatea din Grădinari.

Mai mult decât o competiție de fotbal

Organizatorii au pus încă de la început accentul pe caracterul deschis al proiectului și pe valori precum respectul, fair-play-ul, spiritul de echipă și prietenia.

În acest spirit, premierea nu a urmărit exclusiv rezultatele de pe teren, ci și constanța și implicarea echipelor. Poșta Română, de exemplu, a fost remarcată pentru prezența constantă și susținerea proiectului încă de la început.

Instituțional Cup își propune astfel să construiască în jurul sportului o comunitate în care reprezentanții diferitelor instituții se pot întâlni într-un context relaxat, în afara activității profesionale obișnuite.

După încheierea primei ediții, proiectul merge mai departe. Organizatorii pregătesc Sezonul II al Instituțional Cup, cu obiectivul de a dezvolta competiția și de a aduce împreună și mai multe echipe.

Pentru Primăria Grădinari, noul sezon va începe din postura de câștigătoare a ediției inaugurale, după un prim sezon încheiat cu trofeul Instituțional Cup.

Prima dimineață mai răcoroasă de septembrie are un efect ciudat asupra bunicilor. Vara s-a mers încet, cu pauze la umbră și cu nepoții după noi, iar acum cineva spune că e timpul să reluăm plimbările serioase, gimnastica de dimineață, poate chiar sala. Entuziasmul vine repede. La fel de repede vine și durerea de genunchi de a doua zi. Povestea se repetă în multe familii: planul e bun, doar ritmul e greșit. Cine are în grijă și doi nepoți, cu ghiozdane, teme și o cină de pus pe masă, nu are nevoie de încă o obligație care iese prost. Iată greșelile pe care le vedem cel mai des și ce se poate face în locul lor, fără nicio grabă.

Prima zi nu trebuie să fie și cea mai grea

Greșeala clasică: după trei luni de relaxare, ne purtăm de parcă am fi încheiat ieri un antrenament. Facem patruzeci de minute de mers rapid, plus genuflexiuni, plus scări, pentru că ne simțim bine. Corpul nu se supără pe loc, se supără a doua zi, când urcatul scărilor devine o negociere cu fiecare treaptă.

Regula pe care o repetă mulți antrenori de cartier e simplă și puțin plictisitoare: în prima săptămână faci jumătate din cât crezi că poți. Dacă ai plecat cu gândul la o oră de mișcare, fă treizeci de minute și oprește-te cu senzația că ar mai fi mers. Pare un compromis, dar e invers, fiindcă a doua zi te trezești cu chef de încă o plimbare, nu cu o scuză ca s-o sari.

Un test care ține și de umor: dacă nu poți vorbi cu nepotul de mână fără să gâfâi, ritmul e prea mare. Testul vorbitului e mai sincer decât orice ceas de mână, iar nepoții, care întreabă tot timpul câte ceva, sunt un aparat de măsură foarte bun. Când răspunsurile tale încep să sune ca niște suspine, încetinești fără rușine și faci un comentariu despre norii de deasupra.

Încălzirea pierdută între micul dejun și ghiozdan

Dimineața are un program aglomerat: cana de lapte, pachetul pentru școală, drumul până la poartă. În tot acest timp, încălzirea e prima care cade de pe listă. Se pleacă direct din fotoliu în mers alert, iar articulațiile, mai ales cele ale genunchilor și ale șoldurilor, primesc brusc o sarcină pentru care nu s-au pregătit.

Încălzirea nu trebuie să arate ca la televizor. Cinci minute sunt suficiente: rotiri lente de umeri, ridicări pe vârfuri ținându-te de blatul bucătăriei, câteva îndoiri ușoare ale genunchilor, mers pe loc în timp ce fierbe apa pentru ceai. Se poate face chiar cu nepotul lângă tine, care va crede că e un joc și va cere să fie rândul lui. Copiii imită mult mai bine decât ascultă, așa că gimnastica făcută la vedere ajunge și la ei, fără nicio predică.

Pentru cine vrea să vadă ce variante de antrenament există și cum sunt prezentate de o sală, secțiunea Prestări servicii de pe xfitness.ro arată ce se propune acolo și poate fi un punct de plecare pentru o discuție cu un specialist. Nu e nevoie să te înscrii nicăieri ca să arunci o privire. Merită doar să afli ce înseamnă, concret, un program pentru vârsta ta, înainte să-ți faci propriul program din ce ai auzit la vecini.

Comparația cu ce făceai acum treizeci de ani

Mulți bunici țin minte cum alergau după minge pe maidan sau cât de ușor urcau pe munte în excursiile cu serviciul. Amintirea e plăcută și, în același timp, păcălitoare, pentru că devine un etalon. Dacă acum treizeci de ani făceai zece kilometri pe jos, nu înseamnă că aceiași zece kilometri se potrivesc în prima săptămână de toamnă.

Mai util e să te compari cu tine din luna trecută. Ai mers ieri cinci minute în plus? Ai urcat până la etajul al doilea fără să te sprijini de balustradă? Astea sunt victoriile care contează și, spre deosebire de recordurile din tinerețe, pot fi bifate zilnic. Un caiet mic lăsat lângă ușa de la intrare, în care notezi data și cât ai mers, face minuni pentru motivație, iar nepoții se amuză să deseneze pe margine soarele sau norii zilei.

Mai există o capcană: comparația cu vecinul sau cu prietena de pe banca din parc. Fiecare are istoricul lui, medicamentele lui, somnul lui. Cine merge mai repede nu merge neapărat mai bine, iar cine se oprește la fiecare bancă nu pierde nimic din ce contează. Dacă ai o afecțiune sau urmezi un tratament, un cuvânt de la medicul de familie despre intensitatea potrivită e mai de folos decât orice sfat primit în parc.

Nepoții, motiv de mișcare și nu scuză

Se aude des: n-am timp, am nepoții. Adevărul e că, între ghiozdan și cină, nepoții sunt de fapt cel mai bun partener de mișcare. Un copil de opt ani poate fi antrenor strict, cu fluier din plastic, și poate hotărî că azi mergem până la a doua intersecție și înapoi, apoi numărăm câți porumbei am întâlnit pe drum.

Jocurile simple fac treaba pe care o face și un program de sală: aruncatul unei mingi mici, mersul pe linia de pe trotuar, ghemuitul pentru a strânge frunze colorate de toamnă. Sunt mișcări de echilibru, de coordonare și de forță ușoară, doar că nu au nume pompoase. Pentru exemple de exerciții scurte, potrivite începutului de zi, acest material poate fi citit în timp ce nepotul își termină cerealele, iar două sau trei dintre mișcări se pot face împreună în sufragerie.

Atenție totuși la partea de siguranță: nu-ți ridica nepotul în brațe dacă n-ai mai făcut-o de luni de zile, nu sări peste bordură cu ghiozdanul pe umăr, nu te ghemui pe pardoseala rece fără un covoraș. Un copil nu cere să fii erou, cere să fii acolo, iar a ajunge sănătos la sfârșitul anului școlar contează mai mult decât orice demonstrație de forță.

Rutina care nu are loc în calendar

Multe planuri bune se sting din cauza unui singur detaliu: nu au oră. Fac mișcare când am timp înseamnă, de obicei, niciodată, pentru că timpul liber al unui bunic cu nepoți nu apare de unul singur. Cel mai sigur e să legi mișcarea de ceva ce se întâmplă oricum: după ce duci copilul la școală, înainte de jurnalul de seară, imediat după ce se usucă vasele.

Alt obicei prost este totul sau nimic. Dacă a plouat o zi, renunțăm pe toată săptămâna. Plouă? Se face varianta de interior, zece minute în casă, cu un scaun stabil și un pahar cu apă la îndemână. O zi cu varianta mică valorează mai mult decât trei zile cu varianta mare, urmate de o lună de pauză, pentru că ritmul se construiește din repetiții scurte, nu din eforturi spectaculoase.

Merge bine și un partener. Un vecin, o prietenă din bloc, un frate care locuiește la două străzi. Cine știe că cineva îl așteaptă la ora nouă lângă poartă iese din casă chiar și într-o dimineață mohorâtă. Iar dacă partenerul e un nepot de zece ani, e și mai greu de refuzat, mai ales când te întâmpină cu trotineta și cu o listă de ținte pe drum.

Pantofii, hainele și ceașca de apă

Mulți își reiau plimbările în pantofii în care au stat tot anul în casă sau pe cei vechi, cu talpa tocită pe un singur colț. Mersul de toamnă, pe frunze ude, pe asfalt umed sau pe bordura alunecoasă din fața școlii, cere o talpă cu aderență și un călcâi care ține piciorul. Nu trebuie să fie ceva scump. Trebuie doar să fie confortabili, fără degete strivite și fără cusături care frecă după douăzeci de minute.

La fel se întâmplă cu hainele. Dimineața e răcoare, la prânz se încălzește, iar după trei sute de metri jacheta groasă devine o povară. Straturile subțiri, care se pot scoate și lega în jurul taliei, rezolvă povestea mai bine decât o geacă mare. O pălărie ușoară sau o bască ține capul la căldură, iar o eșarfă subțire se strecoară în buzunar când nu mai e nevoie de ea.

Iar apa, de care uităm tocmai când se răcește vremea, merită pusă într-un loc vizibil. O sticlă mică în geantă sau o cană lăsată lângă ușă e un memento mai bun decât orice alarmă. Cine bea puțin în sezonul rece se simte mai obosit decât ar trebui și pune oboseala pe seama vârstei, deși ea vine adesea doar dintr-o sticlă uitată acasă.

Mâine dimineață, înainte de cafea, alege un singur lucru din toate cele de mai sus: cinci minute de încălzire, o plimbare scurtă sau o notiță în caiet. Doar unul. Dacă merge bine, în weekend mai adaugi încă unul, iar peste o lună o să observi că urcatul scărilor nu mai e o negociere. Toamna e un anotimp bun pentru început, tocmai pentru că nu te presează nimeni, iar lumina de după-amiază face din orice plimbare un pretext plăcut.