Connect with us

Eveniment

Nu ne ajungea SRI-ul! /Am mai descoperit o „experta” in interceptari!/Sef de Politie Locala utilizat de procurorul Negulescu Mircea in inregistrari audio ilegale in schimbul protectiei in anumite cauze penale

Publicat

pe

V-am promis ca va vom dezvalui adevaratul motiv pentru care GHEORGHE CARMEN DANIELA a fost protejata de procurorul „ZDREANTA” si, ulterior, de procurorul sef ONEA GABRIEL LUCIAN in cel putin trei dosare (cel disjuns din  nr. 34/P/2016 al primarului Campinei, Horia Tiseanu, nr. 255/P/2015 si inca unul, al carui numar ne scapa pe moment, dar aproape ca nici nu mai are importanta).

Va vom spune de la inceput ca in acest articol este vorba despre o catastrofala inregistrare ambientala (sub aspect calitativ si al rezultatului final) dispusa prin Ordonanta de „maestrul de ceremonii” NEGULESCU MIRCEA, in perioada cand functiona (cu rateuri, deja), la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, ulterior detasat ca tanara speranta la Serviciul Teritorial Ploiesti al DNA.

Negulescu

Punandu-i-se rau pata pe TOADER CRISTINEL, director general al Politiei Locale Ploiesti pana pe 27.04. 2015 (primul motiv, cronologic, pentru ca nu a cedat presiunilor facute de „PORTOCALA” pentru ca fina sa, ŢURLOIU RALUCA, sa castige un concurs de ocupare a unei functii de sef birou, pentru celelalte recomandandu-va sa cautati in arhiva ziarului pentru ca le gasiti expuse ordonat si detaliat), NEGULESCU MIRCEA a pornit o cruciada a prostiei impotriva acestuia.

Am scris si noi si multi alti confrati de breasla, de peste un doi ani de zile, despre inimaginabilele abuzuri si ilegalitati procesual penale, precum si de gafele monumentale in relationarea profesionala si institutional, facute de aceasta rusine de magistrate, incat am crezut, la un moment dat, ca s-au cam epuizat ticluirile de probe si de cercetare abuziva comise.

Dar, Don’t say it’s over!

Am intrat in posesia unei inregistrari audio si a transcriptului depuse de DNA Ploiesti in ds. nr. 190/P/2015 (fost nr. 636/P/2015 la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti), cauza care, acum, se afla pe rolul instantei judecatoresti.

Nu este treaba noastra, ca jurnalisti, sa stabilim, intr-o cauza penala  aflata pe rolul unei instante, legalitatea unei supravegheri tehnice, competenta si motivele celui care a dispus-o, ori daca activitatea a fost consemnata de procuror  in cele doua categorii de procese verbale (prevazute de art. 143 alin. (1) din NCPP, respectiv art. 143 alin. (4) din NCPP), si nici daca exista certificare de autenticitate.

Aceasta nu inseamna, insa, ca avem vreo interdictie in a semnala unele aspecte care ni se par (cu indicii temeinice, si nu cu vrajeala aia de „suspiciune rezonabila”) nelalocul lor din punct de vedere profesional si moral si, daca vreti, chiar contra firii.

Noi am mai scris cu argumente despre diletantismul unor procurori si pozitia lor perfect paralela cu procedura penala si drepturile omului. In speta de fata avem, insa, si un rebut al celor de la „Tehnicul” DNA (da, Doamne, sa nu fie al SRI !, ca s-ar descalifica iremediabil).

Pentru a ne intelege ce dorim sa exprimam exact pe fondul problemei pe care o devoalam, va facem o extrem de succinta introducere / punere in tema cum devine „chestia” cu aceasta metoda speciala de supraveghere tehnica, anume înregistrările ambientale. Indiferent dacă sunt făcute cu “softuri proprietar”, care înregistrează imagini și sunete în “ format proprietar” sau cu tehnică digitală, ele ridica problema existenței, cunoașterii și respectării Procedurilor Operaționale Standard (SOPs) cu respectiva aparatură, pentru a fi posibilă verificarea respectării acelor proceduri.

În activitatea practică, organele judiciare utilizează operațiunea de înmânare și montare a aparaturii de înregistrare ambientală unui /pe un subiect, ocazie cu care, în mod firesc, are loc o instruire a respectivului subiect cu privire la tehnica folosirii acelui aparat. Presupunand existența unor proceduri operaționale standard, este logic si firesc sa se întocmeasca documente scrise între organul judiciar ori lucrătorul desemnat cu aducerea la îndeplinire a acelei operațiuni și subiectul care primește sau pe care este montat aparatul / echipamentul.

(Daca sunteti curiosi, puteti accesa http://microfonspion.ro/mini-microfoane-spion- )

La dosarele penale în care s–a folosit o astfel de tehnică specială nu au fost depuse niciodată asemenea documente, după cum nu s–a relevat nici existența unor proceduri standard aplicate, pentru ca, în situația în care proba obținută în această manieră este contestată din diferite motive, să poată fi verificată, cel puțin sub aspectul respectării propriilor proceduri instituite de către organul judiciar care le pune în executare.

Nici in dosarul instrumentat patimas si haotic de NEGULESCU, la care facem referire, nu le-am gasit, dar aceasta este o alta mare problema pe care trebuie sa o lamureasca instanta si partile din procesul penal.

Suculenta pentru noi, ca ziaristi, este gaselnita lui „PORTOCALA”, respectiv persoana careia i-a incredintat echipamentul tehnic de interceptare. Astfel, pe cale de exceptie de la regula (care cere obtinerea mandatului de la judecatorul de drepturi si libertati), „periculosul” NEGULESCU isi da singur, „sa moara mama”, autorizatie pentru ICA pe 48 de ore, invocand art. 141 NCPP.

Si, acum, vine faza delicioasa a actiunii vajnicului procuror.

Pe cine credeti ca a blindat-o cu „tehnica” pentru a realiza interceptarea si inregistrarea convorbirilor ambientale ale inculpatului TOADER CRISTINEL? Pe „specialista” GHEORGHE CARMEN DANIELA, succesoarea acestuia in functia de director general al Politiei Locale Ploiesti (numire facuta de primarul nostru, ADRIAN DOBRE, intr-un nefericit moment de „lancezeala a mintii”).

Nu stim cu ce echipament a fost dotata doamna “Comandant” si nici nu ne intereseaza, nici daca a fost cel potrivit conditiilor concrete de utilizare din teren (un restaurant) si nici, finalmente, ce instructaj i-o fi facut ofiterul care i l-a inmanat, ca nu sta in preocuparile noastre. Stim, insa, ca din punct de vedere al valorii probatorii a fost un cvasi-fiasco, NEGULESCU incapatanandu-se sa lase materialul la dosar (probabil spre deliciul instantei de judecata, considerand ca merita si judecatorii – care judeca 100 de cauze pe zi – sa-si mai descreteasca si ei fruntile).

Asadar, pana si noi ne dam seama ca operatiunea de supraveghere tehnica speciala nu contine absolut nimic probator in raport cu acuzatiile aduse lui TOADER prin rechizitoriul intocmit in dosarul nr. 190/P/2015 (ci, dimpotriva, poate fi folosita cu success in aparare), va lasam acum sa aflati, fix din gurita doamnei GHEORGHE, care este starea reala de lucruri la Politia Locala Ploiesti, despre care noi tot scriem de ni s-au tocit tastele si ni s-au epuizat celelalte consumabile, si tot nu ne-ati crezut.

Voilà: 

Pe 09.06.2015, madam CARMEN il convoaca pe TOADER CRISTINEL pentru un tête-à-tête intr-un restaurant, conform instructajului, venind la intalnire la ora 18,00 cu firele si microfonul spion cine stie pe unde bagate, pentru ca, de 127 de ori, autorul redarii consemneaza in dreptul lui TOADER CRISTINEL – “NEINTELIGIBIL”. Meserie te halesc!! Vreo 107 „NEINTELIGIBIL” apare si pe la doamna director general, asa ca va dati seama ce dialog a rezultat la redare!!

Cum este si firesc (tehnic vorbind), cuvintele interlocutoarei – “scula” a DNA Ploiesti, GHEORGHE DANIELA CARMEN, se inteleg mai bine, fiind mai aproape de receptor.

Si ce povesteste dansa, despre balamucul gasit in superba institutie pe care cam fara onoare o conduce?

„Sunt niste telenovele prin curte … ma ia durerea de cap … trebuie sa stam de vorba, e randul tau! Sa te vad”.

Apoi, GHEORGHE CARMEN il informeaza pe TOADER ca directorul general adjunct, VAIDA ADRIAN, pe care il vede ca „pe un papagal prost”, care „nu stie nimic” si “ Beat mort! are un comportament si un tupeu de nu poti sa-ti imaginezi! Deci, toata lumea a ramas masca.” Oamenii lui Toader “sunt in pericol” (fiind, probabil, vizati si ei de ancheta). „Eu m-am ingrasat 4 kile de cand sunt aici … De nervi, de stres, mananc…Deci am ajuns de sunt ca ala, ba, na o bomboana, ba … Intr-un hal haotic” si, intr-un context similar, mai departe „Deci, eu, Cristi … Deci eu nu mai …. M-au tampit!”

GHEORGHE CARMEN afirma ca VAIDA nu spune despre ce a relatat procurorului de caz, la care a fost chemat de vreo 2-3 ori, dar a precizat ca “iti trage un denunt… ca l-ai amenintat, terorizat … ca-l lasi fara servici. L-a chemat pe STOICHICIU … pe doamna MOCANU

A mai tinut sa precizeze ca ancheta penala este abuziva, VAIDA afirmand in fata ei ca „martorii au fost amenintati de … toti martorii care au fost in dosar” iar ea, acum, se „lupta cu toti agaricii astia, care ii vezi pe fete ca sunt tradatori, ca mint si cand respira”!

Suntem ferm convinsi ca aveti si dv. abilitatea de a extrage cateva concluzii, dar nu putem rata ocazia sa expunem si noi cateva proprii:

–         Solutionarea celor 3-4 dosare penale in care doamna GHEORGHE DANIELA CARMEN apare ca fiind faptuitoare, este tergiversata (cel putin doua avand mai mult de un an vechime) deoarece dansa „a sprijinit organele judiciare”. Reamintim ca o astfel de imprejurare nu este o cauza de impunitate penala pentru faptele proprii. Asteptam cu interes ca CSM si IJ sa se sesizeze din oficiu fata de situatia extrem de jenanta creata la Serviciul Teritorial Ploiesti al DNA. Oricum, in doamna Kovesi nu mai avem nicio speranta: in „turnul sau de fildes” de la Bucuresti, continua sa creada ca aceasta unitate de parchet este de elita!

–         Articolele noastre de pana in prezent, care dezvaluie in mod intemeiat critic haosul, impostura si marasmul Politiei Locale Ploiesti, primesc o nesperata confirmare prin chiar vocea autorizata a propriului director general.

–         Ne ingrijoreaza (o spunem sincer, nu suntem malitiosi!) nivelul de diletantism la care s-a ajuns in efectuarea unor anchete penale in care sunt in joc viata, sanatatea, libertatea si cariera unor oameni.

Dar, vorba unei doamne ministrese de Justitie, Raluca Prună: Discuţia despre drepturi e un lux teoretic!

Surse judiciare au confirmat pentru Incisiv de Prahova ca toate aceste aspecte sus mentionate fac parte din cercetarea penala derulata in prezent la nivelul Sectiei speciale de investigare a magistratilor, in dosarul nr 21/P/2019. Sa auzim de bine! (Cerasela N.).

 

 

Eveniment

Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor din județul Iași

Publicat

pe

În anul 2026, tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, sunt invitați să contribuie activ la conturarea unei viziuni despre cum va arăta piața muncii în anul 2035.

Evenimentul principal va avea loc în perioada 27–28 martie 2026 și va reuni zeci de tineri din județul Iași interesați de viitorul lor profesional, de competențele care vor conta în următorii 10 ani și de schimbările necesare în educație pentru a răspunde realităților economice și tehnologice.

Un proiect construit de tineri, pentru viitorul lor

Manifestul 2035 nu este doar un eveniment, ci un proces de co-creare. Participanții vor lucra în echipe, vor analiza tendințe și vor formula o declarație a tinerilor din județul Iași despre viitorul muncii.

Documentul final va reflecta perspectiva lor asupra competențelor esențiale în 2035, asupra relației dintre școală și piața muncii și asupra rolului pe care instituțiile și companiile ar trebui să îl joace în sprijinirea noii generații.

20 de tineri vor ajunge la Bruxelles

Un element important al proiectului este oportunitatea oferită unui grup de 20 de participanți care, în perioada 26–30 iulie 2026, vor merge la Bruxelles pentru a prezenta concluziile și mesajele rezultate în cadrul Manifestului 2035.

Aceștia vor reprezenta vocea tinerilor din județul Iași într-un context european și vor contribui la dialogul despre transformările pieței muncii la nivelul Uniunii Europene.

De ce este relevant Manifestul 2035

Tinerii care astăzi au între 15 și 19 ani vor fi profesioniștii și antreprenorii anului 2035. Implicarea lor în discuțiile despre viitorul muncii este esențială pentru a construi un sistem educațional și profesional adaptat provocărilor următorului deceniu.

Manifestul 2035 oferă:
– un cadru structurat de dezbatere despre viitorul muncii
– oportunitatea de a contribui la o declarație oficială a tinerilor
– șansa de a reprezenta județul Iași la Bruxelles
– experiență practică de lucru în echipă și argumentare

Înscrieri deschise

Tinerii din județul Iași, cu vârste între 15 și 19 ani, se pot înscrie pe site-ul oficial al proiectului:
https://manifest.hessa-ngo.eu

Manifestul 2035 este o invitație directă către noua generație de a nu aștepta ca viitorul să fie decis pentru ea, ci de a participa activ la construirea lui.

Manifestul 2035 – Viitorul muncii prin ochii tinerilor este un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană, Cod proiect: 2025-3-RO01-KA154-YOU-000373433, acesta creează un cadru de dialog și implicare pentru liceenii care doresc să își facă vocea auzită.

Citeste in continuare

Eveniment

Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă

Publicat

pe

De

Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.

„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.

Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei. 


Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.

Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială  „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.


Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.

După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.

Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanțade la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.

Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.

Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.

De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall  Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.

Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.

În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.

Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.

Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.

O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de FacebookInstagramTikTok.

Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.

 „În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES. 

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS 

Producător: Claudiu Boboc

Producător  executiv: Adela Mara

Manager producție: Iulia Cezara Roșu

Casting: ELEPHANT MEDIA  

Realizat cu sprijinul: 

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.

Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principalVIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri mediaCineFanNews.roZile și NopțiCinemapRevista FILMPlaytechHapp.roCinefiliaDaily MagazineFilme-cartiMovieNewsThe MovienatorMunteanu.

Citeste in continuare

Eveniment

Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?

Publicat

pe

Ce spațiu minim ai nevoie pentru un pavilion cu masă de 8 persoane?

Un pavilion bine ales nu se simte ca un cort pus peste o masă, ci ca o cameră temporară în aer liber. Diferența dintre cele două se vede imediat în gesturi: cât de natural te ridici de pe scaun, dacă poți trece pe lângă cineva fără să îl obligi să se tragă, dacă farfuria se așază fără să atingi cotul vecinului și, poate cel mai important, dacă oamenii stau relaxați sau cu umerii strânși, ca într-un compartiment de tren.

Când pui o masă pentru opt persoane sub pavilion, nu cumperi doar un acoperiș, ci un anumit grad de confort, de circulație și de libertate.

Întrebarea despre spațiul minim pare simplă, dar răspunsul are două fețe. Una este strict geometrică: câți metri pătrați încape să „închidă” o masă cu opt scaune. Cealaltă ține de felul în care oamenii folosesc spațiul: cât loc au să se ridice, unde se pune o tavă, dacă intrarea rămâne liberă, dacă mai rămâne un colț pentru un cooler, o veioză sau pentru cineva care se retrage un minut de la masă.

Un spațiu minim adevărat nu este cel în care încape, la limită, mobilierul, ci cel în care se poate trăi o masă întreagă fără ca spațiul să te certe la fiecare mișcare.

De ce spațiul „minim” nu e o cifră fixă

Când vorbim despre opt persoane, există cel puțin trei variabile care mută serios ecuația. Prima este forma mesei: dreptunghiul consumă altfel spațiul decât o masă rotundă. A doua este tipul de scaune: un scaun lat, cu brațe, cere altă respirație decât un scaun subțire, de terasă. A treia variabilă este intenția.

O masă pentru o cină liniștită are nevoie de altă margine de siguranță decât o masă pentru o petrecere în care oamenii se ridică des, se salută, aduc farfurii, se apleacă după tacâmuri, trec cu tăvi.

În practică, „minimul” se calculează pornind de la două zone diferite. Prima zonă este zona de ședere, adică masa plus spațiul necesar scaunelor. A doua zonă este zona de circulație, adică spațiul în care te poți strecura în spatele cuiva care stă jos sau în care poți deschide o intrare fără să lovești marginea mesei.

Un reper simplu pentru confort

Pentru o ședere normală, un adult are nevoie de aproximativ 55–60 cm de lățime la masă. Asta înseamnă că o masă pentru opt persoane, dacă este dreptunghiulară, va ajunge frecvent în zona de 180–220 cm lungime, cu 85–100 cm lățime. Dacă este rotundă, diametrul tipic pentru opt persoane se duce în zona de 150–180 cm, în funcție de cât de lejer vrei să fie.

Scaunul, la rândul lui, are o adâncime de aproximativ 45–50 cm. Când cineva stă, scaunul nu rămâne lipit de masă, iar când se ridică, scaunul se trage înapoi. Aici se pierde, de obicei, spațiul care îi prinde pe oameni în pavilion: scaunele au nevoie de loc să se miște, iar pavilionul are nevoie de margine ca să nu te trezești cu pânza la spate sau cu un picior de structură exact în zona în care ar trebui să treacă un om.

Pentru un minim realist, merită să gândești așa: la dimensiunea mesei adaugi, pe fiecare latură pe care stau oameni, un spațiu de aproximativ 75–90 cm. În zona aceasta intră scaunul, mișcarea de a te așeza și un culoar îngust care permite trecerea atunci când e nevoie. Dacă vrei un confort bun, adaugi mai degrabă 100–110 cm pe laturi.

Calculul minim pentru o masă dreptunghiulară de 8 persoane

O configurație clasică pentru opt persoane este cu trei persoane pe fiecare latură lungă și câte una la capete. În această variantă, masa are adesea 200 cm lungime și 90 cm lățime, valori foarte comune în mobilierul de grădină. Dacă luăm această dimensiune ca reper, spațiul de ședere se calculează adăugând marginile de utilizare.

Pe laturile lungi, unde stau câte trei persoane, scaunele trebuie să aibă loc să fie trase și să rămână o minimă „fâșie” de trecere. Dacă adaugi aproximativ 85 cm pe fiecare parte, lățimea totală ocupată de masă cu zona de utilizare ajunge la 90 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică aproximativ 260 cm.

Pe lungime, unde ai capete și laturi, tot trebuie să lași loc pentru scaun și un minim de acces. Dacă adaugi câte 85 cm la capete, lungimea totală devine aproximativ 200 cm plus 85 cm plus 85 cm, adică 370 cm.

Asta înseamnă că o amprentă de aproximativ 2,6 m pe 3,7 m poate fi considerată un minim funcțional pentru o masă de 8 persoane, în sensul că oamenii se pot așeza și se pot ridica fără să fie mereu la limită. În metri pătrați, vorbim de circa 9,6 m².

În realitate, pavilionul nu este o „cutie” perfectă, iar picioarele structurii, în special la modelele cu cadru, intră în colțuri și pot reduce unghiurile utile. De aceea, o amprentă calculată la milimetru devine frustrantă. Un pavilion cu dimensiuni standard apropiate de această amprentă este, de obicei, unul de 3 x 4,5 m. În el, masa dreptunghiulară de 200 x 90 încape cu un culoar acceptabil și cu posibilitatea de a orienta masa astfel încât intrarea să rămână logică.

De ce 3 x 3 m este, de regulă, prea strâmt pentru opt

Un pavilion de 3 x 3 m are o suprafață de 9 m². Pe hârtie pare aproape de cei 9,6 m² calculați mai sus. În practică, diferența dintre 3,0 m și 3,7 m pe direcția lungă este exact diferența dintre o masă care se folosește firesc și o masă în care oamenii se lovesc de margini.

Dacă pui o masă de 200 cm într-un spațiu de 300 cm, îți rămân 100 cm pentru ambele capete, adică 50 cm pe fiecare parte. În 50 cm nu intră un scaun normal tras înapoi. Intră, cel mult, un scaun împins aproape complet sub masă, iar persoana de la capăt va trebui să iasă „în diagonală”, cu scaunul ridicat sau cu masa împinsă.

Pe lățime, o masă de 90 cm într-un spațiu de 300 cm îți lasă 210 cm, adică 105 cm pe fiecare parte. Pare acceptabil, dar aici apare problema picioarelor pavilionului și a faptului că 3 x 3 m este adesea folosit cu intrări pe două laturi. Când deschizi un perete lateral sau ridici o ușă, fix în acel spațiu ar trebui să circule oamenii.

Se poate folosi 3 x 3 m pentru opt persoane, dar numai cu compromisuri clare. Masa trebuie să fie mai scurtă, în jur de 160–180 cm, scaunele trebuie să fie înguste, iar capetele mesei fie se evită, fie se rezolvă cu bănci, care împing zona de mișcare mai mult spre interior. Funcționează, dar nu este varianta pe care o alegi dacă vrei o masă care să dureze ore fără să simți că spațiul te împinge înapoi.

Calculul minim pentru o masă rotundă de 8 persoane

Masa rotundă are un avantaj social: oamenii se văd mai bine, conversația curge altfel, iar nimeni nu stă la „capăt” ca într-o masă de protocol. Din punct de vedere al spațiului, însă, un disc are nevoie de o „coroană” egală de jur împrejur. Dacă masa are 160 cm diametru, iar tu adaugi o margine de utilizare de 85–90 cm, ajungi la un diametru total de aproximativ 160 cm plus 180 cm, adică 340 cm.

Asta înseamnă că un pavilion pătrat de 3 x 3 m este, matematic, sub necesar, iar unul de 3,5 x 3,5 m ar fi mai aproape de un minim funcțional. În dimensiunile standard, un pavilion de 3 x 4,5 m permite o masă rotundă de 150–160 cm plasată astfel încât să rămână un culoar mai generos pe o parte, lucru foarte util pentru servire.

Aici mai apare o subtilitate: masa rotundă îți cere scaune distribuite uniform. Dacă pavilionul are picioare în colțuri, scaunele din diagonale ajung mai aproape de structură, iar oamenii simt, în spate, acea senzație că stau „lipiți” de marginea pavilionului. De aceea, pentru o masă rotundă de opt persoane, o amprentă de 3 x 4,5 m este, din nou, o alegere mai sigură decât 3 x 3 m.

Spațiul minim recomandat în funcție de scenariu

Dincolo de calcule, merită să alegi un răspuns care poate fi aplicat rapid în viața reală. Dacă obiectivul este să ai o masă de opt persoane cu scaune normale, care să permită intrare, ieșire și un minim de trecere, dimensiunea minimă utilă se învârte în jurul unei amprente de aproximativ 3 x 4,5 m. Aceasta nu este o cifră arbitrară, ci un fel de prag sub care apar fricțiuni repetate, iar peste care lucrurile devin firești.

Dacă vrei să păstrezi în pavilion și un spațiu pentru servire, un colț de depozitare temporară sau o mică zonă de relaxare, atunci dimensiunea se duce natural spre 3 x 6 m. Nu pentru că masa ar crește, ci pentru că evenimentul crește. O masă pentru opt oameni rareori înseamnă doar opt scaune și o masă. Înseamnă sticle, platouri, o persoană care se ridică des, un copil care se strecoară, o tavă care vine din bucătărie, o umbrelă de lumină seara. Spațiul suplimentar nu e lux, e fluiditate.

Când devine relevant un pavilion pliabil

Când spațiul este limitat sau când vrei flexibilitate, apare tentația de a alege un pavilion pliabil. Avantajul este clar: montaj rapid, transport ușor, posibilitatea de a-l muta în curte după soare și vânt.

Din perspectiva spațiului minim, însă, trebuie privit cu atenție un detaliu: pereții și cadrul unui pavilion pliabil au adesea puncte de întărire, îmbinări și picioare care intră în zona utilă. Asta nu înseamnă că este mai prost, ci că, la dimensiuni mici, fiecare centimetru contează.

Pentru o masă de opt persoane, un pavilion pliabil de 3 x 3 m rămâne, în majoritatea cazurilor, o soluție de compromis, bună pentru mese scurte, pentru o pauză de prânz sau pentru situații în care circulația în jurul mesei nu este esențială. Dacă vrei să stea opt persoane două, trei ore fără stres, un pliabil de 3 x 4,5 m sau de 3 x 6 m se potrivește mult mai bine cu realitatea corpului uman și a mișcărilor de la masă.

Detaliile care schimbă, pe tăcute, spațiul necesar

Nu doar dimensiunile de pe etichetă contează. Sunt câteva situații în care un pavilion aparent suficient devine insuficient.

Intrarea și axa de circulație

Oamenii intră, ies, trec cu farfurii. Dacă intrarea este pe latura scurtă a pavilionului și masa este așezată pe lungime, capătul mesei poate bloca intrarea sau o poate face incomodă. În mod practic, merită să ai o „axă” de circulație, o zonă care rămâne liberă. Într-un pavilion de 3 x 4,5 m, această axă se poate obține ușor prin plasarea mesei ușor decalat, astfel încât să ai pe o parte un culoar mai lat.

Într-un pavilion de 3 x 3 m, orice decalăre înseamnă că pe cealaltă parte nu mai rămâne loc nici pentru scaune, nici pentru mișcare. De aceea, 3 x 3 m forțează simetria, iar simetria, de multe ori, strică circulația.

Tipul de scaune

Scaunele cu brațe sunt comode, dar cer lățime. Un scaun de 60–65 cm lățime „mănâncă” spațiu la masă și la mișcare. Dacă pui opt astfel de scaune, masa trebuie să fie mai lungă sau oamenii se vor înghesui. În plus, când scaunul se trage înapoi, brațele se lovesc mai ușor de picioarele pavilionului sau de pereții laterali.

Scaunele înguste, de 45–50 cm, îți permit să reduci lățimea efectivă a zonei de ședere. Dacă urmărești un minim strict, scaunul este, uneori, mai important decât masa.

Băncile și soluțiile mixte

Băncile reduc un tip de spațiu și cresc altul. Reduc spațiul pentru tragerea individuală a scaunului, fiindcă banca se mișcă mai rar și, în general, se împinge sub masă. În schimb, banca cere loc pe lungime, iar oamenii se ridică mai greu din mijloc, dacă banca este plină. Pentru opt persoane, băncile pe laturile lungi și scaune la capete pot face posibil un pavilion mai mic, dar schimbă dinamica mesei. Este o alegere bună pentru familii, mai puțin bună pentru o masă formală.

Un exemplu concret de dimensionare, fără teorie inutilă

Să presupunem că ai o masă dreptunghiulară de 200 x 90 cm și scaune standard de terasă. Vrei ca oamenii să poată sta, iar cineva să poată trece măcar pe o parte cu o tavă. Alegi să lași, în jurul mesei, o margine de utilizare de aproximativ 90 cm pe laturi și 85 cm la capete. Spațiul ocupat devine, aproximativ, 370 x 270 cm.

Dacă pavilionul este de 3 x 4,5 m, ai 450 cm pe lungime. După ce pui cei 370 cm, îți rămân 80 cm. Poți distribui această diferență ca să creezi intrarea și un mic spațiu liber la celălalt capăt. Pe lățime, ai 300 cm.

După ce pui cei 270 cm, îți rămân 30 cm. Asta pare puțin, dar aici se vede de ce calculele trebuie citite cu realism. Cele 270 cm sunt o medie. Într-o seară obișnuită, scaunele nu sunt toate trase la maximum simultan. În plus, poți crea un culoar mai lat pe o parte și mai strâns pe cealaltă, iar oamenii vor folosi instinctiv partea mai lată.

Într-un pavilion de 3 x 3 m, aceeași masă îți lasă pe lungime doar 30 cm diferență, ceea ce înseamnă că, practic, capetele vor fi în tensiune permanentă. O masă se poate pune, dar evenimentul nu se așază.

Spațiul minim pe care îl simți ca minim, nu ca pedeapsă

Dacă ar fi să răspund cu o singură propoziție, fără să te oblig la calcule, aș spune așa: pentru o masă de 8 persoane, cu scaune normale și cu un minim de circulație, ai nevoie de un pavilion de cel puțin 3 x 4,5 m, adică de aproximativ 13,5 m², ca să poți folosi masa firesc. Sub acest prag, intri în zona în care fiecare detaliu trebuie micșorat, iar confortul devine un joc de compromisuri.

Apoi, dincolo de minim, apar situațiile în care spațiul suplimentar schimbă atmosfera. La 3 x 6 m, masa de opt devine doar o parte a scenei. Rămâne loc pentru servire, pentru o persoană care se plimbă, pentru o mică zonă de depozitare, pentru un colț de lumină. Oameni care, altfel, s-ar ridica și ar pleca după o oră, rămân, pentru că spațiul nu îi obosește.

Observații practice despre amplasare, care influențează spațiul util

Un pavilion montat pe iarbă moale se simte mai mic decât același pavilion montat pe o terasă dreaptă, fiindcă scaunele „intră” în sol, se mișcă greu și oamenii își adaptează poziția. În plus, dacă pavilionul este prins cu corzi sau greutăți, aceste ancoraje pot ocupa exact zonele pe unde vrei să treci. La dimensiuni minime, ancorarea devine, paradoxal, o problemă de spațiu, nu doar de siguranță.

De asemenea, trebuie luată în calcul și înălțimea laterală. Unele pavilioane au pereți care coboară în pantă sau au elemente textile care reduc, aproape psihologic, spațiul. O masă poate să încapă, dar dacă pânza atinge spatele cuiva, senzația de înghesuială apare imediat. Un pavilion cu pereți verticali sau cu margini ridicate păstrează zona de ședere mai liberă.

Un răspuns clar, adaptat realității

Când pui în balanță toate aceste elemente, spațiul minim util pentru un pavilion cu masă de 8 persoane se așază în jurul dimensiunii 3 x 4,5 m, cu mici variații în funcție de forma mesei și de tipul scaunelor. Dacă masa este rotundă și are diametru mare, ai nevoie de mai mult pe lățime. Dacă masa este dreptunghiulară și scaunele sunt înguste, poți coborî ușor, dar vei simți imediat limita.

Masa de opt oameni este o mică comunitate, chiar și pentru o seară. Spațiul în care o așezi decide dacă se simte ca o întâlnire caldă sau ca o negociere de coate. Un pavilion ales cu un minim realist nu îți promite perfecțiune, dar îți dă un lucru foarte prețios: gesturi care curg fără să fie corectate de fiecare dată de lipsa de loc.

Citeste in continuare

Un ziar dedicat orașului tau

Știrile Săptămânii